Nikita Mihalkov: Pentru Rusia, libertatea fara imunitate este o catastrofa

Unul dintre reperele culturii contemporane a Rusiei, regizorul si actorul Nikita Mihalkov a acordat ziarului Nezavisimaya Gazeta un interviu. Interviu in care regizorul vorbeste despre conditia rusului in libertate, despre lipsa unor regizori rusi care sa se impuna pe plan international si despre relatia cu Occidentul.

Reporter: Nikita Sergheevici, va considerati un regizor universal din punctul de vedere al stilului abordat in filmele care va poarta semnatura?

Nikita Mihalkov: Slava Domnului, da.

Reporter: De ce Slava Domnului?

Nikita Mihalkov:De ce nu?

Reporter: Macar pentru ca e o prostie ca o tara cu asemenea dimensiuni georgrafice sa detina doar doi-trei regezori de calibrul dumneavoastra. De ce Rusia, pentru care totul are amploare, care are o gandire epocala, in special in cultura si politica, nu a reusit sa educe macar o duzina de regizori universali?

Nikita Mihalkov: Pentru ca noi continuim sa existam in cadrul traditiilor noastre, bune si rele. Noi traim, de regula, „cu o patima grea, animalica”. Bem si luptam impotriva alcoolismului cu aceeasi patima, savarsim revolutii cu aceeasi patima cu care realizam contrarevolutii. Distrugem niste obiceiuri de care ne-am plictisit, cu aceeasi patima cu care cream unele noi.

Rupem carnete de partid in fata camerelor de luat vederi. Desi cu doar cinci sau sase ani in urma lingeam in fund statul si partidul! Dar astia suntem noi! E bine, e rau …. mai degraba rau… dar astia suntem! Amintiti-va patima cu care, la sfarsitul secolului trecut, ne-am aruncat in fereastra deschisa de Europa, pentru o gura de aer proaspat.

Dar observati ca in locul aerului curat, in fereastra intredeschisa ni s-a servit o conduca de canalizare, prin care curgea tot ce nu mai avea nevoie Europa. Inclusiv filme, nu de categoria B, ci de categoria C, medicamente expirate, pulpe de pui congelate nu se stie in ce deceniu. Iar noi am continuat sa credem ca inca putin si vom afla ce e aia libertate!

Exemplu. A fost un regizor care facea filme de calitate. Si era mult mai liber decat multi altii. Cand a venit libertatea, a decis ca, in sfarsit, va reusi sa arate tuturor adevarata arta… cea mai adevarata! Si totul s-a terminat. De ce s-a intamplat asa? Din neintelegerea ca libertatea in Rusia se transforma, de regula, in haos si debandata!

Intotdeauna am inteles si intelem incorect libertatea. Pentru occident, spre exemplu, orice libertate este limitata prin lege. Si Occidentul respecta legea. In orice caz, se preface ca o respecta. Pentru noi, viata dupa lege este ceva de neimaginat! Pentru ca legea nu include nimic personal!

Cum spune unul din personajele noului meu film, „12”: „Fara relatii personale, omul este un nimic, insipid: nu poate nici sa fure, nici sa traga cu ochiul”. Rusul citeste legea si se gindeste in acelasi timp unde este inselat.

Rusul nu crede in legile scrise de alti oameni, pentru ca stie: daca el ar fi scris acele legi, obligatoriu ar fi incercat sa o faca in avantajul lui.

Reporter: Adica libertatea pentru Rusia este o catastrofa?

Nikita Mihalkov: Fara imunitate, libertatea este pentru Rusia o catastrofa. Injectia trebuie sa fie nationala – prin povestile bunicii, prin istorie, prin sentimentul ca faci parte dintr-un intreg. Dar nu sunt singurul care gandeste asa in Rusia! Inseamna ca, intr-o anumita masura, este o situatie obiectiva. Altceva este ca nu orice vorbeste despre asta si nu oricine se gandeste la asta.

Ne-am dezobisnuit sa existam in gandirea reala despre noi insine. Am uitat complet ca pentru omul rus problema ‚cum traiesti’ a fost dintotdeauna una secundara, pentru ca prima chestiune era ‚pentru ce traiesti’. Iar raspunsul la intrebarea ‚cum traiesti’ se contura doar dupa ce intelea sa inteleaga ‚pentru ce traia”.