O sondă trimisă anul trecut să studieze asteroizii de pe orbita lui Jupiter se va apropia duminică până la 350 km de Pământ / Câți asteroizi sunt periculoși și cum ne apărăm de un eventual impact

Asteroizii sunt fragmente rămase de la formarea sistemului nostru solar, de acum 4.6 miliarde de ani, și marea lor majoritate se află pe orbită în jurul Soarelui undeva între Marte și Jupiter.

Orbitele asteroizilor pot fi alterate în timp, iar aceștia se pot apropia de Pământ, uneori periculos de mult

Datorită interacțiunilor gravitaționale cu Jupiter însă, cea mai mare planetă din sistemul solar, orbitele asteroizilor pot fi alterate în timp și aceștia se pot apropia de Pământ, uneori periculos de mult. Din peste 1.1 milioane de asteroizi identificați până în prezent, aproximativ 30000 de asteroizi au o orbită care îi aduce la o distanță de Soare mai mică de 1.3 unități astronomice (UA).

Or, o unitate astronomică (1 UA) este distanța dintre Pământ și Soare, așa că acești asteroizi, pe care îi numim Near-Earth Objects (NEA), pot reprezenta un pericol pentru noi, pentru că orbita lor îi poate aduce pe o traiectorie care să intersecteze Pământul. Peste 1400 de astfel de asteroizi au șanse mai mari decât zero să lovească Pământul într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, însă agențiile spațiale stau cu ochii pe ei și promit că ne vor anunța dacă unul dintre ei se îndreaptă spre Pământ. Vestea bună este că orbitele lor sunt destul de predictibile, adică vom avea un avans de cel puțin câțiva ani în cazul nefericit în care vom avea ghinion astronomic.

Dacă până acum ne mulțumeam doar să-i observăm, din fericire am început să facem pași concreți spre ne apăra de eventuali asteroizi periculoși: misiunea DART a fost un succes, pentru că o sondă trimisă de pe Pământ a lovit un asteroid (Dimorphos) și a făcut-o atât de bine încât perioada acestuia de rotație în jurul altui asteroid (Didymos) s-a scurtat cu un interval de timp de trei ori mai mare decât cel estimat inițial.

S-ar putea să fie mai ușor să deviem un asteroid decât credeam. Didymos are acum o coadă mai lungă de 10000 km, rezultată în urma impactului cu sonda DART

Iar asta înseamnă că s-ar putea să fie mai ușor să deviem un asteroid decât credeam până acum. Mai mult decât atât, Didymos are acum o coadă mai lungă de 10000 km, rezultată în urma impactului cu sonda DART. În viitor, o misiune europeană, denumită HERA, la care participă și instituții din România, va vizita din nou asteroidul Dimorphos, pentru investigații suplimentare a rămășițelor impactului cu DART.

Totuși, cu metodele pe care le avem în prezent, avem nevoie de mai multe astfel de impacturi și de un avans de câteva decenii pentru a devia un asteroid care s-ar îndrepta spre Pământ. Din fericire, nici un asteroid identificat până acum (și deja îi avem catalogați pe cei mai mari dintre ei) nu se va intersecta cu Pământul în următorul secol, ceea ce ar trebui să ne ofere suficient timp pentru a dezvolta metode mai sofisticate de apărare planetară.

Pentru că așa se numește acest domeniu, care are rolul de a ne proteja planeta de un eventual impact catastrofal. Nu putem prezice traiectoria asteroizilor cu precizie ridicată pentru un viitor îndepărtat, pentru că este greu de calculat influența lui Jupiter și ale celorlalte planete în deceniile și secolele următoare, dar putem spune că precizia pe care o avem astăzi este suficient de bună încât să ne facă să ne simțim confortabili pentru următoarele decenii.

Spuneam că majoritatea asteroizilor au orbite plasate între orbitele lui Marte și Jupiter, însă tot din cauza complicatelor ecuații de mișcare în câmpuri gravitaționale cu mai multe obiecte masive, există și asteroizi care împart orbita cu alte corpuri care se rotesc în jurul Soarelui, iar aceștia se numesc asteroizi troieni.

Lucy va fi mai aproape de Pământ decât este Stația Spațială Internațională

Cum este posibil acest lucru? În timp, de-a lungul istoriei sistemului solar, ei s-au grupat în niște zone, denumite puncte Lagrange L4 și L5, unde gravitația Soarelui și cea a corpului din vecinătatea lor își compensează forțele de atracție gravitațională. Pentru că evoluția lor în ultimele sute de milioane de ani a fost diferită față de asteroizii obișnuiți, NASA a trimis anul trecut sonda Lucy să viziteze asteroizii troieni care îl însoțesc pe Jupiter (denumiți și asteroizi troieni jovieni).

Deși are unele probleme cu unul din cele două panouri solare (care a refuzat să se desfășoare complet), NASA a decis că misiunea sondei va putea continua și începând cu 2025 Lucy va survola 5 asteroizi jovieni. Până atunci însă, Lucy va trebui să-și ajusteze traiectoria în drumul său spre orbita lui Jupiter și pentru a face asta, ea se întoarce spre Pământ și va folosi gravitația acestuia pentru a fi accelerată la viteze mai mari.

Survolul Pământului este planificat pentru mâine, duminică, 16 octombrie, când se împlinește exact un an de la lansarea sondei în spațiu (pentru care s-a folosit o rachetă Atlas V în configurația 401). Și sonda va trece razant pe lângă noi, apropiindu-se până la 350 km de suprafața Pământului. Așadar, pentru câteva momente,

Lucy va fi mai aproape de Pământ decât este Stația Spațială Internațională. Acest survol nu este lipsit de riscuri, pentru că la o astfel de altitudine există oricând șansa ca un satelit sau un rest de deșeu spațial să lovească sonda. Un al doilea survol al Pământului va avea loc anul viitor, înainte de primele survoluri ale asteroizilor jovieni.

Așadar, ne putem apăra de asteroizi? Nu chiar, nu încă, dar am început să învățăm cum să facem asta în viitor. Din fericire, pentru următoarea sută de ani probabil nu vom fi nevoiți să o facem. Profităm de acest timp pentru a învăța mai multe despre asteroizi, pentru a detecta cât mai mulți dintre ei, dar ne și pregătim să avem la îndemână metodele potrivite pentru a-i da la o parte, dacă vreodată vom găsi unul în drumul nostru prin spațiu.

Credit foto: Dreamstime