Partida rusă din energie (IV) – cazul Petrom

Eu nu vreau Petromul inapoi!

De câteva zile, în mass-media, se derulează o campanie cu subiectul, revenirea acțiunilor Petrom în proprietatea statului. Suspectez că în spatele acestei campanii s-ar putea afla niște interese care ar putea fi ascunse in aceasta campanie de agenții de influență și „idioții utili” ai Kremlinului.

Contextul este următorul: Acum câteva săptămâni, OMV-ul a anunțat că dorește să își vândă pachetul de acțiuni către un fond de investiții norvegian. Singurul expus în România și care acționează în special în domeniul energiei este Fondul Suveran al Norvegiei. Știrile care au apărut în presă arată că acesta își va vinde pachete de acțiuni de la diferite companii românești și va investi în acțiunile Petrom pe care OMV-ul vrea să le vândă.

Și acum să explicăm: (re)Apariția contractului de privatizare în presă este un lucru bun, deoarece vedem cât de proști am fost că am cedat o parte a suveranității energetice unei companii străine care este bănuită de a face jocurile Federației Ruse. Am fost printre primii care au spus că înstrăinarea Petromului a fost o greșală strategică iar alții au adaugat că a fost premeditat antiamericană. De asemenea am tras și semnalul de alarmă de ceva ani, România este monopolizată în industria petrochimica și în distribuția de carburanți de companii rusești (LukOil, Gazprom), companii care au vechi și strânse legături cu companiile rusești (OMV, MOL, Rompetrol – KMG, Socar), toate putând fi manevrate de la Kremlin. În 2012 am denumit în articolele (științifice) de atunci această stare ca „vulnerabilitate”, în 2018 ca „amenințare”, în 2021 ca „pericol iminent”, în 2022 ca „agresiune hibridă”.

Eu cred că statul român este impotent în a gestiona o asemenea companie. Dacă ne uitâm pe cv-urile personajelor din consiliile de administrație sau supraveghere și directoratelor vom vedea că în apoximativ 80% avem interimate populate cu incompetenți sinecuriști care probabil datorită talentelor în lipit afișe, pupat pingele sau a mai știu eu ce talente imorale, ilegale sau care „îngrașă”, au avut intâietate la adjudecarea salariilor imense, primelor, secretarelor și mașinilor scumpe în schimbul semnăturilor pe contracte dubioase care scurg în buzunarele potentaților o parte din avuția națională. Nu înțeleg de ce nu este clar autorităților românești că „stategia șoarecelui” și coruptia sunt arme din arsenalul laboratoarelor de la Kremlin descrise chiar de generalul Gherasimov în celebra sa „doctrină”.

SNP – file de istorie scandaloasă

Ar trebui să ne uităm prin presa anilor ’90, până în 2004 – momentul privatizării, pe scandalurile generate de furturile și excrocheriile din Petrom, Sidex, Banca Agricolă și mai apoi pe scandalurile generate de privatizarea acestora. Situația de atunci din Petrom ne arată cum anumite grupuri de interese devalizau această societate a statului. (Informatii ample în raportul Senatului din 2008 și aici un articol despre care trebuie să vă atenționez că nu toate informațiile și concluziile sunt corecte.)

Oricât de scandaloasă ar fi fost situația inaintea privatizării, Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării în guvernarea CDR, a spus la un moment dat: „Privatizarea a sters urmele hoțiilor”.

Nu suntem în masură de a analiza legalitatea acestui contract. Totuși cred că o asemenea companie ca OMV a avut avocați competenți care să-i apere interesele. Dacă este să judecăm ceva, este la ce a renunțat România, cine a fost deacord, dacă există banuieli de corupție și dacă da, cine și cât a dat și cine și cât a primit.

În acea vreme circulau mai multe legende, legate și de Petrom. Prima: Cică exista un concurs între AN-u’ și DIP: cine face primul miliardul de dolari. Secundo: Cică fiecare parlamentar care ar fi votat legea care consfințește privatizarea Petrom-ului ar fi încasat 400.000 de dolari.

Anii au trecut, Petromul sub OMV a devenit o companie puternică și serioasă. Listată la BVB și-a crescut valoarea de piață de 15 ori, acțiunea SNP fiind inclusă inclusiv în indicele londonez FTSE Global Equity Index Series.

Dacă ar trebui să luăm la intrebări OMV-ul ar fi în legatură cu desființarea petrochimiei românești și mutarea centrului de greutate către Borealis, un mare producator austriac de produse petrochimice, ce are acționar chiar OMV. Arpechimul de la Pitești este închis, acest lucru contribuind decisiv la intrarea în procedură de insolvență a Oltchimului. De asemenea decizia de închidere a Doljchim luată de către bordul OMV a contribuit la scoaterea României dintre marii producători regionali de îngrășăminte chimice. Aceste decizii strategice luate de OMV nu cred că sunt lipsite de legalitate și dacă ar fi, nu cred că sunt atacabile. Greșala este a celor care au decis înstrăinarea Petromului și oferirea de avantaje de piață și finaciare OMV-ului.

O paranteză: Într-o companie strategică sunt multe documente de interes național și geopolitic esențiale. Ce m-ar interesa pe mine este care este situația acestora? Sunt în țară sau nu?

Revenim: Este clar, comportamentul OMV a fost împotriva intereselor naționale. Mai adăugăm și faptul că presa a scris despre OMV că a putut influența decizia politică românescă prin impunerea unor personaje pe fotolii de decidenți care au favorizat compania.

Scandalul este mare, mai ales dupa ce OMV – Petrom a anuțat că nu se încadrează în cerințele hotărârii de guvern care instituie „taxa de solidaritate”, adică supra-taxarea companiilor din energie. Putem să ne întrebăm de ce lipsesc câteva activități instituite prin „coduri CAEN” ce urmează a fi suprataxate. Exemplul este dat de declarația eurodeputatului PNL Rareș Bogdan care se referă la activitățile ce se refera la producția de energie electrică.

Știm că OMV deține una dintre cele mai performante termocentrale pe gaz, cea de la Brazi. Noi putem sa întrebăm mai departe: gazele folosite în această centrală și ce sunt extrase de Petrom, intră în calcului plafonului la care se referă hotarârea de guvern? Și mai putem pune o întrebare: oare nu este concurență neloiala față de ceilalti producători de energie electrică din gaze, ca Petromul să producă energie electrică cu niște gaze care au un cost de extractie extrem de mic și care este posibil să nu fi trecut prin „piața liberă”, unde prețurile sunt mari?

Și urmează întrebarea legitimă: daca OMV-ul are niște oameni în guvern care au omis în cunostință de cauză aceste aspecte?

Astăzi presiunea este mare, mai ales dupa devoalarea faptului că deciziile politice ale Austriei sunt bănuite a fi fost influențate de Federația Rusă. Probabil că acesta este motivul pentru care există decizia de vânzare a pachetului majoritar de acțiuni SNP.

Am mai depistat o „lipsă” de activități nesupusă suprataxării din această hotărâre de guvern: furnizorii care se ocupă cu importul de gaze naturale și energie electrică nu plătesc nimic în plus, ceea ce este incorect față de producătorii autohtoni. Știti cine sunt cei mai mari importatori? Companiile cu acționariat rusesc. (info aici, aici sau aici iar despre investițiile rusești în România vă recomand acest articol)Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro