Povestea lui Vasile Banu, veteranul decorat de președinte, spusă chiar de el. Ce își amintește despre cei șase ani din armată și ce arată arhivele militare

Într-un cămin de bătrâni din Târgoviște trăiește un veteran de război în vârstă de 107 ani care, fără să știe, a ajuns în mijlocul unui scandal național, după ce a fost decorat de președinte României. „Nicușor Dan a transmis mesajul „Heil Hitler!”, a spus fostul consilier prezidențial Cătălin Avramescu. „Un soldat din armata de criminali ai lui Hitler”, a scris pe Facebook și jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Președintele vrea „să albească” crimele Armatei Română din Al Doilea Război Mondial, a mers mai departe istoricul american Grant T. Harward. Dar cine este Vasile Banu și ce a făcut între 1939 și 1945, când a făcut parte din Armata Română? 

• HotNews a vorbit cu veteranul de război pentru a afla și varianta lui în urma controverselor pe care le-a stârnit decorarea sa. Afirmațiile acestuia au fost apoi verificate cu date din arhivele militare.

Fiul unor țărani din localitatea Glodeni, Dâmbovița, Vasile Banu a primit ordin de încorporare în noiembrie 1939, când avea 21 de ani, la fel ca milioane de tineri români. 

A intrat în Regimentul de Infanterie 89 Brașov, care a făcut parte din Divizia a 13-a Armatei Române. A ajuns sergent și a luptat, atât împotriva rușilor, cât și, după cum spune el, împotriva germanilor, după ce România a întors armele în Cel de-al Doilea Război Mondial. 

A fost lăsat de vatră la terminarea războiului, în 1945, după care a lucrat în viața civilă, în foraj petrolier, până în 1980, când s-a pensionat.    

Acum, la 107 ani, el este internat în căminul pentru persoane vârstnice „Orhideea” din Târgoviște. 80 de ani de când a ieșit din armată a ajuns în centrul atenției după ce a fost decorat de președinte, fiind printre puținii supraviețuitori ai unor evenimente tragice din istoria acestei țări. 

Nu știe de controversa iscată de decorarea sa 

În dimineața zilei de Sfântul Nicolae, când l-am vizitat la cămin, era atmosferă de sărbătoare. Din boxe răsunau colinde: „Peste munți și peste văi să aveți parte de Crăciun”. 

L-am așteptat pe veteran în sala de așteptare, printre poze cu bătrâni fericiți. Nu mai poate să se deplaseze singur, așa că un angajat al centrului îl ajută să se îmbrace în haine militare, precum și să se deplaseze cu scaunul cu rotile, ne spune Ortensiu Banu, unul dintre nepoții săi. 

„Are însă o memorie extraordinară, o să vă spună tot ce aveți nevoie”, ne asigură Ortensiu Banu, fost jandarm, pensionat între timp. 

Precizează însă că veteranul, ajuns la vârsta de 107 ani, nu este deloc la curent cu controversa iscată în urma decorării sale de către președinte cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler. 

„V-a povestit vreodată ce a făcut pe frontul de est după ce a trecut în Basarabia sau ce s-a întâmplat la Odesa?”, l-am întrebat pe Banu cel tânăr. „Niciodată nu am vorbit în detaliu despre astfel de lucruri”, ne mai spune acesta.

„Sunt surd. Au explodat lângă mine trei proiectile”

În cele din urmă, Vasile Banu este adus din camera de socializare. Pare destul de dezorientat, îl caută din priviri pe nepotul său care-i spune că au venit niște jurnaliști care vor să-i ia un interviu. 

Se liniștește și-l roagă pe acesta să pună decorația primită de la președinte într-un loc vizibil, cât mai aproape de el, „ca să se vadă”. 

Apoi ne roagă să stam cât mai aproape de el și să vorbim tare. „Sunt surd. Au explodat lângă mine trei proiectile de artilerie grea, în timpul războiului”. 

Atât membrii familiei, cât și personalul căminului ne roagă să nu vorbim mai mult de o oră cu el. Nu rezistă și va obosi mai mult din cauza vârstei înaintate, ne explică.

S-au dovedit însă a fi multe prea optimiști. Nu am reușit să stăm de vorbă cu veteranul decât vreo 25 de minute. Multe dintre întrebări nici le-a auzit și avea doar frânturi de amintiri. 

Ca să-i completăm povestea am luat legătura cu istoricul Manuel Stănescu, de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, care a căutat în arhive să vadă dacă amintirile veteranului se potrivesc cu realitatea.

Ce a făcut Armata Română la Odesa 

Înainte de a continua povestea lui Vasile Banu, este important să ne amintim ce s-a întâmplat la Odesa, în 1941. A fost unul dintre cele mai rușinoase episoade din istoria armatei române. De altfel, scandalul din jurul decorării lui Vasile Banu s-a legat în principal de acest eveniment.  

În octombrie 1941, militarii români au ucis în jur de 20.000 de evrei din Odesa, drept represalii pentru aruncarea în aer de către sovietici a clădirii în care se instalase Comandamentul militar român, după ocuparea orașului. 

Înainte ca românii să intre în oraș, Armata Roșie s-a retras strategic, pentru a apăra Crimeea, nu înainte însă de a mina clădirea în care știau că se vor instala șefii armatei române, după ce au interceptat o scrisoare secretă care divulga acest lucru. Comandanții români nu au ținut seama nici măcar de avertismentele unor localnici care i-au informat despre capcana pregătită de sovietici.

Omoruri în masă la ordinul lui Antonescu 

Una dintre cele mai elaborate documentări pe acest subiect a fost făcută de istoricul Adrian Cioflâncă și a fost publicată de Scena 9. Citând din documente și mărturii găsite în arhive, istoricul reconstituie acele zile înfiorătoare, din octombrie 1941. Românii au comis omoruri în masă, la ordinul mareșalului Antonescu care a cerut să fie executați 200 de localnici pentru fiecare ofițer român sau german mort în explozie și câte 100 pentru fiecare soldat mort. 

„Am luat măsuri pentru a spânzura în piețele publice din Odesa evrei și comuniști”, scria într-o telegramă trimisă la București de colonelul Constantin Trestioreanu. 

„Execuţia trebuia făcută prin împuşcare şi spânzurătoare, cadavrele fiind expuse la colţuri de străzi în spânzurători şi cu un text de intimidare afişat pe spânzurătoare. Textul se făcea la Punctul de Comandă al Regimentului”, povestește în 1950 și Ioan Ispir, un locotenent care a participat la evenimente, mărturia acestuia fiind citată în articolul din Scena9. 

Evenimentele din Iași

Pe lângă episodul Odesa, un altul este pus în discuție în aceste zile, în cazul decorării lui Vasile Banu. 

Institutul Elie Wiesel a publicat pe 11 decembrie unele documente care arată că Regimentul 89, din care făcea parte și veteranul decorat de președinte, a trecut prin Iași în drumul spre Basarabia și a fost implicat în schimbul de focuri cu cei pe care comandanții regimentului îi numește „jidani și comuniști notorii”. 

Evenimentele au avut loc exact în perioada în care mii de evrei din acest oraș au fost uciși, la ordinul lui Ion Antonescu.

„Documentul reia versiunea oficială a regimului Antonescu despre Pogromului de la Iași în care violențele asupra evreilor din Iași sunt rezultatul presupuselor provocări și amenințări ale populației evreiești. Întâmplarea descrisă de regiment este diferită de prezentarea pe care o face prefectul județului Iași acestui episod: „Nu s-a putut prinde nici un individ în flagrant delict. Se crede că focurile de armă sunt opera unor indivizi organizați care urmăresc să producă panică, atât printre unitățile germane și române, cât și în sânul populației orașului […] După indiciile obținute până în prezent, se constată că se caută de către anumiți indivizi să arunce vina asupra evreilor din oraș cu scopul de a ațâța atât armata germană și română precum și populația creștină contra evreilor, pentru a da loc la uciderea în masă a acestora”, scrie Institutul Elie Wiesel. 

Ce își amintește Vasile Banu

Acum, în căminul Orhideea din Târgoviște, Vasile Banu spune cu certitudine că Divizia a 13-a Armatei Române, din care a făcut parte, nu a intrat în orașul Odesa. A luptat doar în localități din apropierea orașului.  

„Odesa era minată la metrul pătrat”, își aduce aminte totuși, Vasile Banu, care mai povestește că el a făcut parte dintr-o companie de cercetare, care mergea în avangarda diviziei.  

„Noi descopeream ce întărituri și ce dotări are inamicul și ne retrăgeam și apoi raportam la divizie”, povestește veteranul. Își mai amintește că a avut un vecin din sat care a făcut școala normală pentru că voia să fie învățător și care a fost omorât tot aproape de Odesa. 

Întrebat dacă a auzit despre aruncarea în aer a comandamentului român de la Odesa sau dacă știe că armata română a omorât civili, evrei, în acea perioadă, el spune că nu-și aduce aminte. 

Își cere scuze că au trecut atât de mulți ani și de la vârstă „i s-a măcinat creierul”. 

Ce spun arhivele militare

Arhivele militare și istoricului Manuel Stănescu fac însă lumină în acest caz. Datele arată că, într-adevăr, Divizia a 13-a Infanterie, din care făcea parte Vasile Banu, a plecat din Moldova, a trecut prin Iași și după ce trecut Prutul a luptat în subordinea Corpului 30 de armată german, în mai multe localități de pe teritoriul Republicii Moldova de astăzi. 

„După trecerea Nistrului, Divizia a 13-a a fost atașată Armatei 4 române, cu care a participat la bătălia din zona Odesei în luptele de la Bieloci, Voditurcu (27-29 iulie), Molokis, Goraba (1-4 august), Kubanka (22- 24 august), Gildendorf (azi, Krasnosilska, 25-31 august). Divizia 13 Infanterie a revenit în țară la 5 noiembrie 1941”, spune istoricul militar, Manuel Stănescu, în răspunsul trimis HotNews. 

De altfel, în articolul publicat de istoricul Adrian Cioflâncă în Scena 9, nu este menționată deloc Divizia a 13-a. 

„În vara anului 1942, Divizia 13 Infanterie a fost concentrată și trimisă pe frontul din Cotul Donului, fiind angrenată în luptele din regiunea Stalingrad, suferind pierderi grele”, mai arată datele din arhive. 

În ceea ce privește evenimentele de la Iași, Vasile Banu confirmă faptul că a trecut prin acest oraș, în drumul spre Basarabia, dar nu are alte detalii.

Spune că a luptat nu doar împotriva sovieticilor, ci și a fasciștilor

Mai departe, povestea de război a lui Vasile Banu se mută de pe frontul de est, în cel din vest, împotriva germanilor, după ce armata română a întors armele pe 23 august 1944. 

Din cauza pierderilor suferite pe frontul de est, spune veteranul, „resturi din Divizia a 13-a au fost vărsate” în Regimentul 4 Dorobanți Pitești, tot de infanterie, și împreună cu acesta, a luptat în Ungaria și Cehoslovacia, alături de ruși. 

Din nou apelăm la Manuel Stănescu, pentru a verifica spusele veteranului. Istoricul confirmă însă doar parțial povestea sergentului de atunci Vasile Banu. 

„Nu există informații referitoare la o eventuală contopire a unor resturi ale Diviziei 13 infanterie cu Regimentul 4 Dorobanți, dar nu este exclusă această posibilitate. În privința Regimentului 4 Dorobanți, el a participat la campania din Vest (septembrie 1944 – mai 1945), fiind implicat în luptele de pe teritoriul Ungariei și Slovaciei de azi”, explică istoricul. 

 Datele istorice ne mai spun că generalul Gheorghe Rozin, condamnatul Diviziei 13 Infanterie, a fost arestat pe 19 iulie 1948, acuzat de „înaltă trădare” în favoarea serviciilor de informații americane și condamnat la 20 de ani de închisoare. A murit în spitalul închisorii Văcărești în 1961. „Nu a fost acuzat sau condamnat pentru acțiunile Diviziei 13 infanterie în zona Odesa”, mai spune istoricul.

De ce a fost decorat Vasile Banu

Din anunțul oficial al președintelui României de pe 1 Decembrie aflăm că „Vasile Banu reprezintă esența a ceea ce înseamnă dragostea de țară: un om care, la doar 21 de ani, a intrat în Armata României și a luptat cu dăruire pentru eliberarea Basarabiei în 1941 și pe frontul de la Cotul Donului în 1942. Curajul, sacrificiul și demnitatea cu care și-a servit patria sunt lecții care ne obligă să ne plecăm cu respect în fața sa”, a transmis Nicușor Dan.

Decretul de decorare și medalia acordată lui Vasile Banu de Președintele Nicușor Dan. Foto: Adi Iacob / Hotnews

De altfel, aceasta a fost singura decorație dată de președintele României în acest an. 

„Vă spun sincer că mor după haina militară și vreau să fiu așa îngropat”, ne spune acum Vasile Banu, vizibil obosit în urma discuției. 

Nevoia de adevăr

În 1939 un tânăr obișnuit, de 21 de ani, dintr-un sat românesc, a fost încorporat în armată, ca milioane de alți tineri. La sfârșitul războiului, a fost lăsat la vatră și, la fel ca milioane de alți tineri români, și-a văzut de viață, într-o lume complet schimbată. 80 de ani mai târziu a fost decorat de președintele României. Este printre puținii supraviețuitori, dacă nu singurul, a unor evenimente tragice din istoria acestei țări asupra cărora opinia publică nu a reușit să aibă până acum o reprezentare justă. 

O ceață de uitare, convenabilă pentru toată lumea, dăinuie încă peste faptele militarilor români din cel de-a doilea război mondial. Istoricii au început să risipească această ceață, rămâne de văzut câți vom fi dispuși să acceptăm adevărul, indiferent care e acela.