Sa ne amuzam impreuna lecturand Strategia Nationala de Cercetare pe sapte ani, 2014-2020

Prin HG-ul din 28 octombrie 2014 era aprobată Strategia Națională de Cercetare Dezvoltare și Inovare (SNCDI) a României pentru intervalul 2014-2020. Da, așa este, SNCDI era adoptată la aproape un an de când trebuia de fapt să intre în vigoare. Ca să începem distracția: principalul mecanism de implementare a Strategiei este Planul Național de Cercetare, care, ați ghicit!, a fost adoptat aproximativ un an mai târziu, prin HG 583 din 6 august 2015.

Prin Strategia prezentă România ar trebui să aloce aproximativ 36 miliarde lei pentru cercetare între 2014 și 2020. La cum s-au respectat termenele, am putea zice: norocul nostru că nu se respectă strategia, și prin urmare nu vom irosi banii respectivi. Într-adevăr, nu vom irosi atât de mult, ci doar o cotă parte.

Strategia are trei obiective generale, iar al doilea dintre acestea este: „Creşterea contribuţiei româneşti la progresul cunoaşterii de frontieră.”

Cei de la butoanele cercetării românești s-au gândit că vor îndeplini acest obiectiv general deschizând o singură competiție de Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF), pentru care trebuia începută contractarea în luna martie 2017. După cum știți, în prezent nu se știe când vor fi contractate proiectele câștigătoare, dar avem finalizată evaluarea de câteva zile. Deci proiectele sunt necontractate la mai bine de un an jumate de la lansarea competiției. Dar nah, asta face parte din contribuția României la „cunoașterea de frontieră”… La ritmul acesta accelerat și predictibil de lansare a competițiilor de tip PCCF probabil că vom reuși performanța de a fi finalizat o singură competiție de acest gen în tot ciclul financiar de șapte ani.

Pe lângă cele trei obiective generale Strategia mai prevede șase obiective specifice. Să ne amuzăm împreună citindu-l pe al patrulea: „Susţinerea aspiraţiei către excelenţă în cercetarea la frontiera cunoaşterii prin internaţionalizarea cercetării din România, evaluare internaţională, creşterea atractivităţii sistemului CDI românesc, prin mobilitate şi parteneriate.”

• Apropos de internaționalizare, ultima competiție majoră de proiecte de cercetare (PCCDI) a inclus depunerea proiectelor de cercetare în limba română, iar evaluatorii au fost selectați, natural, tot din rândul vorbitorilor de română.
• Mobilitatea de care se vorbește frumos mai sus s-a făcut anul trecut prin granturi în care Ministerul dădea jumătate din bani, iar restul erau credite de angajament. La una din întâlnirile fostului ministru al cercetării, dl Lucian Georgescu, cu cercetătorii din Institutele Naționale acesta a fost întrebat punctual de unul din colegii noștri: dle ministru, pe perioada deplasării, ce modalitate de a mi se plăti salariul am la dispoziție? Întrebarea este legitimă pentru că cercetătorii sunt pontați în fiecare lună pe diferitele proiecte pe care lucrează. Or, plecarea într-un stagiu de mobilitate prin fondurile puse la dispoziție de minister nu acoperea și salariul cercetătorului, ci doar costurile de deplasare. Soluția propusă de dl ministru a fost mind-blowing! „Vă puteți lua concediu fără salar”. Apoi a detaliat (parafrazăm): „eu vă pun la dispoziție o schemă de finanțare, dar nu pot face tot, mai trebuie să faceți și voi …”. Asta nu a declarat-o un director de institut obscur, supărat pe cercetătorii din subordine, ci ministrul cercetării, țineți minte!
• Să râdem un pic și de latura cu parteneriatele: în prezent este deschis un apel de proiecte de colaborare cu cercetătorii chinezi. Două echipe din cele două țări aplică împreună pentru un proiect de interes comun, pentru care semnează un acord de colaborare. Atâta doar că la momentul deschiderii competiției în România, perioada de depunere la partea chineză era deja încheiată. Ne întrebăm cu cine au făcut chinezii parteneriate, din moment ce în România nici nu se știa că se deschide competiție. Sau să fi știut „cine trebuie”? În acest caz nu știm dacă e de râs sau de plâns.

Să trecem acum la al cincilea obiectiv specific: „Atingerea până în 2020 a masei critice de cercetători necesară pentru transformarea CDI într-un factor al creşterii economice, prin asigurarea unei evoluţii rapide şi sustenabile, numerice şi calitative, a resurselor umane din cercetare, dezvoltare şi inovare.”

Singura masă critică pe care avem șanse să o atingem până în 2020 este cea a cercetătorilor scârbiți de modul în care se finanțează cercetarea în România. Având în vedere întârzierea de aproape un an cu care vor fi probabil contractate proiectele din cadrul subprogramului Resurse Umane și respectiv doi ani pentru Proiectele Complexe de Cercetare de Frontieră (ambele parte a Planului Național de Cercetare) vă dați seama ce semnal încurajator este acesta pentru cercetători.

În contextul Resursei Umane și întârzierilor în evaluare, se mai spune în Strategie că „în ultimii ani s-au făcut investiţii majore în educaţia doctorală şi specializarea postdoctorală, inclusiv prin programul POS-DRU. Totuşi, în ciuda interesului sporit pentru doctorat, cariera de cercetător nu este una atractivă astăzi.” Păi cum naiba să atragi cercetători cu astfel de practici? Adică lansezi o competiție postdoctorală în decembrie 2016 și încă nu sunt contractate proiectele? Puneți-vă în pielea proaspătului absolvent de doctorat, care este la fel cu un pui de țestoasă ce eclozează undeva pe o plajă, dar ca să ajungă la apă trebuie să treacă de mai multe iguane flămânde. Își face planul de bătaie, desenează traseul de urmat în carieră, aplică pentru un proiect postdoctoral și se bazează pe faptul că în câteva luni are rezultatul. Segmentul acesta tânăr de cercetători este cel mai fragil și cu toate acestea pare a fi cel mai desconsiderat de guvernanți, contrar declarațiilor de fațadă ale acestora.

Se mai spune în Strategie așa: „continuarea finanţării programelor doctorale şi a programelor de postdoctorat, cu alocarea unei ponderi crescute domeniilor de specializare inteligentă, prin Programul operaţional Capital uman”. Care continuare nene? Cum spuneam anterior (link spre articol), nu dați doi bani pe tineri și chiar vă bateți joc de ei, judecând după acțiunile/inacțiunile ce vizează proiectele Postdoctorale și Tinere Echipe. Ați lansat o singură competiție postdoctorală în ciclul financiar al prezentei Strategii și nu ați finalizat-o încă, iar imediat ne lovește noua „strategie”. Punem în ghilimele pentru că nu ne așteptăm să fie mai bună decât prezenta, la fel de goală de conținut și scrisă într-un limbaj de lemn.

La subsecțiunea destinată Infrastructurilor de Cercetare, din cadrul Strategiei, scrie așa: „Soluţia o reprezintă reactualizarea “roadmap-ului” naţional, în funcţie de: …” Nu vă vom spun ce scrie în locul punctelor de suspensie (vă lăsăm plăcerea), dar vă îndrumăm spre articolul nostru pentru a vedea cum a fost făcută „reactualizarea”

La subsecțiunea „Performanţă şi concentrare organizaţională” scrie „Sectorul CD public este dispersat, cu un grad ridicat de duplicare la nivelul misiunilor instituţionale şi cu un nivel redus de colaborare interinstituţională.”

Fiind așa de dispersat au zis guvernanții: hai să ne tragem și un Minister al Cercetării, că nu sunt destule. În noua structură (Ministerul Cercetării separat de cel al Educației) UEFISCDI, principala agenție executivă cu care lucrează Ministerul Cercetării, este plasată în alt minister, cel al Educației. Dar să lăsăm asta, că nu ține în mod expres de subsecțiunea de mai sus, care vizează instituțiile de Cercetare-Dezvoltare. În completare, se mai spune „crearea cadrului legal adecvat, inclusiv a unor proceduri clare şi simple, care să susţină iniţiativele de fuzionare a organizaţiilor publice de cercetare (inclusiv a fuziunilor între universităţi şi institute).” Serios?! De asta ați luat Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare la Ministerul Cercetării și ați lăsat Universitățile în Ministerul Educației, ca să încurajați fuziunea? Nu vi se pare natural să fie în același minister și să fuzioneze dacă vor? Vă pregătiți să faceți o Lege a cercetării și una a educației. Ideea asta năstrușnică cine v-a dat-o? Părerea noastră pe această temă o găsiți în articolul din Pressone, Cumpănașul integrității.

Subsecțiunea „Mecanism de orientare strtategică” este o distracție maximă dacă o citești, prin prisma (ne)respectării prevederilor: „colectarea sistematică a datelor prin instrumente specifice (printre acestea: Registrul cercetătorilor, Registrul naţional al infrastructurilor de cercetare-dezvoltare, rapoartele de tip “capital intelectual” sau de rezultate economice, bazele de date privind publicaţiile şi brevetele etc.), interoperarea, integrarea şi analiza acestora;”

• Dăm o bere dacă găsiți ceva public în acest sens, în afară de ERRIS (care oricum nu este un registru robust al infrastructurilor de cercetare.
• Basmele din Strategie privind „interoperarea, integrarea şi analiza acestora” … rămân basme, ca multe alte prevederi din aceasta. De fapt, la cum e scrisă strategia pare a fi făcută pentru a umple paginile, cu multe paragrafe scrise în limbaj de lemn, politicianist, cum spuneam și mai sus. Surprinzător, având în vedere că se presupune că e făcută de cercetători, cu minte critică și obișnuiți (teoretic) să sistematizeze și să fie succinți în ce scriu.

Înainte să încheiem cu niște cifre seci, dar grăitoare, vă provocăm să vă gândiți un minut, sau două, câte dintre următoarele principii care guvernează (teoretic) finanțarea instituțională sunt respectate sau au fost respectate:

• Finanţarea se bazează pe evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, precum şi a impactului acestor rezultate (efecte economice şi sociale).
• Evaluarea instituţională, în vederea finanţării, se realizează după standarde internaţionale recunoscute, cu participarea unor experţi internaţionali.
• Finanţarea este predictibilă: se realizează pe cicluri multianuale, după criterii făcute publice cu cel puţin 2 ani înainte de începerea următorului ciclu, şi presupune o evaluare intermediară informativă (la jumătatea ciclului în curs).
  • Ce rezultat v-a dat, că nouă ne-a dat 0? Prevederea cu evaluare instituțională după standarde internaționale, cu participarea unor experți internaționali credem că le-a dat coșmaruri guvernanților, de-a dreptul. De fapt, ne mirăm cum de le-a scăpat asta când au modificat de câteva ori Strategia prin HG-uri mai mult sau mai puțin argumentate (varianta doi, în cele mai multe cazuri – mai țineți minte cu și-a băgat dl ministru Șerban Valeca reactorul de la Mioveni în Strategia Națională imediat ce a pășit în Guvern?)

Și la final, simfonia cifrelor! Cu referire la alocările bugetare pentru cercetare în ciclul financiar prezent, Strategia zice așa: „Provocatoare, dar realiste, ţintele de mai jos au la bază premisa că, până în 2020, cheltuielile publice pentru cercetare vor creşte treptat, până la 1% din PIB”

Țintele au rămas la nivel de provocare, realitatea fiind cruntă: la un PIB estimat pentru 2018 de 908 mld lei, Ministerul Cercetării primește 1,63 mld, adică 0,18%, față de ținta de 0,72% din Strategie, pentru acest an. Mai sunt ceva peanuts money pe la ministerul mediului și altele, dar 1% rămâne un vis frumos. Oricum, să vedem care va fi execuția bugetară la finalul anului…

Pentru anul trecut strategia prevedea alocarea a 0,63% din PIB pentru cercetare, adică aprox. 5,1 miliarde lei. Amețitoare cifra asta! Noroc că ne-a readus cu picioarele pe pământ Legea bugetului de stat prin care s-au alocat 1,7 mld spre Ministerul Cercetării… din care acesta a executat la finele anului 1,4 mld.

citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro