„Te urăsc! – Nu-mi pasă! – Te iubesc!” Graficul relației dintre adolescenți și părinți are forma literei U, arată un studiu. Cum pot preveni părinții ruptura dintre ei și copiii lor
Adolescența este o perioadă tumultuoasă, plină de contradicții și emoții intense. Un studiu multidisciplinar pe termen lung realizat pe adolescenți olandezi arată că felul în care se manifestă relația dintre adolescenți și părinții lor urmează un grafic cu formă de U, indicând fluctuații semnificative ale interacțiunii sociale și emoționale. Acest articol explorează cele trei etape principale și oferă sfaturi practice pentru părinții care doresc să minimalizeze ruptura cu copiii lor.
Vă faceți griji că adolescentul nu mai vorbește prea mult cu voi? Că vă critică, că-și dă ochii peste cap ori de câte ori îi spuneți ceva? Pe măsură ce copilul intră în pubertate, poate descoperi că comunicarea cu părinții devine greoaie și că nu mai găsește înțelegere, preferând să se retragă în camera lui.
Scopul studiului olandez a fost de a identifica adolescenții și tinerii cu cel mai mare risc de inadaptare. Potrivit acestuia, relația cu părinții adolescenților, urmăriți de la vârsta de 16 ani până la 25 de ani, a urmat o traiectorie în formă de U. Aceasta a scăzut între 16 și 19 ani, a rămas stabilă de la 19 la 22 de ani și a crescut între vârsta de 22 și 25 de ani. Să analizăm pe rând cele trei etape ale adolescenței și să înțelegem cum putem preveni sau minimaliza ruptura dintre părinți și adolescenți.
16-19 ani: „Te urăsc!”
Această etapă este marcată de o nevoie crescută de autonomie și de o critică aproape constantă a părinților. Adolescenții încep să se distanțeze emoțional de familie, preferând interacțiunile sociale cu prietenii. Studiul arată că retragerea socială scade, pe măsură ce adolescenții devin mai implicați în rețele lor sociale. Vinovat este creierul lor, în special zonele responsabile de autoreglare și interacțiune socială. „Nu este doar despre hormoni sau atitudine, ci despre schimbări reale în structura creierului”, explică Sarah Ockwell-Smith, autoarea cărții Ups, pubertatea!. Aceste schimbări le pot cauza adolescenților un sentiment de confuzie și nevoia de introspecție.
Ce se întâmplă?
- Adolescenții experimentează o nevoie acută de independență, ceea ce poate duce la conflicte frecvente.
- Apar critici la adresa părinților, uneori percepute ca fiind „prea stricți” sau „de modă veche”.
- Emoțiile sunt intense, iar reacțiile lor sunt adesea exagerate.
Sfaturi pentru părinți:
- Evitați confruntările directe. Nu luați personal criticile lor. Adolescenții încă învăță să gestioneze emoțiile.
- Ascultați fără judecată. Chiar dacă sunteți criticați, oferiți spațiu pentru exprimare.
- Păstrați limite clare. Adolescenții au nevoie de structură, chiar dacă își doresc libertate.
19-22 ani: „Nu-mi pasă!”
Aceasta este o perioadă de stabilizare relativă, în care interacțiunile cu părinții devin mai rare. Studiul indică o stagnare a interacțiunilor cu părinții, adolescenții fiind concentrați pe explorarea propriilor identități și construirea unor rețele sociale independente. Acest proces poate fi perceput ca îndepărtare față de familie. „Dacă ne cicălim constant copiii, îi pedepsim sau le respingem sentimentele, ei vor învăța să nu ne mai spună ce simt”, avertizează Sarah Ockwell-Smith. Părinții care folosesc frecvent pedeapsa sau amenințările pot rupe canalele de comunicare cu adolescenții lor.
Ce se întâmplă?
- Relația cu părinții poate fi percepută ca distantă, dar nu conflictuală.
- Adolescenții devin mai independenți financiar și emoțional.
- Prioritatea lor este să se integreze în grupuri sociale sau să exploreze cariere.
Sfaturi pentru părinți:
- Acceptați distanța. Este natural ca adolescenții să fie mai puțin disponibili.
- Oferiți sprijin necondiționat. Fiți acolo pentru ei, chiar dacă nu solicită ajutor direct.
- Căutați momente de conexiune. Asigurați-vă că sunteți disponibili când copilul dorește să vorbească, chiar dacă nu este momentul ideal pentru voi. Atenție, certurile frecvente și o atmosferă conflictuală în familie pot determina adolescenții să se retragă și mai mult.
- Rămâneți observatori și sprijin. Observați dacă copilul are dificultăți constante în interacțiunile sociale.
Peste 22 de ani: „Te iubesc!”
După 22 de ani, relația dintre copii și părinți tinde să se îmbunătățească. Studiul arată o scădere a interesului pentru prieteni, asociat cu o maturizare emoțională și o reînnoire a aprecierii pentru familie. Prietenii și socializarea în afara familiei nu dispar, însă maturizarea neurologică îi determină pe adolescenți să privească din nou spre familie în căutarea stabilității și a modelelor. Sarah Ockwell-Smith spune că, deși este ușor să accepți faptul că totul se datorează dezvoltării creierului, hormonilor sau atitudinii, depinde, totuși, și de părinți. „Nu le putem schimba comportamentul, dar îl putem schimba pe al nostru”, spune scriitoarea.
Ce se întâmplă?
- Adolescenții deveniți tineri adulți înțeleg mai bine sacrificiile părinților.
- Relația devine mai echilibrată, bazată pe respect reciproc.
- Apar momente de reconectare și vulnerabilitate.
Sfaturi pentru părinți:
- Lăsați ușa deschisă. Fiți disponibili emoțional pentru reconectare. Rămâneți lângă ei pe toată perioada adolescenți pentru a preveni riscurile vârstei: comparațiile sociale, anxietatea, problemele legate de imaginea corporală, hărțuirea cibernetică și comportamente periculoase cauzate de frica de a nu fi văzut de ceilalți.
- Recunoașteți schimbările. Tratați-i ca pe adulți și respectați-le alegerile. Nu luați personal nimic din atitudinea respingătoare pe care au avut-o trecând prin adolescență. Creați acasă un spațiu sigur și confortabil oricăror discuții.
- Exprimați aprecierea. Complimentele sincere pot consolida legătura. Arătându-le prețuire și respect, chiar și atunci când greșesc, scurtăm calea spre inima lor.
Nu ignorați problemele grave!
Relația dintre părinți și adolescenți este complexă, dar nu imposibil de gestionat. Cu răbdare, empatie și o comunicare deschisă, părinții pot preveni ruptura emoțională și pot construi o relație durabilă, bazată pe iubire și respect reciproc.
Însă dacă sunteți îngrijorați că adolescentul s-ar putea distanța de voi din cauza unei probleme grave, cum ar fi o tulburare de alimentație, gânduri suicidare sau o altă problemă de sănătate mintală, nu ezitați să cereți ajutorul specialiștilor.
SURSA FOTO: Dreamstime.com
INTERVIURILE HotNews.ro