Science Report: Ce a ascuns NASA legat de aselenizare. Am putea fi în pericol în cazul în care Betelgeuse se transformă într-o supernovă? Vechii egipteni și nubieni controlau Nilul la un nivel neașteptat

Și totuși, NASA tot a mințit în legătură cu aselenizarea ● Am putea fi în pericol în cazul în care Betelgeuse se transformă într-o supernovă? ● Vechii egipteni și nubieni controlau Nilul la un nivel neașteptat

Ce a ascuns NASA legat de aselenizare

Știți că au existat și încă există o sumedenie de ipoteze conspiraționiste care spun că aselenizarea din 1969 a fost o regie, una orchestrată de NASA pentru a câștiga cursa spațială împotriva sovieticilor. Ba, ca să pună și mai mult paie pe foc, mega producția hollywoodiană din anul 2014, „Interstellar”, sugera acest fapt, în ciuda faptului că era unul dintre cele mai bine documentate filme din punct de vedere științific.

Nu despre asta voiam însă să vorbim, căci aselenizarea este un fapt. Ea chiar a avut loc, nici nu se pune problema de vreo discuție în sensul ăsta. Au existat însă niște, să le spunem minciuni, iar ele tocmai au fost prezentate într-un studiu publicat în revista de specialitate Isis, sub semnătura unui istoric american de la Universitatea din Georgetown, Dagomar Degroot pe numele său.

Este vorba despre procedura de decontaminare efectuată la întoarcerea celor trei astronauți americani care au efectuat prima aselenizare: Neil Armstrong, Buzz Aldrin și Michael Collins. NASA investise circa 100 de milioane de dolari în stabilirea unui protocol care să prevină contaminarea Terrei cu posibile microorganisme extraterestre. De menționat că, la vremea aia, nimeni nu mai reușise să aducă mostre lunare, darămite să mai și trimită și să aducă înapoi un echipaj uman de acolo. Prin urmare, riscul de contaminare era unul uriaș.

Și totuși, punerea în aplicare a protocolului a fost doar un show mediatic, menit să liniștească opinia publică. Ba două reviste de specialitate de atunci au și pretins că totul a mers ca la carte. Și asta ar fi fost minciuna pomenită în titlul.

Conform autorului studiului, nava spațială care i-a purtat pe cei trei tur-retur nu a fost proiectată pentru a preveni contaminarea mediului terestru cu posibile microorganisme selenare. Aerul din capsulă a fost ventilat și eliberat în atmosferă de cum capsula a reintrat în atmosfera Terrei, iar la căderea în ocean, capsula a fost deschisă larg pentru a putea permite celor trei astronauți să iasă de acolo.

NASA și-a asumat un risc atunci, mergând pe premiza că pericolul de contaminare este extrem de scăzut (fapt dovedit între timp). În declarațiile de presă ulterioare, oficialii NASA au pretins că măsurile de decontaminare fuseseră executate la un nivel fără precedent. Evident, nu se întâmplase așa.

Între timp, NASA a elaborat un nou protocol în ceea ce privește viitoarele misiuni umane pe Marte. Posibilitatea ca acolo să existe microorganisme este tot redusă, dar mult mai mare decât în cazul Lunii. Să sperăm că protocolul nu va eșua și de data asta. Sau, măcar, că posibilii microbi marțieni merg îndepărtați cu dezinfectant lichid.

Am putea fi în pericol în cazul în care Betelgeuse se transformă într-o supernovă?

Vă anunțam în urmă cu câteva zile de apariția unui studiu publicat de un grup de astrofizicieni niponi cu privire la iminenta explozie a gigantei roșii Betelgeuse, și transformarea acesteia într-o super-novă. Chiar dacă specialiștii japonezi subliniau că acest fenomen s-ar putea produce în maxim un deceniu, nu toți cercetătorii sunt de acord cu ei.

De fapt, procesul ar putea avea loc peste cel puțin 1,5 milioane de ani, ba chiar 10 milioane de ani, susțin specialiștii. Iar discrepanțele astea date de diferite calcule vin tocmai pe baza faptului că nimeni nu știe exact ce se întâmplă acolo.

Un indiciu în favoarea studiului nipon ar putea veni din două relatări independente, ambele datând de acum circa două mii de ani. Este vorba despre o consemnare a lui Gaius Iulius Hyginus, superintendentul bibliotecii Palatine de vremea lui Octavian Augustus, și una provenind din China aceleiași perioade, atribuită istoricul Sima Qian. Ambele relatări descriu steaua Betelgeuse ca fiind asemănătoare cu Saturn, mai exact cu o culoare galbenă.

Iar asta înseamnă că transformarea stelei cu pricina într-o gigantă roșie a avut loc mai rapid decât se aștepta cineva, iar calea către producerea unei super-nove ar putea fi la fel de rapidă. Prin urmare, întrebarea care ne macină pe toți este legată de modul în care am putea fi afectați de un astfel de fenomen extrem.

Specialiștii susțin că nu avem niciun motiv de îngrijorare. Betelgeuse se află la circa 600 de ani lumină față de Terra, o distanță la care ne aflăm în siguranță. Nu la fel s-ar fi putut spune dacă o supernovă ar fi avut loc la maxim 30 de ani lumină față de noi. Astfel de fenomene au mai avut loc în trecut, vor mai avea loc și în viitor, iar urmările sunt catastrofale și pot duce la distrugerea stratului de ozon, fapt care ar culmina cu extincții în masă.

În cazul lui Betelgeuse, primul lucru pe care îl vor detecta observatoarele de pe Terra va fi o ploaie de neutrini inofensivi. Apoi, steaua va deveni brusc foarte luminoasă (deja este cu 50-60% mai luminoasă decât în mod normal). După circa două săptămâni, ea va fi la fel de luminoasă ca Luna. Va putea fi vizibilă inclusiv ziua, pentru o perioadă de până la un an. Noaptea, va putea fi observată cu ochiul liber timp de aproape doi ani. Apoi va dispărea pentru totdeauna. Cam asta ar fi tot.

Particulele cosmice care ar putea distruge stratul de ozon vor ajunge la noi în cantități reduse pentru a prezenta un pericol real. În fapt, există dovezi atât pe planeta noastră, cât și pe Lună, sub forma fierului radioactiv, care arată că o supernovă a avut loc acum 2-3 miliarde de ani, la doar circa 300 de ani lumină față de Terra. Iar evenimentul ăsta nu a prezentat nicio problemă majoră pentru viața terestră, chiar dacă la vremea aia era doar la nivel microbian. În concluzie, nu vom păți nimic. Doar să vă pregătiți telescoapele pentru asta și să aveți răbdare, în cazul în care va trebui să mai așteptați câteva milioane de ani.

Vechii egipteni și nubieni controlau Nilul la un nivel neașteptat

O echipă internațională de arheologi a reușit să identifice prin intermediul imaginilor din satelit, a celor obținute cu ajutorul dronelor dar și prin cercetători efectuate la fața locului, peste 1.300 de structuri artificiale antice create de-a lungul Nilului, din Egipt și până în Sudan.

Sute dintre acestea se află sub apele Nilului, în urma construirii barajului de la Aswan, însă ele apar în relatări din secolele trecute, precum și pe o hartă veche de 200 de ani a zonei. Altele se află în deșert, trădând existența unor canale și cursuri de apă secate de mii de ani.

Analizele prin intermediul metodei luminiscenței au arătat că structurile au fost create acum circa 3.000 de ani, iar scopul era inițial de a direcționa apele Nilului prin așa zise canale artificiale de irigații, către terenurile agricole. Ulterior, acestea au devenit veritabile canale navigabile, care facilitau transportul bunurilor și al trupelor între Egipt și Nubia.

Interesant este că cele mai vechi structuri nu provin din Egipt, ci din Nubia. Iar unele dintre ele, aflate acum sub apele Nilului, au ziduri de cinci metri grosime și 200 de metri lungime, adevărate baraje care ar fi putut devia cursul Nilului în funcție de interesele creatorilor lor.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro