Ștefăniță Dima, medicul care răspunde la urgențe în cazul unui accident vascular cerebral 24 din 24: Facem asta benevol, prietenii zic că suntem prea puțini, dar trebuie să începem de undeva

La țară, când un om obișnuit trecut de 70 de ani are un accident vascular cerebral, primul lucru pe care îl fac rudele este să îi aprindă lumânarea, ca să se prăpădească cu lumină, spune dr. Ștefăniță Dima. E creștinesc, cred în Dumnezeu, dar primul lucru pe care ar trebui să îl facă e să pună mana pe telefon, să sune la ambulanță. Dacă ambulanța știe să pună diagnosticul, are un loc dedicat unde să ducă pacientul, sunt șanse de 60 – 70 la suta să îl salvăm.

În istoria medicinei nu au fost multe tehnici care să aibă statisticile acestea favorabile, însă realitatea din România este diferită în ceea ce privește accidentul vascular cerebral.

În cadrul campaniei Medicii Schimbării, îl cunoaștem astăzi pe dr. Ștefăniță Dima, care conduce departamentul de diagnostic imagistic și neuroradiologie intervențională de la Spitalul Universitar de Urgență Elias.

Este important să salvăm acești pacienți

Invaliditatea dată de accidentul vascular cerebral, atât ischemic cât și hemoragic, din păcate, este o invaliditate care poate să apară la vârste tinere. Un om la 40 de ani care e lovit de năpasta, vai de capul lui, nu poate să își întrețină familia, nu poate să se întrețină pe el, dimpotrivă, devine povară.

Redarea pacientului către societate este scopul nostru. Conform unor calcule făcute de niște cercetători scoțieni, se cheltuie în jur de 25 de mii de euro cu un astfel de pacient ca să îl salvăm, dar rambursarea pe care el o dă către societate este de undeva la 65 de mii de euro, încă din primul an.

Împreună cu doi colaboratori mai tineri dr. Ștefăniță Dima a reușit să facă primul centru de permanență în tratamentul accidentului vascular cerebral acut la Spitalul Universitar de Urgență Elias.

Funcționează 24 din 24. Facem un sistem de gărzi, cum am văzut în Franța și în Elveția, astfel încât câte o săptămână fiecare dintre noi este on call, adică în săptămâna respectivă stă lângă telefon ziua noaptea, se culcă acasă, socializează și în momentul în care apare o urgență suntem sunați, venim la spital, de regulă venim câte doi, ca să ne ajutam unul pe celălalt și încercăm să rezolvăm situația. Ultimul caz a fost rezolvat duminica trecută undeva la 5 după amiază, a fost o trombectomie extrem de reușită, pacientul fiind foarte bine, este destul de tânăr, 52 de ani.

În 2018 erau în România doar 5 specialiști care puteau interveni endovascular în cazuri de AVC, după cele mai noi protocoale internaționale. Pe viitor, vor fi mai multi specialiști.

Avem un proiect interesant despre tot ce înseamnă partea de training a colegilor mai tineri: să fie făcută prin supravegherea cu live streaming, camere video, de către un centru specializat din Hamburg. Activitatea medicilor și a personalului mediu va fi supervizată 1 an de zile, apoi primim diplomă și acreditare europeană că suntem și noi la rândul nostru suficient de bine pregătiți să îi putem pregăti pe alții. Proiectul va fi realizat în 3 spitale din România: Spitalul Universitar Elias, Spitalul de Urgență din Targu Mureș, Spitalul Universitar de Urgență București.

Noi suntem pionierii acestui proiect. Următorii care vor pregătiți vor fi medici din Kosovo, Albania, Serbia, Bulgaria și Republica Moldova.

Există un standard stabilit de UE, un centru de excelență în tratarea AVC acut la 800 de mii de locuitori.

Avertizarea populației și conștientizarea bolii în sine sunt pași importanți

Pentru a identifica o persoană care este pe cale să sufere un accident vascular cerebral, se folosește metoda FAST: face – se strâmbă fața, arm – nu se mai mișcă mâna, speech – pacientul nu mai vorbește bine sau deloc, time – timpul trebuie să fie cât mai mic până la rezolvarea situației. Aceasta ar fi simptomatologia în accidentul vascular ischemic, cam 85%.

In accidentele hemoragice, pacienții au o durere mare de cap, durere în spatele ochiului, rigiditatea cefei, nu poți pune bărbia în piept sau pur și simplu pacientul cade din picioare. Are o coma mai superficială sau mai profundă, fără să mai treacă și prin etapele intermediare, ajunge direct în starea de stupor.

În ceea ce privește tratamentul, s-a început cu tratamentul anevrismelor cerebrale care când se rup se pot trata foarte bine pe cale endovasculara, prin interiorul vasului de sânge, tratamentul malformațiilor arterio venoase, fistule și alte patologii, însă ele sunt între 15 și maxim 20 la sută din totalitatea AVC – urilor, majoritatea fiind cele ischemice, când se astupă vasele de sânge.

Astuparea vaselor de sange se rezolva până acum 4 ani și jumătate doar de către neurolog prin tromboliza intravenoasa, adică se injecta o substanță pe vena care mergea în tot corpul, inclusiv la nivelul vaselor capului. Ca să înțelegi cum funcționează această substanță, te poți gândi la Mr Muscle, care desfunda țeava. Această substanță exact asta face, desfundă destul de bine vasele mici și mai puțin bine vasele mari.

Tromboliza intravenoasa face doua lucruri bune, pe vasele mici reușește să dizolve trombul în multe situații, iar când vorbim de vasele mari, nu permite extinderea trombului, trombul respectiv rămâne la dimensiunea la care a plecat el din inimă sau de pe carotida sau de unde dumnezeu a plecat și îți mai dă o șansă să ajungi în 6 ore la spital.

Revoluția a fost când s-a dovedit in urma a 5 studii mari că rezultatele sunt pozitive în 65-70% din cazuri în momentul în care facem trombectomie, adică scoatem trombul afară în primele 6 ore cu ajutorul unor dispozitive dedicate, facem aspirație sau prinderea trombului cu un navod.

Avem șanse de 65-70% ca pacientul să își revină, nu numai să își revină, dar să își reia activitatea.

Există totuși pacienți care să beneficieze și după cele 6 ore? Răspunsul este ‘da’.

La sfârșitul anului trecut au apărut 2 studii importante și unul dintre ele arată că se poate interveni până la 24 de ore. Pentru asta însă ne trebuie o aparatură imagistică performantă ca să vedem foarte clar cât a murit din creier și cât a mai rămas în hibernare.

Există calcule care se fac, un raport între creierul de salvat și creierul deja mort. Atâta timp cât avem mult creier de salvat, în comparație cu creierul care deja a murit și atât timp cât creierul care deja a murit nu este peste un anumit volum, există undeva la 20 % dintre pacienți la care chiar se poate lua în discuție lărgirea ferestrei terapeutice, repet, cu aparatură de înaltă performanță.

Sistemul public de sănătate se schimbă. Direcția e bună, viteza e cam mică.

În 2010 am făcut prima embolizare în privat în România, între timp s-a dezvoltat și sistemul public de sănătate, s-au schimbat lucruri, direcția e bună, viteza e cam mică.

Cred că ar trebui schimbat conceptul de politică de sănătate. Din moment ce este a doua cauză de mortalitate și prima de invaliditate nu ar trebui să fie totuși o prioritate națională? Mai mult decât atât, toți specialiștii spun că pe măsură ce populația îmbătrânește și înaintează în vârstă, principala problemă a populației va fi vascularizația, că e cerebrală, că e cardiovasculară, că e periferică, cu vasele toți o să avem probleme.

Reamintim că începand cu anul 2019, Ministerul Sanatatii a extins programul pilot “Acțiunea Prioritară pentru Tratamentul Intervențional al AVC” prin intermediul căruia pacienții cu AVC ischemic acut pot beneficia de tratament prin tromboliză intravenoasă în primele 4.5 ore de la debutul primelor simptome, de la 10 spitale până în 2019 la 43 de spitale.

Campania Medicii schimbării este un demers MedLife menit să crească încrederea românilor în sistemul de sănătate. Inițiativa aduce în prim plan modelele pozitive din sistemului medical românesc și arată că evoluția se produce din interior, inspirându-ne să avem încredere în profesioniștii care forțează schimbarea de paradigmă. Curajoșii, întreprinzătorii, vizionarii, cei care împotriva lipsurilor sau a lacunelor sistemului reușesc să-l reformeze puțin câte puțin, în fiecare zi.

Medicii schimbării contureză portretele unor medici excepționali și prezintă exemple de bună practică din întreaga țară, atât din sistemul privat, cât și din cel de stat. Poveștile medicilor care fac întotdeauna mai mult, ale spitalelor care au primit o nouă șansă cu sprijinul comunității sau ale cabinetelor medicale dotate de medici de familie sunt doar câteva exemple și completează seria poveștilor de pe platforma campaniei.

Pentru că măsurarea unor indicatori precum mortalitatea infantilă, mortalitatea maternă sau gradul de vaccinare este esențială în creionarea portretului unui sistem de sănătate și al evoluției acestuia, campania le aduce în prim plan printr-o serie de infografice. Unul dintre acestea ne arată că în România, mortalitatea infantilă s-a redus de peste patru ori în ultimele decenii datorită profesioniștilor din sistemul medical românesc. Medicii schimbării au avut un rol esențial în echilibrarea balanței.