Cum vrea Guvernul să spargă monopolul UMF asupra rezidențiatului și ce spun rezidenții și medicii: În Franța și în Germania rezidenții se pot forma oriunde / În UMF e o familie internă care nu va permite acest lucru

​Medicii rezidenți vor putea fi pregătiți și în spitale care nu au medici-profesori la universitățile de Medicină, prevede un proiect de Ordonanță de Urgență aflat pe agenda ședinței de Guvern de astăzi. Este o măsură menită să spargă „monopolul” universităților de Medicină asupra rezidențiatului, despre care s-a vorbit insistent în ultimii ani, fără să fie pusă însă concret pe hârtie și introdusă în legislație. La prima vedere, cel mai mare câștig ar fi acela că medicii rezidenți ar avea acces la pregătire și s-ar putea stabili, după rezidențiat, și în spitale unde nu își pot face rezidențiatul în prezent, precum unele spitale județene, iar calitatea actului medical de aici ar crește. Există însă voci care se tem că „În UMF e o familie internă care nu va permite acest lucru”.

Proiectul Ordonanței de Urgență, ce urmează să fie dezbătut în ședința de astăzi a Executivului, nu a fost postat anterior în dezbatere publică. Potrivit unei declarații de ieri a vicepremierului Raluca Turcan, Guvernul urmează să ia în discuție astăzi un proiect de Ordonanță de Urgență care va permite desfășurarea rezidențiatului în toate spitalele din România, inclusiv în cele private: „Asistăm la monopoluri legate de rezidențiat în doar câteva centre universitare”, a subliniat Raluca Turcan, precizând că, practic, prin această OUG, se va permite spitalelor județene, militare, și private să desfășoare programe de rezidențiat. În acest fel, „tinerii finanțați prin locurile de rezidențiat” vor putea efectua practică și în aceste spitale, a explicat Raluca Turcan.

Despre măsura extinderii rezidențiatului dincolo de spitalele-centre universitare a vorbit insistent și fostul ministru al Sănătății, Sorina Pintea, care spunea că își dorește această măsură din luna ianuarie a anului viitor. Sorina Pintea a părăsit Ministerul Sănătății fără a lua o măsură concretă în această privință.

Pregătirea medicilor rezidenți durează, în prezent, între 3 și 6 ani, în funcție de specializare, și se face, conform legii, doar în spitalele universitare sau clinice, care au contracte cu universități de Medicină.

• Nadejda Bîrlădeanu, președintele Societății Medicilor Rezidenți, nu crede că Ordonanța va fi adoptată: Lucrurile în UMF sunt foarte centralizate, e o familie internă care nu va permite acest lucru

Nadejda Bîrlădeanu este președintele Societății Medicilor Rezidenți. Spune, despre inițiativa de extindere a pregătirii rezidenților în afara centrelor universitare, că a fost primită cu brațele deschise de medicii rezidenți: „Colegii mei sunt încântați de ideea generală de a putea intra în orice spital pentru practica din rezidențiat.”

Nadejda Bîrlădeanu

Nadejda Bîrlădeanu nu crede, însă, că acest lucru va fi posibil din cauza opoziției Universității de Medicină și Farmacie: „Nu cred că această Ordonanță de Urgență va fi adoptată, lucrurile în UMF sunt foarte bine centralizate, e o familie internă care nu va permite lucrul asta.”

În privința exinderii rezidențiatului în toate spitalele, Nadejda Bîrlădeanu atrage atenția că nu toate spitalele pot pregăti rezidenți și va fi nevoie, cel mai probabil, de niște criterii clare: „Personal, nu cred că orice spital este pregătit să ne îndrume sau să ne permită în privat să ‘punem mâna’. Sunt și lucruri bune în această idee de lege, dar și mai puțin practice pentru un profesionist.”

• Bogdan Tănase, medic la Institutul Oncologic: Rezidenții sunt forță de muncă. Clinicile universitare sunt mai performante și datorită lor

Bogdan Tănase este medic primar chirurg la Institutul Oncologic din Capitală și este președintele Alianței Medicilor. Este unul dintre cei mai căutați medici ai spitalului de către pacienți, dar, conform legislației actuale, nu poate pregăti el personal medici rezidenți, chiar dacă spitalul în care lucrează are rang universitar.

„Prin această măsură, pregătirea rezidenților nu se va mai desfășura doar în centre universitare, ci la liber. Clinica în care lucrez este oricum de rang universitar și avea rezidenți, dar e vorba de cine va putea să formeze rezidenții: numai cei care predau la UMF, sau și eu, de exemplu, care sunt medic primar, am abilitarea de a instrui pe cineva să fie medic sau nu? Eu cred că este o măsură bună: poate face ca rezidenții să lucreze în niște spitale județene, dacă rezidentul este anul 3-4 se poate duce să lucreze într-un spital județean full-time, să ia contact cu realitatea de acolo și să decidă dacă vrea să rămână în locul respectiv sau nu. Ar putea fi o modalitate de a-i atrage spre spitalele județene, care acum nu îi atrag, pentru că e greu să vii într-o echipă deja formată”, declară Bogdan Tănase, pentru HotNews.ro.

Bogdan Tănase

El subliniază că „Asta vine și de la realitatea din Franța sau din Germania, unde poți să te formezi oriunde.”

Totuși, Bogdan Tănase atrage atenția că extinderea rezidențiatului către alte spitale ar trebui „dublată de un chestionar care să arate ce fac realmente rezidenții acolo. Ideal ar fi să existe un chestionar unde să fie cuantificate manevrele pe care le fac realmente rezidenții în clinicile unde sunt formați. Iar anual să fie făcută o evaluare și locurile unde nu fac nimic să își piardă dreptul de a forma rezidenți. Asta ar fi ideal.”

Medicul Bogdan Tănase mai spune că rezidenții reprezintă, înainte de orice, o forță de muncă, iar datorită lor, spitalele universitare sunt în prezent mai performante decât restul spitalelor: „Haideți să răspundem la o întrebare: de ce sunt clinicile universitare mult mai performante decât secții de același rang din spitale județene? Iar răspunsul este că, pe lângă dotări, au și o groază de rezidenți care muncesc. Medicii din acele clinici nu fac decât act medical, nu fac și birocrație, hârțogăraie, care ocupă foarte mult timp. Într-un spital universitar, medicul mai delegă aceste sarcini, într-un spital județean, un medic care nu are rezidenți nu poate să ofere o îngrijire medicală de calitate aceluiași număr de pacienți.”

În ceea ce privește pregătirea rezidenților în spitale private, Bogdan Tănase spune că în aceste spitale „nu se tratează cazuri la fel de grave (ca în spitalele de stat – n.red.) , dar un stagiu, de exemplu, la clinica privată unde lucrează domnul ministru și unde se operează minim invaziv boli cardiace, astea la stat nu prea se fac. Iar dacă ești rezident și vrei să vezi lucrurile astea, în pregătirea ta până acum nu puteai să faci acest lucru. E adevărat că poate privatul își selectează cazurile, e adevărat că dacă se agravează poate sunt transferate cazurile în terapie intensivă la stat, dar, pe de altă parte, sunt tehnologii foarte performante care la stat nu au fost implementate și care în privat sunt implementate. Și atunci nu cumva pregătirea medicilor rezidenți este incompletă dacă nu vin în contact cu aceste tehnologii?”

„După părerea mea, e o măsură pe care o consider normală”, este concluzia medicului Bogdan Tănase.

• Elena Copaciu a pregătit generații întregi de medici rezidenți: O schimbare a modului de derulare a rezidențiatului este binevenită, dar nu orice unitate privată sau spital județean pot să își asume această pregătire

Elena Copaciu este medic primar de Anestezie Terapie Intensivă, a condus timp de 8 ani secția de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de Urgență din București și este specializată în Terapia Durerii. Elena Copaciu a fost și consilier onorific al lui Vlad Voiculescu în mandatul acestuia de minstru al Sănătății.

Elena Copaciu este și conferențiar universitar la Universitatea de Medicină Carol Davila București. Este un medic care a pregătit, la rândul său, generații întregi de medici rezidenți.

„Consider că o schimbare a modului de derulare a rezidențiatului este binevenită, dar nu orice unitate privată sau spital județean pot să își asume această pregătire”, atrage atenția Elena Copaciu.

Elena Copaciu

Medicul Elena Copaciu spune că „Nu știu cum va arăta OUG privind modificarea rezidențiatului, dar e de așteptat să fi fost discutată cu ministerele avizatoare. Partea bună este că medicii rezidenți vor avea ocazia să facă mai multă activitate practică. Pregătirea teoretică este foarte importantă și parcurgerea integrală a curiculei fiecărei specialități este obligatorie. Aș vedea ca toate spitalele care intră în programul de pregătire în rezidențiat să parcurgă o etapă de acreditare- ca unitate/secție/ indrumători de rezidențiat și să fie sub contract cu universitatea de medicină în care se găsește coordonatorul de rezidențiat. Cred că e momentul introducerii acelui logbook electronic – caietul rezidentului în care să fie introduse manevrele și procedurile prevăzute în curiculă.”

Elena Copaciu adaugă că „Dacă revenim cu discuția la partea teoretică, eu personal sunt revoltată de modul în care ‘a dispărut’ din multe clinici activitatea de predare de curs (altfel prevăzută în normarea cadrelor didactice și curicula medicilor rezidenți) și de modul în care unii din coordonatorii actuali de rezidenți își asumă acest rol!”

• Adrian Wiener, medic și senator USR: Actuala modalitate de desfășurare a rezidențiatului face ca, uneori, un număr prea mare de rezidenți să se înghesuie într-un singur centru universitar

Adrian Wiener este medic și fost manager al Spitalului Județean din Arad. În prezent este senator USR și face parte din echipa care lucrează la programul de guvernare al USR în domeniul sănătății. Adrian Wiener a inclus în viitorul program de guvernare al USR măsura ca rezidențiatul să se desfășoare și în spitale județene care nu au medici ce predau la UMF, nu doar în spitalele clinice. „În programul nostru de guvernare am introdus măsura ca pregătirea rezidenților să se poată face și în spitale județene, nu doar clinice, sub coordonarea medicilor primari.”

Adrian Wiener

Adrian Wiener spune că măsura este binevenită, deoarece actuala modalitate de desfășurare a rezidențiatului face ca, uneori, un număr prea mare de rezidenți să se înghesuie într-un anumit centru universitar, unde, fiind prea mulți, pregătirea lor are de suferit. „Se calcă în picioare în spitalele clinice din centrele universitare. Unii nici nu apucă să facă ceva, să învețe ceva”, spune el.

Totuși, Adrian Wiener și-ar fi dorit ca măsura să fie dezbătută în mod transparent, nu adoptată prin Ordonanță de Urgență.

În ceea ce privește spitalele private, el spune că pentru anumite stagii, pregătirea rezidenților se poate face și aici, dar atrage atenția că „din pacate, spitalele private concentrează doar anumite tipuri de cazuri de nișă, nu patologia generală necesară instruirii unui rezident”. Este motivul pentru care în programul de guvernare al USR pe sănătate nu figurează extinderea pregătirii rezidenților și în spitale private, ci doar în spitalele județene care nu sunt clinice.

• Clara Matei conduce Asociația Medicilor Rezidenți, dar nu mai este rezident de 13 ani și e asistent universitar la UMF: O măsură neadecvată. Va da peste cap procesul de învățare al unui rezident

HotNews.ro a stat de vorbă și cu Clara Matei, care reprezintă Asociația Medicilor Rezidenți. Clara Matei este președintele acestei asociații, cu toate că nu mai este de 13 ani medic rezident, iar în prezent este asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București.

Din postura de reprezentant al medicilor rezidenți care este, însă, și asistent universitar la UMF, Clara Matei vede intenția Guvernului ca „total neadecvată și foarte greu de realizat. Va da peste cap foarte tare tot ce înseamnă procesul de învățare al unui rezident și toată curricula unui rezidențiat”, susține ea.

„Rezidențiatul se dă, la nivel național, în centre universitare, iar rezidenții sunt distribuiți pe centre universitare. Anumite spitale ar trebui să intre sub jurisdicția Ministerului Educației pentru ca rezidenții să poată intra în curricula de pregătire. Pentru ca toate aceste lucruri să fie recunoscute la nivel european, curricula aceasta ar trebui să fie făcută sub egida UMF-ului. Nu prea văd cum ar putea orice spital care nu are titulatură universitară sau cum ar putea un spital privat să pregătească rezidenți”, sunt argumentele Clarei Matei.

Ea spune, de asemenea, că „Sunt specializări care nu pot fi făcute în spitalul privat. Acesta este un proces de învățământ, organizat de Ministerul Educației. Rezidenții, în momentul în care își termină facultatea, nu au drept de liberă practică. Abia după rezidențiat își iau dreptul de liberă practică. Răspunderea nu este numai a spitalului sau clinicii, a coordonatorului de rezidențiat, nu știu cine o să își asume acest lucru.”

„Dacă nu este o măsură foarte bine pusă la punct, noi îngrădim dreptul la liberă practică la nivel european. Un medic rezident care vrea să plece în timpul stagiului într-o altă țară riscă să nu îi fie recunoscută pregătirea într-un spital privat”, susține Clara Matei.