Subventiile pentru agricultura – o problema si la case mai mari

Autoritatile nu au stiut sa calculeze sumele cuvenite fermierilor

Nu lipsa fondurilor comunitare sau procedurile greoaie de obtinere a acestora este problema in cazul Marii Britanii, ci operatiunea ratata a Departamentului pentru Mediu, Alimentatie si Afaceri Rurale – administratorul subventiilor europene, de a calcula sumele la care au dreptul fermierii.

In 2004, odata cu adoptarea primelor masuri de reforma a Politicii Agricole Comune, s-a modificat si formula de acordare a sprijinului comunitar, fiind necesara recalcularea sumelor de bani la care au dreptul fermierii.

Functionarii Departamentului pentru Mediu, Alimentatie si Afaceri Rurale (DMAAR) nu au reusit sa tina pasul cu schimbarile impuse de Comisia Europeana. Consecinta: peste 1,6 miliarde de lire sterline, la cat se ridica valoarea subventiilor cuvenite, sunt restante la plata.

Asta in timp ce fermierii au fost nevoiti sa scoata din buzunare 8 milioane de lire sterline, bani necesari in vederea acoperirii dobanzilor la creditele contractate pentru a-si putea continua activitatea in perioada in care banii comunitari au intarziat.

Nu toti s-au descurcat, unii intrand in faliment, altii chiar sinucigandu-se. Un tabloid britanic a pus doua astfel de sinucideri pe seama incompetentei functionarilor care ar fi trebuit sa rezolve problema subventiilor in timp util.

Singurul sacrificat, si asta de ochii lumii, a fost seful DMAAR. Sub presiunea opiniei publice, guvernul britanic a fost nevoit sa il destituie in decembrie anul trecut, dar ulterior a decis sa ii acorde plati compensatorii. Fostul presedinte a incasat o compensatie de nici mai mult nici mai putin de 150 de mii de lire sterline, careia i s-a adaugat o pensie anuala de 12.800 de lire sterline.

Aceasta rasplata nu a primit-o pentru performantele sale profesionale deosebite, ci pentru ca negociase un contract de munca foarte avantajos.

Spre deosebire de Romania, nou stat membru, acceptat in Uniunea Europeana in baza unor angajamente pe termen lung, Marea Britanie nu risca sa fie declarata oaia neagra a grupului celor 27 de tari. Intamplarea de mai sus are consecinte minore pentru cei responsabili.

Desi putin probabil, tara poate primi cel mult o amenda. Comisarul pentru agricultura si dezvoltare rurala ii acorda tot sprijinul, acceptandu-i si sustinandu-i cererea de trecere cu vederea intarzierea in acordarea subventiilor pe 2005.

Nici Romania nu se poate plange de lipsa de clementa din partea Comisiei Europene in ceea ce priveste amanarile acordate pentru remedierea situatiei Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura. In cazul unui esec va insa suporta cu totul alte consecinte decat Marea Britanie.