Ultimul Mare Maestru al Templierilor traieste si azi. Prin mister si controverse

La 18 martie 1314 pierea ars pe rug Jacques de Molay, un nume care acum, dupa 693 de ani de legende si povesti si prin teama de ocult a oamenilor, este in continuare asociat cu prabusirea Templierilor, cu fatidica zi de „vineri 13” si cu blestemul necrutator pe care l-ar fi abatut asupra Regelui Philip cel Frumos si a urmasilor sai.

Intr-o vreme in care fanteziile si conspiratiile a la Dan Brown fac ravagii in cultura de masa, de Molay, ultimul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri, „traieste” si acum, intruchipat in filme de Gerard Depardieu sau purtand numele unei fraternitati pan-americane din care s-au tras personalitati majore ale secolului trecut, precum John Wayne, Bill Clinton sau Walt Disney.

[c:1:s]Jacques de Molay, un nobil franc de rang inferior, a fost numit Mare Maestru al Templierilor dupa moartea lui Theobald Gaudin, cel de-al 22-lea lider al acestui ordin de calugari razboinici crestini. Ascensiunea sa este pusa de istorici pe seama promisiunilor ca va reforma ordinul si il va adapta la noile conditii politice.

Dar, intr-o vreme in care intreaga Europa se saturase de cruciade, insasi ratiunea de a fi a Templierilor – iar de Molay nu a reusit sa previna sangerosul sfarsit al acestei organizatii, care dupa sute de ani incepuse sa cada in dizgratia Bisericii Catolice.

Prietenii cu regii Europei si hanii mongoli

Nu se stie cand s-a nascut exact. Si se stie foarte putin despre primii patruzeci si ceva de ani din viata sa, cu exceptia faptului ca avea rang nobil si ca a intrat de tanar in Ordin.

[c:2:d]Ce se stie, insa, este povestea sa dupa retragerea din Est. In 1291, inainte de moartea Marelui Maestru Gaudin, el isi facea deja „campanie electorala” pentru a prelua fraiele Ordinului, lucru pe care, fara prea multa concurenta, l-a realizat un an mai tarziu, cand Gaudin a murit.

Anii care au urmat i-a dedicat tentativelor de a forma o noua alianta pentru recurerirea Pamantului Sfant si pentru a apara zone precum Ciprul si Armenia in fata atacurilor arabe. S-a imprietenit cu Papa Bonifaciu al VIII-lea si a stabilit relatii cordiale cu Regele Edward I al Angliei si multi lideri de pe continent, precum Jaime II de Aragon sau Carol II de Napoli.

In 1299-1303 a incheiat o alianta cu mongolii, impotriva trupelor de mameluci trimise spre Vest de marii califi.

Dar alianta sa cu hanul Ghazan s-a dovedit a fi cu dus intors, deoarece, slabiti, crestinii nu au reusit sa profite la timp de victoriile acestuia contra arabilor, iar mai tarziu, cand si-au revenit si si-au consolidat pozitiile de-a lungul coastelor siriene si egiptene, nu au mai avut parte de sprijinul mongol.

Prabusirea

In 1304, cand recucerirea Pamantului Sfant devenise utopie, operatiunile lui de Molay in Rasarit trezeau deja profunde nemultumiri in Vest. Marele Maestru intra in conflict direct cu Regele Filip cel Frumos, deoarece refuzase ideea ca Ordinul sa se supuna lui Filip in calitate de Rex Bellator (Regele Razboinic).

Asa se face ca in 1307, in fatidica zi de vineri, 13 octombrie 1307, pe tot cuprinsul Frantei a inceput o razie masiva contra templierilor, poruncita in secret de Rege. Membrii Ordinului au fost arestati si torturati, multi dintre ei ucisi astfel inca din primele zile, iar averile le-au fost confiscate.

Insusi de Molay a fost arestat, marturisind public, dupa un „interogatoriu”, ca s-ar fi lepadat de Hristos. Lovitura de gratie pentru Templieri.

Procesul Templierilor – al carui deznodamant putea fi imaginat de la bun inceput – a durat sapte ani. In 1314, Jacques de Molay a fost ars pe rug, pe Ile de la Cite din Paris, dupa ce si-a retras toate „confesiunile” facute la inceputul judecatii.

Fara sansa ca Templierii sa se reorganizeze in vreun fel, dupa ce Papap Clement al V-lea, supus lui Filip, excomunicase ordinul si comandase arestarea Templierilor din intreaga crestinatate.

Disparitia Templierilor si moartea lui de Molay au lasat in urma o sumedenie de mistere, incurajate si de secretul absolut in care opera Ordinul Templului.

Controversele abunda in legatura cu averea Templierilor, presupusa a fi colosala si despre care se spune ca ar fi fost partial recuperata de membrii care au reusit sa fuga de mania lui Filip cel Frumos si partial ar fi intrat pe mainile acestuia.

Iar in jurul lui de Molay s-a creat un veritabil mit, reprodus in seria de romane istorice „Regii Blestemati” ai lui Maurice Druon, care spune ca la moartea sa, pe rug, Marele Maestru i-ar fi blestemat pe Filip cel Frumos si pe toti urmasii lui pana la a 13-a generatie, precum si pe Papa Clement al V-lea.

Ambii au murit in mai putin de un an, iar familia regala de care apartinea Filip, aflata la putere de trei veacuri, s-a prabusit in urmatorii 14 ani.

Controverse in jurul lui de Molay

Cea mai recenta controversa legata de Jacques de Molay a fost lansata de doi istorici masoni, Christopher Knight si Robert Lomas, care pretind ca pe Giulgiul de la Torino nu ar fi intiparita imaginea lui Hristos, ci cea a lui Jacques de Molay.

Autorii sustin ca Biserica s-ar fi intors contra Templierilor deoarece acestia ar fi stiut istoria secreta a lui Iisus, diferita de cea asumata de Biserica.