Un nou maraton la Gala Folk Om Bun: cinci ore si 15 minute de muzica si poezie

Sambata seara, Sala Palatului a fost plina de fanii veniti sa asiste la editia din 2009 a Galei Folk Om Bun. Timp de cinci ore, cei prezenti au putut asculta peste 60 de piese folk, cantate de Adrian Ivanitchi, Fortele de munca, Nicu Alifantis si Zan, Emeric Imre, Tatiana Stepa, Ada Milea, Daniel Iancu, Victor Socaciu, Vasile Seicaru, Mircea Vintila, Ducu Berti, Mircea Baniciu. Adrian Ivanitchi, gazda serii, a reusit sa ofere si o serie de momente poetice.

„Caci datorita umbrei lumina e mai clara/ Si dragostea-i atat de dulce fiindca-ndeobste-i amara/ Si toamna-i tot un fel de primavara./ Dar cea mai frumoasa parte a duminicii e sambata seara”, asa a deschis Adrian Ivanitchi, la ora 20:00, una dintre cele mai mari sarbatori ale folkului romanesc. „Bun venit la Gala Om Bun. E sambata seara. O gala minunata, o sala impresionanta si, fiindca cuvintele sunt de prisos, o sa va prezint o seara mai mult poetica. Se-apropie si 1 martie, si nici noi nu mai suntem tineri, ne apropiem din ce in ce mai mult de poezie. Aceasta Gala Om Bun insa va fi dedicata unui scop extrem de generos, face parte din programul national cultural Arta contra drog.”

Pret de cateva minute, Puiu Gheorghiu, reprezentantul asociatei CIADO (Centrul International Antidrog si pentru Drepturile Omului), a vorbit despre programul antidrog si despre faptul ca arta vine in ajutorul oamenilor. „Vrem sa spunem sa-i aducem pe tineri aici, sa le aratam ca visarea poate sa fie si alta. Sa ne aducem aminte de cuvintele lui Henry de Toulouse-Lautrec, care spunea ca daca ar fi nevoie de un drog, cel mai frumos drog pe care ar trebui sa-l consumam ar fi arta”.

Daca ar fi nevoie de un drog, cel mai frumos drog pe care ar trebui sa-l consumam ar fi arta

Henry de Toulouse-Lautrec

Primul cantec al serii i-a apartinut chiar lui Adrian Ivanitchi. „Am sa deschid acest spectacol cu o piesa pe care am scris-o in lunile cele doua in care am stat la Munchen, intr-un proiect cultural european. E o piesa care inca nu are titlu. Va dati seama ca la Munchen stau intr-o padurice si in jurul meu sunt brazi, in spate se vad Alpii, e un lac acolo foarte frumos, sunt singur, ascult numai vorbe in limba germana. Si fiindca-mi era dor de tot ceea ce e aici, am scris asta”, a spus Ivanitchi si inceput sa cante una dintre cele mai reusite piese ale lui, avand in spate zeci de luminite albastre, pe post de stele: „Poate nu stii, poate nu vrei,/ Lumea-i facuta si din idei…”

Si-a parasit imediat locul de artist si a redevenit gazda serii, sarcina de care s-a achitat cu brio, prin modul inventiv de a-i introduce in scena pe ceilalti folkisti, dar si prin umor. La protestele publicului, care si-a manifestat nemultumirea fata de reflectoarele mult prea puternice, a reactionat, facand intreaga sala sa rada. „Nu ma vedeti? Macar ma auziti, nu? Cred ca e de ajuns. Nici nu prea aveti ce vedea, ca sa zic sincer. Imi pare rau ca nu fac parte din prezentatorii snur, spuneam si in cantec ca as vrea sa am vreo 60 de kile, dar mai fac eforturi sa ajung acolo”.

Au urmat Fortele de munca, din Ramnicu-Sarat, care si-au lansat de curand primul album: Intoarcerea la Eden. O prezenta plina de energie, Fara tine, Cantec fara sfarsit si Intamplari la PECO starnind voia buna a ascultatorilor: „De ce rimeaza benzina cu chenzina?/ Da, nici acum n-am aflat./ Guvernul sigur n-are nici o vina,/ Nici presedintele de stat”.

A venit randul unui „cantaret venit de undeva dinspre Dunare”, care „in toamna lui ’74 debuta in Cenaclul Flacara, cu o saptamana inaintea mea” si pentru care Ivanitchi a avut o introducere speciala: Redescoperire, poezie a lui Leonid Dimov.

„In domul de beton armat,/ Si verde-verde geam patrat/ Fierbea cu mugete de taur,/ Plumb distilat pana la aur./ Era-n oras o rara ora/, Amurg amar ori aurora./ Seminte de dupa parazi/ Si nici tipenie pe strazi./ Atunci, cu tamarin petreci/ Sa canti, sa fluieri, sa dansezi,/ Am inceput din poarta-n poarta/, Pe-ntreaga ulita desarta,/ Bateam la nebunie step peste hardaie cu salet/, Jucam in piata veche twist/ Pe gusutul unui rege trist./ Si nici nu stiu cum m-am trezit/ In baia de plumb topit/ Sa fiu in mugete de taur/ Redistilat pana la aur.”

Nicu Alifantis, caci despre el este vorba, a venit alaturi de Zan. Din nefericire, piesele lor nu au beneficiat de cel mai bun sunet posibil. Protestele publicului, ca reactie la sunetul de la prima piesa („dati mai incet sonoru’!”), l-au amuzat pe Nicu Alifantis, care a marturisit: „E prima oara cand aud „dati mai incet sonoru’!. Stati linistiti, ca o sa fie bine.”

Rand pe rand, Cantec scurt, Balada blondelor iubiri, Ploaie in luna lui Marte, Piata Romana nr. 9,Nu ma-ntrebaau aprins publicul, totul culminand cu Epilog.

Ivanitchi a revenit pe scena cu o surpriza si a anuntat un nume care nu aparea pe afis: Emeric Imre, alaturi de cativa prieteni, printre care si Razvan Crivaci, „omul care a adus Cerbul de Aur la Cluj”. Impreuna: Emeric Set.„Este incantator sa vezi ca valorile sufletului au ajuns din nou la muzica folk. Este foarte frumos”, a spus artistul. Printre cele trei piese cantate s-au numarat Oratie de nunta, cantec compus in 1983, pe versurile lui Adrian Paunescu, dar si cea mai apreciata melodie a lui Emeric Imre:Nebunul de alb.

La insistentele publicului pentru un bis, Ivanitchi a intervenit abil:„Stiu, stiu, vreti sa mai cante… Din pacate, programul este oricum incarcat. O sa va spun cateva versuri. Nu va plac? Zau! Pe cuvant!”

Si a recitat poeziaMicul print, de Nina Cassian:„Stiu sa intreb/ Despre miei, despre flori./ Odata-ntr-o padure/ Am sarutat un izvor./ Stiu ce uimita-i/ Culoarea albastra./ Am o gradina/ Si o fereastra./ Mai am si o carte/ Foarte subtire/ In care nu-ncape/ Decat iubire./ Pot sa-mi iau locul/ Langa tine, pe stea?/ – Da, spuse printul/ Esti prietena mea.”

Asa a intrat in scena „prietena dumneavoastra”, Tatiana Stepa:„Buna seara! Ceva atat de frumos n-am vazut de mult!” a constatat artista. A stat numai pret de patru cantece. Dupa Spune-mi cevasiRasai asupra mea(pe versuri de Mihai Eminescu), a urmat o piesa-cadou: „Am scris impreuna cu prietena mea Camelia Radulian, un cantec numit Femeia de lut, doua femei au scris un cantec despre toate femeile care se uita la un moment dat intr-o oglinda si nu se mai recunosc. E un cantec pe care il cant rar, dar vi-l ofer cu mare drag, mai ales ca de maine incolo, doamnelor si domnisoarelor, veti primi cadouri. Eu va dau unul in avans.”

„Cantecul cu care ma despart de dumneavoastra in aceasta seara e in cantec pe care va invit sa-l cantam impreuna”, a spus Tatiana si a dat de inteles ca va urma, firesc,Copaci fara padure. La final, a plecat cu bratele pline de flori primite de la fanii urcati pe scena si ar fi urmat si un bis, daca nu intervenea Ivanitchi prompt ca intotdeauna.„Am spus: tocmai asta-i frumusetea acestui spectacol, ca foarte greu o sa putem face bisuri, fiindca, nu stiu, metroul asta merge, nu mai merge, sa nu fie prea tarziu…”

In continuare, Ivanitchi a citit un text al lui Serban Foarta, publicat cu doar cateva zile inainte de Gala Folk: „Daruie si se daruie cu totul. Da recitaluri te miri unde: pe strada, -n cate-o pivnita, prin curte. Ai face bine s-o asculti. Sunt anii scurti. Ascult-o-n strada, -n pod, prin curti. Cei ce-o asculta: oameni culti. Intai putini, apoi mai multi. Dar culti, iar unii foarte culti. Nu trebuie s-o asculti de parc-ar da doar pentru culti. Ea canta si pentru desculti. Atat numa’ s-o asculti si ascultand-o, sa exulti cand canta pentru-ai mici si pentru-adulti. Pentru desculti si pentru culti.”

Cum in mijlocul scenei fusese adus un scaun, urmatorul invitat nu putea fi altul decat Ada Milea. Care nu a venit singura, ci insotita de Ceausescu:„Ceausescu e in sala”, ne-a avertizat ea. Colind-ul horrora fost insotit de atmosfera paradisiaca din Stai, in timp ce Mai mult darnic decat harnicnu putea decat sa deschida calea pentru chinezii invocati de piesa Mici si multi. Partea solo a recitalului a fost incheiata de Rodica, pentru ca apoi sa apara pe scena Radu Banzaru, pentru a o ajuta pe Ada sa cante sase dintre melodiile care compun spectacolul muzical Apolodor.

„Iata ca Ada Milea a trecut de la ceea ce parea sa fie, la un moment dat, o muzica oarecum mai trasnita folk, ceva in genul Andries, poate, a trecut exact la ceea ce stie ea foarte bine sa faca, adica ea este actrita, a terminat o facultate de teatru, si proiectele ei au ajuns europene. Si, asa cum spunea si Serban Foarta, in ceea ce v-am citit, este o persoana care canta pentru toata lumea si are foarte multe idei”, a laudat-o, la final, Adrian Ivanitchi.

Seara a continuat in acelasi registru „ghidus”, cu Daniel Iancu.„Am pastrat si scaunul asta aici pentru ca am venit si cu nevasta-mea, nu scap de ea… de nici o culoare”, s-a plans constanteanul si a oferit„un martisor pentru doamne si doamnisoare, Mii de smaralde, dupa care o sa-mi revin la normal”. Intr-adevar, a revenit imediat la piesele glumete. Ofiterul Radua reinviat „conflictul” cu Radu Mazare („apropo, au bagat din nou blocarile de roti in Constanta. Dar nu mai stau acolo”), apoi au urmatPatriasi o piesa noua.„Apropo de cei care ne fura, am scris un cantec, e foarte nou, l-am cantat o singura data. Mi-e si frica sa-l cant, e partea a doua de la ala cu Vine valu’, imi ia calu’. Asta se numeste: Mi-a batut dealu la poarta. Si e vorba de nesimtitii care ne fura padurile, daca m-ati inteles.”

„Intr-un fel, am sa pregatesc, prin cantecul asta, si momentul urmator, ca e si nevasta mea prin cantec pe-aici”, a precizat el si ne-a oferit introducerea cantecului:„Oricare dintre noi adica are la cap o pasarica. Eu sunt mai misogin un pic, asa ca am un pasaric”.

„In final am s-o invit in scena pe „cherida”: Mariana Butnaru. Trebuie spus ca acuma ea trebuie sa se enerveze, ea e o fire foarte calma, dar trebuie sa se enerveze inainte de piesa asta, ca sa ma poata injura mai cu foc. Si eu sunt beat mort. La piesa asta adica.”

A urmat iarasi o pauza pentru recitat poezii. Intai doua strofe dintr-o poezie de Romulus Vulpescu (Carte postala 1), care se pare ca a fost si el prezent la Gala Folk, sambata seara. „Sus, langa Turnul Alb, e gri./ E rece, vant si ud. Jos, cerul Tampei se-nnegri/ Si nu exista Sud./ Brasovul fara tine-i mort,/ E sumbru, rau, urat,/ Biserici negre-n suflet port/ Si orgi dogite-n gat.”

Apoi, Ivanitchi a prezentat o strofa din Emil Brumaru: „Tii minte oraselul acela de munte/ Cu ganguri subtiri si prepelicari latrand de-ncantare?/ Treceau pelerini. Fecioarele aveau nostalgice funde/ Cand, pajisti scotand din corsaj, catre-amurg, ieseau la plimbare.”

„Oraselul acela de munte este cel mai important oras de munte, de fapt, al Romaniei. De acolo, acum aproape 35 de ani, venea in Bucuresti un om cu o chitara si cu o multime de cantece in geanta, in minte si in glas.”Omul care s-a potrivit descrierii a fost Victor Socaciu, dar el nu a venit singur, ci alaturi de Biroul Executiv.

„Buna seara, oameni buni. Incepem recitalul nostru cu o piesa la care personal tin foarte mult, am scris-o in urma cu cativa ani, cu gandul la un prieten disparut. Pentru dumneavoastra, o piesa numita, aproape banal, Nucul”. Fara-ndoiala, cea mai trista piesa a serii, mai ales ca ea ne-a amintit tuturor de trecerea in nefiinta a lui Florian Pittis. Dupa Fa-ma, Doamne, prost, „un cantec din folclorul congolez”, ne-am intristat iarasi, de data asta cu Oameni de zapada („poate murmurati cu noi un refren mai vechi, suntem ultima zi calendaristica a iernii, pentru dvs oameni de zapada”), pentru ca finalul recitalului sa aduca o nota optimista, prin melodiileOmul cu o chitarasiMama lor („un cantec din folclorul zimbabwean, daca se poate spune, din Zimbabwe. N-are nici o legatura cu noi”, ne-a asigurat Socaciu, ironic).

„Pentru ce te zbuciumi si amar zambesti,/ Draga mi-este alta, tu deloc nu-mi esti,/ Stii prea bine insati, stii prea bine tot,/ N-am venit la tine, sa te vad nu pot./ N-am avut ce face cand pe aici treceam/ Si mi-a dat prin minte sa ma uit pe geam”, a declamat Ivanitchi din poezia rusa. Si l-a prezentat pe Vasile Seicaru, „cel care se va uita pe geamul acestei scene si pe care dumneavoastra il veti primi in fata acestui geam…, dar care de fapt nu este un geam, fiindca este o comunicare directa cu unul din marii interpreti si cimpozitori ai muzicii tinere”.

„Bun gasit, oameni buni, bun gasit, prieteni”, a salutat Seicaru, secondat de Vladi Cnejevici, la clape, pentru ca apoi sa „cutremure” Sala Palatului cu atitudinea sa de invingator. Pe rand,Actorul, Antiprimavara, In orasul cu floare de tei, Viata-i viata, banu-i ban, La adio, tu, Din prea mult sau prea putinau facut publicul sa cante alaturi de impunatorul folkist. Reactia a fost aceeasi chiar si in cazul pieseiIn orasul cu floare de tei, cantec de pe noul material discografic, pe care Seicaru urmeaza sa-l lanseze. „Luna viitoare o sa-mi apara un album nou. M-as bucura sa veniti la lansare si sa va bucurati si voi de ceea ce am facut in ultimii trei ani de zile.”

„Timp este sa ne intalnim, timp este sa cantam si timp este sa ne si despartim”, a concluzionat Vasile Seicaru si a cantat ultima piesa a recitalului:Biletul de tren. „Multumesc din suflet! De neuitat! Doamne ajuta!”a salutat artistul si a fost rasplatit cu flori aruncate din public.

Interventia lui Ivanitchi ne-a adus din nou pe taramurile poeziei.„Va spun cateva versuri dintr-un cantec important al muzicii folk: Oameni oameni, fratii mei,/ Disperatii, fericitii,/ V-ati spalat de superstitii,/ De demoni si de idei,/ Insa nu-i prea mult folos,/ Daca-ntre tot si toate,/ V-ati spalat si de pacate/ Si-ati uitat de Fat-Frumos”.

Imediat a aparut pe scena Fat-Frumos-ul din muzica folk romaneasca, Mircea Vintila, insotit de trupa Bramura, pentru cinci piese:Cardio, Pe Corso, Miruna, Peste rabdari si Adio, deci pe curand.

Din nou Ivanitchi pe scena, de data asta incercand sa ne „incuie” cu niste versuri in limba germana. A venit insa imediat si traducerea: „Fost-am omul padurii si nu m-or mancat lupii”, semnalul ca Ducu Berti si Mihai Nenita trebuie sa isi faca aparitia.

„Buna seara sau buna dimineata, putem sa spunem, este 1 martie si ne bucuram ca sunteti alaturi de noi”, a salutat Ducu si a inceput cu reprosuri care au amuzat publicul. „Cine ne da si noua cablurile? Au plecat cu cablurile! Vintila, ai luat cablul cu tine! Eu inteleg ca e perioada de criza, dar nici in halul asta. Ce traim, mai frate, sa plece cu cablu cu tot! Criza totala!”

Binecunoscutele Floare de colt,S-asa-mi vine cateodatasiDe mii de oriau fost urmate de un cantec nou, printre cele mai frumoase din repertoriul artistului.„Urmatoare piesa v-o prezentam in premiera si, desigur, la o ora atat de inaintata, cum vreti, ori o ora inaintata din noapte, sau una din primele ore ale diminetii, e destul de riscant cateodata. Dar vrem sa v-o oferim din inima. Este vorba despre visul fiecaruia dintre noi”.

Visula fost urmata din nou de piesele pe care Ducu Berti le canta intotdeauna in concerte: Suflet fara chei, Simt ca fara ea si Omul padurii.

„Poarta-n ochi seninul, poarta noaptea-n par,/ Nu i-am spus iubitei nici un adevar./ M-a intrebat: „Afara viscolu-i buimac?/ Sa incalzesc caminul, patul sa ti-l fac?”/ Am raspuns iubitei: „Azi prin vant si ger,/ Cineva flori albe leapada din cer./ Poti asterne patul si sufla-n camin,/ Eu si fara tine sunt de viscol plin”, a recitat Ivanitchi in Serghei Esenin si l-a prezentat,„de viscol plin in seara aceasta”, peMircea Baniciu, ajutat de Vladi Cnejevici si de formatia Pacifica.

Publicul s-a arata usor obosit la primele piese, mai ales din cauza orei inaintate. Drum inapoi, Intoarcerea la Orient, Esarfa in dar, chiar si mereu vesela melodieVara la tara nu au fost in stare sa miste fanii. Lucrurile s-au schimbat insa odata cu piesa Vremuri. „Ne-am mai inviorat putin, deci! Ai mei sunteti!” s-a aratat multumit Baniciu si a prezentat Mica tiganiada, „un cantec despre problema noastra nationala si, mai nou, internationala”.

Punctul culminant al recitalului a fost atins la pieseleNunta siAndrii Popa, pe care publicul le-a primit in picioare, dansand. Aparitia lui Ivanitchi i-a nemultumit pe spectatori, care au inceput sa scandeze numele lui Baniciu. O noua dovada de maiestrie din partea prezentatorului acestei seri, care i-a corectat pe fani, glumind: „daca tot strigam, sa punem accentul corect: Baniciu, nu Ba-ni-ciu!”

A venit si bisul mult dorit de sala. Intai Desteapta-te, romane!, varianta instrumentala, apoiStrunga, o mare surpriza, mai ales avand in vedere faptul ca Baniciu nu canta niciodata aceasta piesa in afara Phoenix-ului.

„Domnul Ivanitchi vrea sa va mai cante trei cantece, patru. Si acum o sa prezint eu spectacolul”, a glumit Mircea, spre „supararea” lui Ivanitchi:„In sfarsit, imi ia si banii aia care-i mai aveam eu de luat.”

„O dorim sau nu, nu avem decat trei posibilitati, spuneam inainte. Ieri, azi si maine. Si nici macar trei. Fiindca, dupa cum spune poetul, ieri este ieri, trandafirul care s-a uscat, nu mai poate face flori. Singurele carti de joc sunt doar doua. Azi si maine. Si nici macar doua. Dupa cum spune filozoful, prezentul nu-mi apartine decat in masura in care devine trecut si se duce odata cu tineretea. In rezumat, eu ridic paharul pentru ziua de maine, care niciodata nu vine, dar e singura de care putem sa dispunem”.

Editia din 2009 a Galei Folk Om Bun s-a incheiat la ora 1:15, punand capat unui maraton muzical de exact cinci ore si un sfert, adica 68 de cantece. Adrian Ivanitchi a gasit si el un moment prielnic si a cantat un fragment din cantecul sau celebru, Arsura: „Ochiul arzand/ Se hraneste din ceara/ Si face un strop de roua fierbinte./ Odata am stiut sa zbor, odata,/ Dovada n-am, dar imi aduc aminte.” „Aduceti-va aminte de Om Bun, de Festival si de Galele Om Bun”, a fost indemnul de final.