VIDEO AUDIO Etnomuzicologul Florin Iordan: In Romania muzicile traditionale sunt asimilate muzicii populare de televizor

Nu a studiat Conservatorul, dar a invatat singur sa cante la cobza si fluier. In prezent, isi imparte timpul intre Muzeul Taranului Roman, unde este etnomuzicolog, si formatia de muzica veche romaneasca Trei Parale, alaturi de care a lansat un prim album, intitulat „Bazar”. Florin Iordan a discutat online cu cititorii HotNews.ro despre folclorul comunist, despre aparitia manelelor in Romania si dezvoltarea lor pana in prezent, dar si despre muzicile traditionale romanesti, aflate „in cadere libera”.

Intalnirea s-a incheiat

Nota redactiei: Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.

Intalnirea online a fost urmata de un interviu in studioul HotNews.ro.

Asculta interviul

Descarca interviul in format MP3

Fragmente din interviu

Despre ce implica etnomuzicologia. Facem, in general, cercetare de teren, cautand, cu aplecare catre muzicile traditionale care mai pastreaza ceva din bogatia de altadata; pentru asta facem si o serie de concerte cu statut si cultural, si educativ, publicam o serie de CD-uri, care se numeste Etnofonie si care dorim sa fie un fel de imagine auditiva a satului la sfarsit de mileniu.
Apropo de seria asta, pe care o producem, Etnofonie, in general ea a fost mai bine primita in afara decat in Romania. In Romania este relativ putin cunoscuta, sau este cunoscuta doar de cei care isi doresc, dar in afara a primit cateva premii internationale. A primit, de exemplu, pentru un disc cu muzica aromana, Premiul German al Discului. Pentru o intreaga serie am primit premiul Academiei Charles Cros, premiul Coup de Coeur.
Momentan facem o cercetare despre manele. Cum am ajuns aicea, ne gandisem mai de demult, poate ca ar trebui sa existe si un discurs mai serios, venit din partea unor oameni care, sa zicem, au aplicarea sa studieze asa ceva. Am fost, in general, nemultumiti de modul in care s-a discutat la televizor si de toate disputele care erau strict la nivel de acuzatii, aparare intre acei pro si acei contra. Noi nu ne-am dorit sa dam o dreptate cuiva, ci pur si simplu sa vedem ce este fenomenul, de ce a aparut, cand a aparut, ce se intampla cu el.
Multe voci au spus ca manelele ar trebui interzise. Nu suntem de acord cu interzicerea lor, nu neaparat ca ar fi sau n-ar fi subcultura, ci pentru simplul motiv ca traiesti intr-o tara libera si esti liber sa asculti ce vrei. […] In anii ’80, de exemplu, a existat asa muzica banateana, care incepuse sa fie foarte la moda, banatoano-sarbeasca, si aparusera directive de sus, ca sa interzicem, sa nu se mai cante la nunti s.a.m.d. Nu s-a aplicat nimic, pentru ca […] politistul nu stia ce e folclor curat si ce e folclor pur si impur, asa ca nu avea nici o aplicare, dar a existat tentatia asta de a orandui gusturile oamenilor.
Romania are o bogatie in cultura traditionala si, din pacate, si-a exploatat-o strict sub aspectul acesta folcloric, turistic, comercial, al lucrului de proasta calitate. Ar exista in afara o deschidere fata de Romania si cred ca sunt acolo oameni care isi doresc sa cunoasca mai bine muzicile traditionale din Romania. Exista oameni care inteleg ce facem noi, inteleg ca este diferit de ceea ce se face in general in tarile de est sau de ceea ce s-a facut si apreciaza tocmai politica aceasta indreptata catre muzicile adevarate, si nu catre cele folclorizate.
Este o lupta care inca nu s-a incheiat in Romania, au trecut 20 de ani de la Revolutie si te asteptai sa fie un capitol incheiat. In continuare, nu se cunoaste exact ce este aceea muzica traditionala, vorbeste foarte mult de autentic, curat s.a.m.d., dar cred ca romanii, de fapt, nu-si cunosc muzicile traditionale.
Romania inca nu s-a despartit de Cantarea Romaniei, de emisiuni de „tezaur folcloric”, de ansambluri folclorice de 50 de oameni, de vedete de muzica populara, rujate, aranjate, dar imbracate ca in secolul XIX. Este o muzica falsa si este o muzica, din pacate, „uratica” – sa-i zic asa – si creeaza o anumite imagine in capul omului despre ce inseamna muzica traditionala sau despre ce inseamna muzica taraneasca. Si atunci, pur si simplu o parte a tineretului si a oamenilor, in general, nu vor sa auda de asa ceva, crezand ca daca te duci la Trei Parale sau te duci la Muzeul Taranului asculti tezaur folcloric.
Vecinii nostri unguri au o scoala revivalista, o scoala minunata. Au facut, in ultimii 40 de ani, lucruri extraordinare. Inregistrari nenumarate, au scoli intregi care se ocupa de muzici traditionale, au sali de dans unde se joaca muzica traditionala. Acolo, tineretul este foarte atasat de muzicile traditionale. A fost un fenomen mai larg, in intreaga Europa, dupa anii ’70, a existat o miscare revivalista, poate un fel de miscare post-hippie, care s-a reapucat sa asculte muzicile de altadata. Dar la noi nu. Si cred ca principala cauza este ca noi aveam alte preocupari.

„Muzicile traditionale sunt in cadere libera. E un fenomen care a inceput demult si care se sfarseste acum”, crede Florin Iordan. In urma cu 20 de ani, sa zicem, muzicile stateau bine, dar stateau mai ales intr-o generatie de muzicieni si de tarani de la 60 de ani in sus. O buna parte dintre ei s-au dus. Abia acuma te trezesti ca nu-i mai ai. Acum 20 de ani te duceai intr-un sat ca Dobrotestii de Teleorman, unde existau vreo cinci-zece fluierasi foarte buni. Dar nu exista nici un tanar care sa cante. La 20 de ani dupa, cand batranii s-au dus cam toti, iti dai seama ca nu mai ai nimic, ca ai ramas gol.”

Nu ii plac manelele, dar este tolerant cu acest gen muzical. „De ascultat, nu pot sa ascult, desi am facut niste eforturi, pentru ca face parte din meseria mea. Ma amuza, dar in cantitati foarte mici. Nici nu am atitudine aroganta, enervata, nu cred ca trebuie sa le taiem gatul celor care asculta”, spune Florin. El crede ca totul deriva dintr-o problema pe care tara noastra o are cu spatiul privat. „Nu este normal sa asculti nimic tare, poate sa fie rock, poate sa fie Mozart: nu se asculta la maxim! Te duci la piata si bubuie boxele. Daca nu bubuiau la piata boxele, nu erau nici o problema”.

De asemenea, priveste existenta manelelor ca pe un fenomen firesc. „Istoria Romaniei e reflectata bine in muzica. Maneaua imi arata foarte bine cum am fost si cum suntem dupa Revolutie: cu targurile de blugi prin Vacaresti, prin santuri, cu speculatie, cu alba-neagra la colt, cu securistii transformati in oameni de afaceri, deveniti bastani, cu dispretul lor. Asta este Romania. Macar partial. Oricum, vrei sa schimbi ceva in muzica? Schimba Romania! Si atunci maneaua n-o sa-si mai gaseasca sensul.”