VIDEO AUDIO Ioana Avadani: Scaderea de audienta face din televiziunea publica un instrument pacificat

Romania este tara in care politicienii legifereaza cum vor, la adapost de presa interesata mai curand de Nikita si Elodia, chiar si atunci cand legifereaza chiar despre ea, despre presa: codurile civil si penal era sa fie adoptate cu un sir lung de articole cu dedicatie pentru jurnalisti, care ar fi dus la limitarea libertatii de expresie si a dreptului la informare, dar tot scandalul a trecut aproape neobservat. Cand aceeasi presa nu este ocupata cu Nikita si Elodia, are alte treburi, de pilda sa dea stirile cumparate de Ministerul Turismului si Sportului, pentru ca legea audiovizualului nu interzice asa ceva: in 2002, cand a fost adoptata prima forma a acesteia, nimeni nu se gandea ca televiziunile si-ar putea scoate la mezat portiunile editoriale din grila.

Publicul – poate ca si dumneavoastra, cei care cititi aceste randuri – nu are chef de asemenea subtilitati si, in general, nu mai acorda mediei creditul necesar, din cauza felului cum aceasta s-a murdarit in repetate randuri. In tot acest peisaj, „Gazeta sporturilor” a reusit sa schimbe ceva cu seria de investigatii referitoare la contractul dintre Ministerul Tineretului si Sportului si doua firme intermediare, prin care s-au cheltuit 628 de mii de euro pentru organizarea unor evenimente de 2 Mai, incluzand nici mai mult nici mai putin decat cumpararea de stiri. Nu e clar, inca, ce televiziuni le-au vandut si poate ca, scriptic, adevarul nu va putea fi stabilit niciodata.

In afara de investigatiile ziarului condus de Catalin Tolontan, in zona libertatii presei – sau, spus pe dos, a complicitatii dintre politicieni si aceasta – s-a mai vazut doar o coalitie de organizatii neguvernamentale, „Opriti codurile”, care include Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), reprezentat de Ioana Avadani. CJI a avut si un rol in initierea noilor legi ale televiziunii si radioului public, sustinute – fara succes – de un singur politician: Raluca Turcan de la PDL. Ioana Avadani a discutat online cu cititorii HotNews.ro si a acordat un interviu in Studioul HotNews.ro.

Asculta interviul

Descarca interviul in format MP3

Ioana Avadani despre TVR

Iulian Comanescu: Draga Ioana Avadani, bine-ai venit la HotNews.ro, cu tot cu ONG-ul tau. Sau fara el.

Ioana Avadani: Intotdeauna imi port ONG-ul in spate ca melcul.

Iulian Comanescu: Suntem suparati din motive de legea TVR-ului, care n-a trecut de Parlament.

Ioana Avadani: Voi sunteti suparati? Suparata sunt eu ca lucrez la legea asta de cinci ani de zile si vad cum clasa politica schimba locurile la guvernare si in opozitie si in functie de cum isi schimba aceste pozitii, isi schimba si atitudinea fata de lege. Mie mi-e foarte greu sa inteleg cum o lege initiata de un partid aflat la guvernare, o lege care s-a aflat pe platforma electorala a actualului premier in alegerile trecute, o lege care s-a aflat in programul de guvernare al guvernului trecut din care o jumatate din guvernul actual a facut parte, o astfel de lege nu trece la vot. Mi-este greu sa inteleg.

Iulian Comanescu: Sa ma corectezi daca gresesc. Voi, Centrul pentru Jurnalism Independent, ati lucrat intai cu Mona Musca pe legea asta…?

Ioana Avadani: Am lucrat de la bun inceput cu Raluca Turcan. Ea a fost persoana care a initiat demersul de schimbare a legii in 2005.

Iulian Comanescu: Cu alte cuvinte, politicienii s-au sprijinit, asa cum e si normal, pe experti, care in cazul de fata inseamna societatea civila.

Ioana Avadani: A fost un demers foarte frumos, a existat un grup de lucru, la nivelul societatii civile, cu oameni din industrie, un grup destul de cuprinzator.

Iulian Comanescu: Da, am fost si eu solicitat.

Ioana Avadani: Am analizat mai multe metode de rezolvare a problemei, sa vedem ce se poate face, ce este practic. Ca, asa, idei avem cu totii. Am ajuns la o solutie, la un anumit punctaj, care sa permita depolitizarea institutiilor publice de mass media. Am supus acest punctaj Parlamentului si Raluca Turcan, in calitatea ei de deputat, a preluat acest punctaj si l-a transformat intr-un proiect de lege. Si de-atunci, ne tot luptam cu acest proiect de lege, care mi se pare orfan din punct de vedere politic.

Iulian Comanescu: Cu alte cuvinte, legea a fost trantita in mandatul Tariceanu, s-a rupt Alianta D.A., si…

Ioana Avadani: …exact. Si a mai fost trantita inca o data acum.

Iulian Comanescu: De ce?

Ioana Avadani: As vrea sa stiu si eu. Una dintre explicatiile care ni s-a dat a fost ca nu este oportuna discutarea acestui proiect de lege, in acest moment, deoarece se suprapune peste contextul electoral, ar permite rediscutarea pozitiilor de conducere in SRR si SRTV. Mie explicatia mi se pare copilareasca. Legea incearca sa realizeze exact desprinderea numirilor din posturile-cheie de politic.

Iulian Comanescu: Deci asta a fost singura explicatie oficiala.

Ioana Avadani: Singura explicatie.

Iulian Comanescu: In lipsa alteia, o sa-mi permit sa speculez eu, pentru ca nu reprezint nicio organizatie, ca tine, si o sa spun ca este un statu quo care convine tuturor politicienilor, in momentul de fata, la TVR numarul unu este Alexandru Sassu, fost om-cheie in PSD, ratingurile se duc in jos, TVR nu mai supara pe nimeni si asta e. Cred ca politicienii s-ar complica destul de tare sa renegocieze intre ei, pe la spate, pozitiile de conducere existente si, mai mult, n-ar avea parghii ca s-o faca, asa cum e pe legea actuala.

Ioana Avadani: Da, este probabil. Chestiunea cea mai dura, pe langa lipsa de vointa politica pentru reformarea institutiilor publice de media, este scaderea audientei televiziunii publice. De fapt, prin asta, televizunea devine un instrument pacificat. Nu ne mai intereseaza, fiindca oricum nu se mai uita nimeni la TVR, dar prin insasi aceasta scadere TVR isi pierde mandatul ei de institutie publica. Pot sa fiu minunat, pot sa fiu perfect, pot sa dau programe culturale cu ghiotura: daca nu se uita nimeni la aceste programe, inseamna ca eu imi pierd public din mandatul public.

Iulian Comanescu: Crezi ca se poate face o paralela intre „pacificarea” sau scaderea in relevanta a TVR, pe de o parte, si complicitatea in care au intrat televiziunile private cu politicienii, prin mecanismele campaniei electorale pe bani si ale contractelor de imagine guvernamentala?

Ioana Avadani: O paralela nu stiu daca se poate face, dar ambele fenomene converg catre o diluare a importantei televiziunii, ca mediu, in informarea publicului. Pornim de la datele pe care ni le-a oferit Consiliul National al Audiovizualului: 80% dintre romani isi iau informatia de la televizor, ca sa spun asa. In conditiile in care televiziunea publica abdica de la mandatul ei, iar televiziunile private fraternizeaza cu guvernul, chiar nu mai stiu cat de curata este informatia pe care o primim.

Ioana Avadani despre codurile penal si civil

Iulian Comanescu: Bun, si cu ocazia asta ajungem la povestea cu codurile. Avem articolele cu dedicatie pentru jurnalisti…

Ioana Avadani: Le-am avut. O parte dintre ele au ramas, dar majoritatea articolelor cu dedicatie pentru ziaristi am reusit sa le scoatem. Au fost eliminate din Codul Civil toate articolele referitoare la dreptul la replica: foarte frumoase din punctul de vedere al constructiei juridice, dar inaplicabile. Cat dureaza un proces in Romania?

Iulian Comanescu: Nu stiu, cinci ani, n-am avut niciunul.

Ioana Avadani: Doi ani, cinci ani. Ce importanta mai are un drept la replica pe care eu il obtin prin hotarare judecatoreasca dupa cinci ani si te oblig pe tine, HotNews.ro, sa mi-l publici…? Era o constructie intrutotul artificiala si care nu respecta intru nimic filozofia dreptului la replica.

Iulian Comanescu: Si ce-a ramas?

Ioana Avadani: In primul rand a ramas articolul referitor la viata privata, nu acolo unde se spune ca fiecare are dreptul la ea si la intimitate si asa mai departe, ci un articol care detaileaza ce inseamna viata privata. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care este farul nostru calauzitor in materie de drepturile omului, s-a abtinut in repetate randuri sa spuna ce este viata privata si ce nu este viata privata, sa dea o definitie, spunand in mod textual ca nu este caderea Curtii de a stabili asta, atata timp cat aceasta „privacy” tine fix de individ. Eu decid daca sunt mai deschis sau nu, imi protejez viata privata mai mult sau mai putin. Dincolo de aceasta filozofie inteleapta a Curtii Europene, vine legiuitorul roman si spune: se considera violare a vietii private uramtoarele, doua puncte. Si incepe o insiruire de lucruri, unele dintre ele in continuare rizibile. De exemplu, este violarea vietii private patrunderea fara drept intr-o locuinta si luarea unui obiect din acea locuinta. Chiar daca acel obiect iti apartine, de exemplu. De asemenea, chiar daca nu am voie sa iau un obiect din locuinta, legea nu imi interzice sa depun un obiect in acea locuinta. O bucata de branza mai veche. Am eu cateva soiuri…

Iulian Comanescu: Sau un microfon?

Ioana Avadani: Nu, pentru microfon exista o prevedere in Codul Penal. Dar e vorba de genul acesta de lucruri care te pot hartui fara sa te raneasca. O alta formulare nefericita este interdictia referitoare la tinerea sub observatie, sub orice forma, a vietii private a cuiva. Ce este baby-sittingul? Tinerea sub observatie a vietii copilului. Aflati ca in baza acestei formulari, baby-sittingul s-ar putea sa devina ilegal.

Iulian Comanescu: S-ar mai incadra aici si azilurile de batrani sau spitalele, fiindca boala e o chestiune privata…

Ioana Avadani: Da, noi am spus ca lucrurile acestea sunt rizibile, sunt greu de demonstrat in justitie, de aceea nici nu ne-am mai luptat cu ele, am insistat pentru cele care merita. Am reusit – si de lucrul acesta suntem foarte mandri – ca in Codul Penal, unde avem o alta prevedere referitoare la viata privata, sa bagam un mecanism de protectie referitor la interesul public. Deci exista infractiunea numita violarea vietii private, pentru care, Doamne iarta-ma, se face inchisoare sau amenda penala, dar exista cateva exceptii. Violarea vietii private, in viziunea Codului Penal, inseamna surprinderea de fotografii sau inregistrari video din locuinta. Nu din restaurant, nu din alta parte. La un moment dat, chiar este OK sa iti protejezi spatiul in care locuiesti.

Iulian Comanescu: Deci cazul Pacuraru, cu acele controversate inregistrari video cu ministrul acasa, in maiou si mai apoi, cu o erectie, ar fi intrat sub incidenta acestui articol.

Ioana Avadani: Daca nu s-ar incadra la una dintre exceptii, aceea ca persoana respectiva a actionat expres in scopul de a fi vazuta. Cand te asezi in fata unei camere de luat vederi cuplate la internet este greu de spus ca nu vrei sa fii vazut.

Iulian Comanescu: Da, dar de catre cine? Asta e intrebarea.

Ioana Avadani: Ma rog. Internetul este mare si fara caini ciobanesti. Si mai exista, cum spuneam, clauza de interes public, nu constituie infractiune violarea vietii private care releva o incalcare a legii sau care este facuta in interes public, releva fapte care afecteaza viata unei comunitati si a carei dezvaluire aduce comunitatii foloase mai mari decat daunele persoanei. Aceeasi protectie a interesului public se pune si la violarea corespondentei, deci daca iei cunostinta de continutul unei corespondente care nu iti este adresata si daca din acea corespondenta reies incalcari ale legii sau fapte de interes public, ca jurnalist esti liber sa le dai. Si nu numai ca jurnalist.

Ioana Avadani despre cazul Ridzi

Iulian Comanescu: Sa trecem la ultimul subiect. Scandalul Ridzi. Ce parere ai?

Ioana Avadani: Eu as spune, cu voia dumneavoastra, scandalul Ridzi-Nemirschi, deoarece despre domnul Nemirschi se vorbeste mai putin. In opinia mea, daca informatiile pe care le am sunt corecte, la el lucrurile sunt cu mult mai clare. A incredintat direct un contract de publicitate de 500 de mii de euro in conditiile in care legea permite doar 15 mii de euro prin incredintare directa. In cazul Ridzi, problema este destul de complicata. Avem un contract intre Ministerul Tineretului si Sporturilor si doua agentii de organizare de evenimente. Cum au fost alocate aceste contracte nu stiu, nu am datele, s-ar putea sa fie legal, s-ar putea sa fie ilegal. Spargerea contractului in mai multe contracte este dupa stiinta mea ilegala, deoarece se vorbeste de acelasi obiectiv, organizarea evenimentelor pentru Ziua Tineretului. Cum au ajuns banii de la aceste agentii la televiziuni a scris Catalin Tolontan ieri in „Gazeta sporturilor”. Exista inca o agentie intermediara, o agentie de media buying. Deci s-ar putea ca din punct de vedere legal lucrurile sa fie OK, cu semnul de intrebare asupra procesului de achizitie publica in primul contract, intre Minister si primele doua agentii. Ceea ce este greu de demonstrat si foarte complicat de analizat este acea clauza de vizibilitate. In clauza de vizibilitate, Ministerul cere agentiilor sa i se asigure stiri. Am stat si ne-am uitat in legislatie, in mod paradoxal nu este interzis sa cumperi stiri. Este interzis sa le sponsorizezi. Sponsorizarea este un proces anume, implica prezenta siglei sponsorului si asa mai departe. Deci Legea audiovizualului interzice sponsorizarea programelor de stiri si a programelor informative. Nu s-a gandit nimeni sa interzica vanzarea de stiri, pornind de la buna credinta a radiodifuzorului, care nu-si vinde produsul principal. Deci avem, as spune eu, un vid legislativ pe care l-am descoperit acum. Un vid legislativ pe care nu-l banuiam, deoarece, repet, nu-si imagina nimeni ca cineva va cumpara stiri in felul acesta. Ne aflam in fata unui al doilea astfel de caz, primul a fost cel cu Becali si Clubul Steaua si Pro TV, atunci lucrurile au fost destul de greu de dovedit, pentru ca nu s-a gasit contractul intre televiziune si Clubul Steaua. Cred ca in cazul Ridzi trebuie sa functioneze ceea ce n-a functionat la legea SRR-SRTV, si anume vointa politica. Este un abuz in exercitarea functiei publice si o lipsa de respect fata de informatie si fata de libertatea presei, in momentul in care iti propui sa apari la stiri. Apari la stiri daca ceea ce faci este relevant pentru publicul tau. Nu apari la stiri, in numar de nu stiu cate stiri, 40, in cutare jurnal, atatea secunde si asa mai departe. Deci acel contract este abuziv si lipsit de respect fata de presa, dar nu stiu, repet, in ce masura este ilegal. De asta zic ca e foarte complicat cazul, este foarte frumos, din punct de vedere teoretic, pentru ca ridica niste probleme de principiu si poate ajungem la concluzia ca in prezenta acestei clase politice, poate ca noi chiar avem nevoie de o legislatie care sa ne spuna ca n-avem voie: unii sa cumparam stiri si altii sa vindem stiri.

Iulian Comanescu: Si publicului, ca are voie sa se uite si la altceva decat Nikita. Multumesc, Ioana.

Biografie pe MediaPedia.ro

Editii trecute ale Intalnirilor Media HotNews.ro