VIDEO Avocat: Ce este Kurzarbeit şi cum ar funcţiona această măsură în România
Kurzarbeit este o măsură de flexibilizare a muncii, aplicabilă în situaţii de criză, cerută de mediul privat din România care se află în discuţii cu Guvernul pentru implementarea unui astfel de sistem. Am stat de vorbă cu o avocată specializată în dreptul muncii pentru a vedea ce ar presupune implementarea Kurzarbeit în România.
- În România ar urma să fie aplicat modelul Kurzarbeit, potrivit unui anunţ făcut recent de premierul Ludovic Orban. Ce este Kurzarbeit? Cum ar funcţiona acest model în România?
Anca Grigorescu, avocat specializat în dreptul muncii:
Kurzarbeit este o măsură de flexibilizare a muncii, aplicabilă în situaţii de criză (sanitară, economică, etc), dezvoltată în Germania acum peste 100 de ani (mai precis acum 110 ani), care a ajutat la reconstrucţia economiei germane în mai multe rânduri (după cele două războaie mondiale, după numeroasele crize pe care economia germană le-a traversat în ultimul secol). Este o măsura actuală şi astăzi, a cărei aplicare a fost chiar extinsă cu ocazia pandemiei Covid19. Aceasta măsură de flexibilizare a muncii a fost preluată şi de Elvetia (încă din 1924), precum şi de majoritatea statelor europene, iar în această perioadă este susţinută la nivel european inclusiv de Comisia Europeană, prin intermediul programului SURE.
În esenţă Kurzarbeit reprezintă forma flexibilă a muncii prin care:
- angajatorul poate reduce timpul de muncă al angajaţilor astfel încât să corespundă necesitații sale
- angajatul este plătit de angajator pentru munca efectiv prestată
- statul plăteşte un procent din salariul corespunzător muncii neprestate.
În România, procentul suportat de stat din salariul corespunzător muncii neprestate ar urma să fie de 75%.
Cu titlu de exemplu, la o reducere a timpului de muncă la 50%, angajatul ar presta activitate la nivel de 50% din timpul normal de lucru, angajatorul ar plăti 50% din salariul brut, statul ar plăti o indemnizaţie de 37,5% din salariul brut, iar angajatul ar primi un salariu brut de 87,5%, iar impozitul şi contribuţiile ar fi plătite raportat la salariul (veniturile de natură salarială) brut rezultat.
Toate cele trei părţi fac un efort cu această ocazie (angajatorul păstrează locul de muncă, dar cu un timp de muncă redus şi continuă să plătească angajatul proporţional cu munca prestată; statul plăteşte o indemnizaţie pentru a evita concedierea angajatului; angajatul prestează munca în regim de program redus şi primeşte un salariu redus), însă niciuna dintre părţi nu suferă repercusiuni ireversibile. Astfel, angajatorul nu este nevoit să concedieze angajatul, distrugând astfel structura echipei sşi experienţa acumulată, cu perspectiva redresării şi reluării activităţii la nivelul de dinainte de implementarea măsurii; statul evită costurile cu şomajul generat de concedierea angajatului şi continuă să încaseze impozit şi contribuţii sociale; angajatul îşi păstrează locul de muncă şi primeşte salariul redus cu mai puţin de 12,5% pe durata aplicării programului.
- De ce avem nevoie în România de un astfel de sistem?
De la declanșarea pandemiei Covid19 şi până în prezent (în trei luni şi jumatate) piaţa forței de muncă s-a contractat cu aproape jumătate de milion de locuri de muncă. Acest fenomen ar fi avut cu siguranţă o amploare mult mai mare în cazul în care Guvernul nu ar fi adoptat şi implementat măsuri de sprijin (subvenţionarea indemnizaţiei de șomaj tehnic şi respectiv decontarea timp de trei luni a 41,5% din salariul plătit pentru angajaţii care s-au aflat în șomaj tehnic minim 15 zile).
Totuşi, în momentul de faţă sprijinul pentru indemnizaţia de somaj tehnic mai are doar o aplicabilitate extrem de restrânsă.
De asemenea, măsura privind decontarea timp de trei luni a 41,5% din salariu are la randul ei o aplicabilitate limitată şi este o măsură inflexibilă, pentru că presupune obligaţia angajatorului de a menţine locul de muncă pâna la sfârşitul lui 2020, or în condiţiile actuale este deosebit de dificil, dacă nu chiar imposibil în multe situaţii să poţi previziona activitatea pentru următoarele şase luni.
În acest context, scopul urmărit prin introducerea Kurzarbeit în România îl reprezintă evitarea perpetuării tăierii locurilor de muncă cu consecinţa concedierii angajaţilor şi prin aceasta evitarea creşterii numărului de şomeri cu toate consecinţele negative generate de acest fenomen.
România ar putea atrage prin SURE 5 miliarde EURO, potrivit ministrului de finanţe Florin Cîțu.
- Care sunt principalele provocări în adaptarea Kurzarbeit pentru piaţa muncii de la noi?
Principala dificultate o reprezintă estimarea necesarului de resurse financiare, care va fi generat de declinul economic şi deci de numărul de companii si de locuri de munca, a căror salvgardare va depinde de alocarea acestor fonduri. Dacă mă întrebați acum, nu ştiu să vă răspund câte companii vor apela la acest program în următoarele luni şi pentru câte locuri de muncă.
În funcţie de acest factor ar trebui stabilită şi perioada pentru care ar urma să se poată beneficia de acest program. Nu este încă definitivat actul normativ prin care se va implementa Kurzarbeit, însă conceptul este deja conturat. Sunt de lamurit detaliile, este de așteptat chiar ca ele să fie clarificate ulterior, prin Hotărâre de Guvern.
- În ce stadiu sunt discuţiile pe care are mediul privat cu reprezentanţii Guvernului cu privire la implementarea acestui model? Când am putea vorbi de o ordonanţă în acest sens?
În momentul de faţă aceasta este o măsura ale cărei beneficii sunt recunoscute pe scara larga. Atât mediul privat, patronatele şi sindicatele, dar şi guvernul conştientizează ca această metodă poate contribui la reducerea fenomenului concedierilor.
Speram ca această Ordonanță să fie adoptată până la sfârşitul lunii, dar este posibil ca unele detalii care se desprind din aceasta să fie clarificate ulterior printr-o hotărâre de guvern adoptată în baza OUG. Acest lucru ar însemna ca o aplicare efectivă să urmeze abia pentru salariile aferente lunii august, iar în unele scenarii se vorbeşte de o aplicare abia pentru veniturile din septembrie.
- Ce categorii de firme ar putea apela la acest sistem? Ce condiții ar trebui să îndeplinească angajatorul?
Orice companie va putea să apeleze la acest sprijin, adaptat nevoilor sale. Este o măsura care prin esenţă sa presupune flexibilizare. De altfel, în cazul în care s-ar impune condiţii restrictive sau dificil de indeplinit de către companii, măsura s-ar dovedi ineficienţă, companiile apelând în ultima instanţa la soluţia mai facilă a concedierilor.
În prezent nu sunt impuse alte condiţii de către angajatori în afară de reducerea temporară a activităţii generată de anumite cauze.
Pe de alta parte, este vorba despre o măsură activă de sprijin. Condiţia esenţiala este ca activitatea companiilor sa fie redusă temporar. Nu vorbim despre o măsura destinată societăţilor aflate în insolvenţa, ci despre salvarea locurilor de muncă pentru companii aflate în dificultate temporar, însa viabile, cu potenţial de a reveni pe un trend ascendent al activităţii. De aceea această măsura trebuie adoptată cât mai curând, pentru a preîntâmpina răspândirea fenomenului insolvențelor, încă dinainte ca acesta să apuce să se manifeste pe scară largă.
Anca Grigorescu este avocat partener în cadrul societatii de avocatură bpv GRIGORESCU ŞTEFĂNICĂ, în cadrul căreia coordonează departamentul de dreptul muncii, este coordonator al comitetului de dreptul muncii in cadrul AHK (Camera de Comert Romano-Germana), co-head al comitetului de dreptul muncii în cadrul AmCham (American Chamber of Commerce) şi membru activ în cadrul employment task force din CDR (Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei).
Citeşte şi:
INTERVIURILE HotNews.ro