VIDEO Doinele oltenilor si un cantec din zona celor mai muzicali romani

HotNews.ro va prezinta patru cantece din sudul Romaniei, interpretate de Tudor Gheorghe si de taraful sau in cadrul spectacolului „Rapsod si lautar”.Dedicat muzicii traditionale romanesti autentice, spectacolul a avut loc in Capitala de doua ori anul acesta, la TNB si la Sala Palatului.
- Asculta mai jos Ce bine traiam flacau, Cine n-are nici un dor, Foaie verde, deditel si Lele.
- Citeste si Cea frumoasa doina a romanului: doina banatenilor.
- Citeste si Muzici din perioada in care Transilvania era sub ocupatie austro-ungara.
- Citeste si Muzica taranului roman, cantata din ce a dat Dumnezeu pe camp.
- Citeste si Cum se canta in Bucovina la 1890.
Tudor Gheorghe: „In taraful traditional (din sudul tarii, ca si din nord), in locul acordeonului era cobza. Plecam cu muzica adevarata din sud. Nu pot sa trec prin subzone (ar dura enorm de mult spectacolul).
Din sudul tarii am ales doar patru cantece: un cantec de la mine (din Dolj, de acasa), trecem intr-o doina splendida din Gorj, apoi la un cantec dintr-o zona fascinanta – Arges, Muscel (m-am luat dupa ce spunea un domn, Constantin Brailoiu, care zicea ca cei mai muzicali romani sunt cei din Muscel) si incheiem cu Teleormanul, o adevarata enclava (astia-s ca cecenii, au altfel de muzica, ei se invecineaza cu Romanatiul. Sigur, eu nu recunosc judetul Olt, pentru mine Romanati ramane. Au desfiintat judetul care avea in el rezonantele latine: Romanati – nascuti in Roma; capitala Caracala – imparat roman. Nu mai radeti de Caracal. Si as infiinta inca unul – Trei-Scaune)”.
Ce bine traiam flacau
„Ooof, foaie verde si-un dudau
Ce bine traiam flacau
Ca-ncalecam calul meu
Umblam pe unde vream eu
Dar e bine si-nsurat
Ca stiu sara un’ sa trag
La perina de bumbac
Umpluta cu liliac
La cearsaf alb, imbrodat
De ce, Doamne, m-ai lasat
Baiat tanar si sarac?
Ooof, ma culcai in drum lungit
S-am dat vorba c-am murit
Sa vad dusmanii ce zic
Mandrele care ma plang
Dusmanii radeau de moarte
Mandrele ma plangeau toate
Si cand fu la lumanare
Detei putin din picioare:
„Uite-al dracu’ nu mai moare
Ca tot mai da din picioare”
Cine n-are nici un dor
„Foaie verde de-un bujor
Cine n-are nici un dor
Cine n-are nici un dor
Traieste-n lume usor
Eu am doua doruri grele
Eu am doua doruri grele
Dorul meu si-al mandrei mele
Nu-l pot spune la muiere
Ca muierea este ra, ma
Ca muierea este ra, lele,
Si-ncepe a blastama, ma
Din picioare te-ai usca
Ca frunza si ca iarba”
Foaie verde, deditel
„Foaie verde-un deditel, ma
Fa-ma, Doamne,-un porumbel, ma
La puica pe umerel, ma, ooof
Sa mi-o ciugul de cercel, ma
De cercel s-o ciugulesc, ma
De dragoste sa-i vorbesc, ma
Sa-i vorbesc si sa-mi vorbeasca, ooof
Inima sa-mi racoreasca”
Tudor Gheorghe: „De obicei, doinele sunt fara viata, mai lesinate. Fiti atenti ce canta astia din Teleorman: innebunesti!”
Lele
„Of, dada si iar verde bob naut
Te miri pe unde am iubit
Si zic zau de-am cunoscut
De ierburi ce mi-au crescut
Unde sedeam noi culcati
Mi-au rasarit doi peri-nalti
Face niste pere coapte
Cind maninci le uiti pe toate
Si mai este-un merisor
Ocolit si plin de dor
Cand mananci te ia fior
Pana-nchizi ochii si mori
Lele, lele, lele si iar lele,
Of, neica de la Vuiesti mai la vale
Nici iarba nu mai rasare
De dragoste, fratioare
Nici alinul frunza n-are
Dragostea din ce se-ncepe
Vara din busuioc verde
Iarna din san de la fete
Lele, lele, lele si iar lele
Of, dada si iar verde bob naut, of
Vino Ioane de la plug
Mi s-aprins ia pe trup
Poti sa mi te-aprinzi cu totul
Nu viu pan-oi ara lotul
Dupa noi trage pologul
Am putinel de arat
Un loc mic de semanat
Si la noapte viu in sat
Sa mi te iubesc cu drag.
Lele, lele, lele si iar lele”.