​​VIDEO/FOTO Cu selfie-stick-ul printre cranii – Cum a reusit tehnologia sa ne schimbe atitudinea fata de moarte

​Zambete, cautarea pozei perfecte, indicatii, click!. Gata!, poza pare sa fi iesit excelent, iar turistii sunt multumiti. Insa cadrul nu este unul obisnuit, ci totul se intampla in sumbrele tunele ale Catacombelor din Paris unde suntem inconjurati de mii de cranii aduse acolo acum doua secole. Tehnologia a facut ca atitudinea fata de moartea care ne inconjoara sa fie una extrem de relaxata si putini dintre noi ne mai putem infiora privind craniile si oasele celor care au murit in perioada Revolutiei Franceze. Totul se reduce la click! click! si apoi „hopa sus” pe Facebook.

Am stat peste doua ore la coada pentru a intra in Catacombele din Paris si dupa coborarea a 100 de trepte eram in „cel mai mare cimitir din lume”, fiindca osemintele a sase milioane de oameni se gaseau in galerii. Sunt in total peste 250 km de tunele, dar numai 2 km se viziteaza si temperatura ramane la 14 grade. Catacombele erau pe vremuri cariere de calcar si pe la 1770 au fost consolidate si pregatite sa devina un urias cimitir.

Parisul era intr-o situatie grea acum 240 de ani si aerul devenise irespirabil in jurul cimitirelor, astfel ca s-a ales solutia extrema: continutul funest al cimitirelor a fost transferat in galeriile care aveau sa devina cel mai mare osuar din lume.

Suntem atat de obisnuiti sa fotografiem orice moment al vietii, incat fata in fata cu aceste cranii si oase ce formeaza peretii catacombelor nu putem decat sa apasam butonul declansator de pe aparatul foto sau de pe smartphone. Urmeaza reglaje ale luminii, pentru ca unele detalii sa se vada mai bine, dar si filmari in timp ce pasim pe galeriile semi-intunecate. Iti poti asculta pasii si poti auzi in departare soaptele altor turisti sau chicotelile lor.

Unii manevreaza un selfie stick pentru a imortaliza cele mai „fotogenice” cranii, un domn „mangaie” oasele minutios, desi regula care ti se comunica la intrare este sa nu atingi nimic. La 30 de metri de intrarea in osuar o domnisoara se foieste si nu se hotareste in ce ipostaze sa o pozeze partenerul. Si cum nu se hotaraste la o singura poza, incearca vreo cinci-sase, sa aiba de unde alege.

Cand osemintele au fost deshumate din cimitirele Parisului acum pste 200 de ani pentru a fi aduse in Catacombe, cronicarii scriau ca sobolanii colcaiau printre oase intr-un mod atat de ingrozitor, incat se parea ca mortii prind viata. Acum, linistea mortilor este deranjata uneori de luminile blitz-urilor.

Cele mai multe cranii sunt de mici dimensiuni fiindca majoritatea mureau de tineri. Pe la 1780-1820 durata medie de viata era extrem de redusa pentru ca te puteau omori chiar si cele mai banale infectii, precum un simplu abces dentar. Locurile unde oamenii erau tratati aparusera, insa mizeria era atat de mare in aceste spatii, incat se estimeaza ca unu din cinci oameni care intrau pe portile acelor „spitale” nu mai ieseau.

Iesirea din catacombe este intr-un loc diferit, la zece minute de mers pe jos fata de intrare. Ajungi in strada si te intrebi: bun dar cum, nu au magazin de suveniruri? Ba da! Este fix peste drum si craniile si oasele constituie un laitmotiv. Sticle in forma de cranii, jucarii, magneti, desfacatoare de sticle in forma de scheleti, jucarii in forma de scheleti, mulaje, mouse-pad-uri… Cam toate micile obiecte pe care ti le poti inchipui. Moartea are succces si „la raft” si este un suvenir cool. Este clar ca trebuie sa invatam sa traim cu aceasta realitate…