Daci si maghiari in acelasi mormant

La cativa metri de Orastie, specialistii Universitatii din Sibiu au dat peste o necropola din secolul al X-lea. Peste 60 de morminte! Arheologii au gasit schelete si vestigii care atesta ca aici sunt ingropati maghiari din primul val de migratii pe Valea Muresului. Ciudat este insa ca alaturi de ei sunt ingropati si daci, semn ca cele doua populatii s-au unit din vremuri indepartate.

Necropola este datata din secolul X si este situata peste o asezare din perioada neolitica, veche de circa opt mii de ani si apartinand culturii Turdas. Pana acum, cei 19 studenti si lectorul universitar care supravegheaza lucrarile, Ioan Marian Tiplic, au dezvelit peste 60 de morminte. Aici au dat peste schelete si vestigii care atesta prima aparitie a maghiarilor pe aceste locuri.

Spre deosebire de populatia autohtona, maghiarii erau neam razboinic. Mormintele lor, descoperite la Orastie in locul numit Platoul Rompos, au caracteristici comune cu cele apartinand culturii Grupului Cluj: toti sunt ingropati alaturi cu armele purtate in timpul vietii si harnasamentul cailor.

Prin indepartarea stratului de pamant sub care se odihneau, arheologii au scos la iveala tolbe pline cu sageti, bratari din sarma de bronz, scaritele de cavalerie si zabalele din fier. „Acestea duc spre orizontul maghiar.

Femeile mai au un vas de ceramica depus in imediata vecinatate a capului, probabil o ofranda alimentara”, explica Marian Tiplic, care sustine ca astfel se pot diferentia de populatia autohtona, in ale caror morminte vasul avea forma amforoidala si era depus in zona genunchilor.

„Forma vine din zona bizantina, dar pentru asezarea diferita in zona capului sau catre genunchi nu exista inca o explicatie”. Specialistii de pe santier cred ca foarte multe intrebari si-ar gasi raspunsul daca s-ar gasi si asezarea medievala care ar trebui sa fie la maxim 500 de metri de necropola, adica undeva in zona Drumul National 7, la iesirea din oras spre Sebes.

In vechime, necropolele erau asezate pe o culme astfel incat din orice punct al asezarii sa poata fi vizibile monumentele de cult din necropola.

In unire sta puterea

Ineditul descoperirii consta insa in semnele imixtiunii dintre cele doua neamuri. „Nu se cunosc relatiile dintre calaretii razboinici maghiari si populatia autohtona. Este clar ca, la un moment dat, se intampla ceva si, cu siguranta, maghiarii au inceput sa aiba relatii cu oamenii locului. Nu stim insa foarte exact cand si in ce conditii”, spune seful de santier.

Golurile din interpretarea descoperirilor sunt cauzate si de lipsa unui specialist in antropologie care sa faca o diferenta clara intre populatia locala de tip mediteranoid si calaretii de tip asiatic. „Sunt doar doi sau trei asemenea specialisti in tara si mii de morminte isi asteapta randul.

Pentru ca oasele sunt fragile si se sfarma imediat ce sunt atinse, nu am reusit sa scoatem un schelet complet, ci doar sa trimitem dantura pentru o analiza comparativa, la Budapesta”.

Descoperirea de la Orastie este cu atat mai pretioasa cu cat in tara exista extrem de putine date despre ceea ce s-a intamplat aici in Evul Mediu Timpuriu. Istoria secolului al X-lea este foarte putin cunoscuta. „Nu stim exact ce a fost aici, cine a ramas, in ce conditii si unde”, spune Marian Tiplic.

Nici nu este de mirare, din moment ce Directia Arheologie din Ministerul Culturii nu a alocat deloc fonduri pentru acest santier deschis inca din 1992. Din 1997 si pana in anul 2000, cercetarile au fost intrerupte si pentru ca unele voci au rostit comentarii de genul: „Sa vina de la ei sa lucreze la mormintele stramosilor lor”.

Ca si in alte cazuri, descoperirile se datoreaza mai curand pasiunii cercetatorilor decat interesului statului.

Arheologie sub umbreluta

Chiar daca descoperirile sunt foarte importante, arheologii au primit sprijin numai de la autoritatile locale care le-au permis studentilor – patru dintre ei sunt de la Universitatea din Tubingen (Germania) – sa ia masa la Cantina Sociala si de la Manastirea Franciscana, care le-a asigurat cazarea. Banii au fost alocati exclusiv de catre institutia de invatamant sibiana.

De fapt, pentru o cercetare „profesionista” de patru saptamani, echipa ar avea nevoie de 150 de milioane de lei vechi, dar „Ministerul are cu totul alte preocupari. Se finanteaza lucrarile la monumentele din secolul XVIII, din apropierea Bucurestiului”, explica lectorul universitar Marian Tiplic.

Si asta in conditiile in care studentii lucreaza zeci de ore pe canicula, scormonind pamantul in cautarea vestigiilor care ar lumina istoria controversata a neamului. Si, in timp ce in plin camp, temperaturile depasesc 30 de grade, mormintele si descoperirile decopertate sunt protejate de soare doar cu niste simple umbrele de terase.

Studentii si profesorii sunt multumiti, insa, pentru ca pamantul proaspat sapat este reavan si usor de lucrat, spre deosebire de cel de anul trecut, cand au fost nevoiti sa sparga pur si simplu straturile de suprafata cu tarnacopul. In secolul X, mortii erau asezati direct in mormant, culcati pe spate, cu capul indreptat spre Vest si privirea la Rasarit.

Nobilii erau inveliti in giulgiu si aveau mainile adunate, restul scheletelor avand bratele asezate de-a lungul corpului. In alte morminte, arheologii au gasit trei brate, ceea ce demonstreaza faptul ca mortul a fost razbunat si ca alaturi de el a fost ingropat si bratul celui care l-a ucis. Culoarea verde a pamantului in zona bratelor indica existenta unor bratari faurite in bronz.

Piesele de harnasament si oasele mari ale calului erau ingropate la picioarele mortului. Nu exista indicii ca s-ar fi folosit pietre funerare. Mormantul era delimitat simplu, prin ingrijire sau, la capul mortului, se infigea o sulita.

(Dez)interes national

Zona Orastie este una dintre cele mai importante din tara din punct de vedere arheologic. Pe doar cativa kilometri patrati dai dintr-o descoperire in alta: din Paleolitic in Neolitic, de la situri dacice la cele romane, urmate de vestigii importante din Evul Mediu Timpuriu.

„Este vorba de o succesiune de situri arheologice care vin din preistorie”, spune Mihai Castaian, cercetator stiintific la Muzeul din Orastie, adaugand ca primele descoperiri din zona sunt cele din Paleolitic, de acum 9-10 mii de ani, urmate de cele doua nuclee ale asezarilor neolitice.

Pentru „prima varsta a fierului” exista o descoperire importanta chiar in vecinatate, pe paraul Stricatii – un car votiv de bronz ornamentat cu 12 proeminente reprezentand pasari acvatice.

Siturile dacice si romane din zona Orastiei sunt vestite in toata tara: pana si pe dealul din fata necropolei zac resturile unei vile rustice romane, mai departe se vad ruinele castrului roman de la Cigmau si la cateva zeci de metri, arheologii au dezvelit mai multe morminte scitice.

Mai civilizati decat urmasii

Istoria vietii pe Platoul Rompos, asa cum a fost descoperita pana acum, este veche de zece mii de ani, din Paleolitic. Populatia care a trait in cele doua asezari neolitice de langa Orastie era una de „culegatori”, denumire folosita de arheologi pentru cei care foloseau ceea ce le oferea natura.

Fiecare asezare avea cate 10-15 locuinte, de fapt bordeie sapate in pamant sau case cu pereti din lemne impletite si lipite cu lut. Unele case au fost parasite brusc, desi nu exista semne ale unor cauze violente. Se presupune ca parasirea asezarilor a fost cauzata de terminarea resurselor zonei.

Pana la aparitia dacilor, mai trec sase mii de ani, iar apoi semnele din pamant duc direct catre necropola din secolul X. Unele case contin mii de cioburi de ceramica, dar acesta nu este semn de bogatie al proprietarului, ci denota faptul ca locuintele au fost parasite si folosite apoi ca „groapa de gunoi”. Arheologii spun ca stramosii evitau aruncarea resturilor in alte locuri ale asezarii.