Fugareala inspectorilor

Sechestrati, umiliti si amenintati. Intr-o Romanie care seamana mai mult cu Europa Evului Mediu decat cu UE, rolul inspectorului trimis pe teren, in control, nu pare a fi deloc bine inteles de patronii cu aere de investitori in ABC-uri.

Gata oricand sa faca ceva pentru a scapa de verificari, administratorii firmelor vin ori cu oferte tentante gen „spaga”, ori trec la violente si amenintari. Si de aici incepe circul…

Inchipuiti-va un magazin mixt dintr-o comuna sau un sat infundat. Pretutindeni in tara sunt la fel. Desi au autorizatii pentru alimentare, patronii se invart intotdeauna si de un mic birt, pentru ca vorba aia: cei mai multi bani se storc tot din bautura. Inainte de a intra, dai peste nelipsitele mese unde stau prabusiti petrecaretii satului, care au si rolul de a da alarma.

Inauntru este bezna, iar mirosul, inconfundabil. Pe rafturi isi asteapta prafuite vanzarea pungile de faina amestecate cu cele de sare, gris si zahar, bineinteles dintre cele mai ieftine. Detergentii sunt langa biscuiti, lazile de paine zac pe jos, spre bucuria puilor, care mai apuca la cate un pranz delicios. Din tavan, atarna cate o lipitoare de muste plina de victime.

Inspectorul intra, se legitimeaza calm, in timp ce vanzatorul sau patronul isi da ochii peste cap. Se cauta autorizatia: „Este?”. „Daaaa!”, vine raspunsul de dupa tejghea al omul ce inca spera ca va scapa usor. Urmeaza apoi tot felul de „pretentii” ale inspectorului: carnetul de sanatate, cursul de igiena, actele marfurilor.

Vanzatorului ii sare tandara si incepe sa urle de se cutremura castravetii in conserve: „Ce! Ati venit sa ma inchideti! Stiu eu cine v-a trimis…Da’ la el de ce nu mergeti? Aha, va zic eu ca-i ruda cu… (primarul, seful de post sau vreun procuror, personajele difera de la caz)”. Inspectorul explica cum ca legea ii da dreptul la… si la… Neinteresant. La tara conteaza doar razbunarea concurentei.

„Ziceti ca nu dati bautura, dar paharul si masura ce cauta aici?”, se prinde controlorul. „Ala nu face nimic! Daca-mi cere omul un pahar…”. Si circul dureaza asa peste o ora: „Ce substante dezinfectante? Eu spal cu dero!”.

Cu legitimatia la gunoi

Cine nu a vazut niciodata cum decurge un asemenea control nu isi poate inchipui cat de fericit ar fi Caragiale sa surprinda o Romanie care dainuie neschimbata de atatia amar de ani. Daca nu merge la mica intelegere – si nu intotdeauna merge – patronii sau angajatii dau dovada de inventivitate, asa ca inspectorii raman de multe ori gura-casca la metodele de salvare.

Ciprian Tusa este poate cel mai „patit” dintre toti inspectorii sanitari ai DSP Hunedoara. Se poate lauda chiar cu o sechestrare. A plecat cu un coleg sa verifice o unitate din Racastie. Initial, societatea primise aviz pentru alimentara, dar patronii s-au gandit ca n-ar fi rau sa aiba si-un bar.

Dupa ce au scris procesul-verbal de constare si se pregateau sa ridice autorizatiile de functionare, s-au trezit ca patronii inchid usa. „Au zis ca ori plecam fara ele, ori nu mai plecam deloc. Am incercat sa le explicam ca legea ne da voie, dar n-au vrut sa auda. Spuneau ca le-au platit si sunt ale lor. S-au postat in fata usii si asa am stat ceva vreme.

Noroc ca am reusit sa ne alertam sefii”, povesteste Tusa. Conducerea DSP a alertat politia, care a trimis o duba plina in ajutorul ghinionistilor. Cei doi nu au facut plangere pentru lipsire de libertate, dar necazurile lui Tusa nu s-au oprit aici. La Hunedoara, a avut de-a face cu unul dintre cei cunoscuti indivizi care fac parte din mafia fierul vechi.

A mers in control si omul le-a cerut legitimatiile. „Era foarte calm. Le-a luat, le-a studiat, le-a inchis tacticos si cu o miscare le-a aruncat in cosul de gunoi! Ne-a spus ca da un telefon si in doua ore are si el un asemenea carnet si vine coleg de birou cu noi”, povesteste Ciprian Tusa, explicand ca, la vremea aceea, reactia patronului unitatii l-a lasat perplex. Este totusi optimist: „Nu ne-a batut nimeni, dar probabil ca urmeaza si asta”.

Ori ploconire, ori jignire

Nu doar la DSP viata inspectorilor este grea. Conducerea Inspectoratului Teritorial de Munca spune ca si cei din Corpul de Control al institutiei se aleg cu amenintari sau plangeri.

„Cei care reactioneaza violent sunt cei cu firme mici, la care exista de obicei o multime de nereguli”, explica Horia Iacob Ratiu, inspector sef la ITM Hunedoara, care mai are o problema: de doua luni, de cand a fost numit, nu reuseste sa-si explice cum „transpira” data si locul verificarilor.

La prefectura, Cristian Vladu s-a transformat intr-un adevarat inger al celor doi oameni din Corpul de Control si le-a atras atentia primarilor ca vor avea de-a face cu el daca vor continua sa sfideze personalul prefecturii. Consilierul Constanta Corpade a patit-o cu primarul de la Hateg, Nicolae Timis. Desi mergea pe urmele unei sesizari, primarul i-a intors spatele.

„N-am ce discuta cu dumneavoastra! Nu are ce cauta prefectura in primarie!” – asa m-a primit demnitarul chiar daca nu-l vazusem niciodata si am discutat frumos cu el. I-am spus doar ca-l astept la noi cand are necazuri si i-am promis ca-l voi primi altfel decat a facut-o el”, spune consiliera.

Ea povesteste ca acum cateva zile s-a oprit la o terasa din Deva, plina de nereguli sesizate de asociatia de proprietari din apropiere. Patronii au inceput sa urle si sa ameninte de s-a adunat lumea ca la circ. „Urlau ca noi suntem platiti din banii lor si ca ne arata ei noua de indata ce vor ajunge sefii nostri. Parca si cu gunoierii vorbesti altfel”, spune amarata Constanta Corpade.

Un sfat pentru comercianti: nu incercati ce ati citit in acest material. Pana la urma, toate amenzile trebuie platite.

Este foarte adevarat ca exista si partea cealalta a lucrurilor: cu inspectori care merg in control doar de dragul de a-si umple portbagajele sau buzunarele. Despre acestia, intr-unul din numerele viitoare ale ziarului nostru.