10 ani de pace in Irlanda de Nord

In anii ’70, ’80 sau la inceputul anilor ’90 nu era saptamina in care o bomba sa nu explodeze la Belfast, capitala Irlandei de Nord, sau televiziunile din toata lumea sa nu relateze despre conflictul deschis din nordul Europei care facea victime dupa victime. S-au turnat o gramada de filme pe aceasta tema, iar termeni precum IRA (Armata Republicana Irlandeza) sau Sinn Fein au intrat definitiv in constiinta publicului.

30 de ani de conflict, 3.500 de victime

Unul dintre cele mai singeroase conflicte ale Europei Occidentale, cel din Irlanda de Nord, care a avut ca motiv neintelegerile religioase dintre protestanti si catolici, pe fondul disputei teritoriale dintre Marea Britanie si Irlanda asupra nordului Irlandei, s-a incheiat in 1998, la 30 de ani dupa debutul sau singeros, odata cu semnarea acordului de pace, denumit „Belfast Agreement” sau „Good Friday Agreement”. Din 1968 pina la inceputul anilor ’90 au murit mai bine de 3.500 de oameni in urma conflictului . Aceasta perioada este caracterizata in politica mondiala ca una marcata de acte specifice terorismului, razboiului civil si razboiului etnic.

Pe scurt, a fost un razboi intre comunitatea minoritara nationalista (romano-catolica) si cea unionista, majoritara (protestanta).

Astazi se aniverseaza exact 10 ani de cind, la 10 aprilie 1998, fostul prim ministru britanic Tony Blair si actualul proaspat demisionar prim ministru al Irlandei, Bertie Ahern, semnau actele care aveau sa aduca liniste si prosperitate Belfastului. Si, in primul rind, drepturi egale si eliminarea oricaror discriminari intre catolici si protestanti.

Guvernata de un parlament propriu, partea de nord este totusi pamint britanic, dar nedespartita prin nici un obstacol teritorial de Irlanda. Practic, nu exista frontiera intre Irlanda si Irlanda de Nord, autostrada din Dublin ducind liber si direct pina in Belfast.

In prezent, Irlanda de Nord are un Parlament propriu, iar Guvernul este condus de Ian Paisley, lider al Partidului Democratic Unionist, si de Martin McGuinness, unul dintre fostii membri marcanti ai IRA si figura importanta a partidului Sinn Feinn („Noi Insine”).

In 2005 reprezentantii IRA (din partea protestantilor) au declarat ca nu mai exista stocuri de arme, intreaga cantitate fiind distrusa.

Evident, parerile locuitorilor din Belfast au fost si vor fi impartite: cei mai multi au salutat insa tratatul de pace si considera ca fara acest act prosperitatea de astazi n-ar fi ajuns la un nivel atit de ridicat. Religios, exista si in prezent motive de incertitudine asupra starii permanente de liniste, iar mai multe linii clare de separatie intre catolici si protestanti sint inca in vigoare in societatea actuala nord-irlandeza.

„1998 a reprezentat linia de demarcatie dintre conflictul singeros si discutiile linistite pe care le purtam astazi” – Bertie Ahern, prim ministrul Irlandei

„Imi aduc aminte de semnarea tratatului din 1998: am intirziat cu 14 ore termenul final de negociere pe care il stabiliseram impreuna, iar unii dintre noi dormeau pe apucate linga sala de sedinta” .– Tony Blair, prim ministru al Marii Britanii la momentul semnarii din 1998

De altfel, astazi, la Belfast, o parte dintre artizanii semnarii tratatului din 1998 se vor reintilni, in frunte cu Bertie Ahern, dar si cu fostul senator american George Mitchell, cel care a condus negocierile de pace acum 10 ani.

Viata de zi cu zi in Belfast

De la singe si bombe, Belfastul a ajuns astazi sa-si traiasca din plin prosperitatea si pacea. Situat la 250 de kilometri de Dublin, drum care se parcurge rapid pe autostrada directa dintre cele doua orase, capitala Irlandei de Nord a cunoscut rapid dezvoltarea economica. Ultimul mare retailer mondial care si-a deschis afaceri aici e concernul suedez de mobila IKEA.

Ca fapt divers, moneda aflata in circulatie este lira, taxiurile, autobuzele si cabinele telefonice fiind identice cu cele din Londra. Viata pare a fi insa ceva mai scumpa in Belfast, decit la Dublin: daca in capitala Irlandei o bere la halba costa 5 euro, in cea a Irlandei de Nord aceasta costa tot 5, dar lire. De curind, cu sprijinului Guvernului Marii Britanii, Belfastul a inceput un amplu proces de modernizare a transportului public, urmind a fi primul oras european dotat cu autobuze hightech.

In 2007, cistigul mediu saptaminal al unui cetatean nord-irlandez a fost de 350 de lire, fata de 375 media pe toata Marea Britanie. Din 1998 pina in prezent, rata somajului a scazut cu 64%, iar cresterea economica din Irlanda de Nord a fost cea mai ridicata de pe teritoriul Marii Britanii, cu exceptia zonei de sud-vest.

In prezent, cetatenii Irlandei de Nord decid singuri daca vor sa pastreze o singura nationalitate (britanica sau irlandeza), dar pot opta si pentru mentinerea amindorura.

E clar ca singerosul conflict a fost stins in mare masura odata cu semnarea actelor din 1998, insa societatea nord-irlandeza nu se poate considera inca una complet linistita si impacata cu ea insasi: semne ale conflictului dintre catolici si protestanti mai apar uneori, la intervale de citeva luni. Iar principala problema, pe care analistii politici n-o vad posibil rezolvata decit dupa citeva generatii, este lipsa de incredere reciproca dintre cele doua parti.