2022, anul cu cei mai puțini copii aduși pe lume din anul 1888 / Cum s-a schimbat conceptul de familie în ultimii 50 de ani

În noiembrie 2022 s-au înregistrat 13.205 de nașteri, cu aproape 2000 mai puține decât în octombrie 2022, făcând ca în primele 11 luni numărul nou-născuților să fie la minimul ultimilor 130 de ani.

În 1888 se nășteau peste 400.000 de copii, iar media anuala nu a coborât sub 200.000 decât în 1918 (imediat după război) și apoi după Revoluția din 1989, potrivit INS.

Chiar dacă în decembrie s-ar naște un număr de 12-13.000 de copii (media nasterilor din lunile decembrie de-a lungul ultimilor ani), datele nu ar modifica tabloul de ansamblu.

Natalitatea și conceptul de familie sau cel de părinte sunt într-o continuă schimbare.

Cum s-a schimbat în ultimii 50 de ani ideea de familie

Potrivit sociologului Maria Voinea Principalele transformări intervenite în modelele familiale pot fi rezumate astfel:

• în ceea ce priveşte relaţia “familie-societate, scăderea importanţei funcţiei economice a familiei;

• laicizarea şi dezinstituţionalizarea parţială a familiei;

• “emanciparea” femeii; preluarea unor funcţii familiale de către societate; diminuarea relaţiilor de rudenie şi vecinătate; diminuarea controlului comunitar asupra comportamentelor demografice;

• creşterea bunăstării materiale a familiilor;

• creşterea preocupărilor familiale faţă de problemele sociale;

• Comportamentele tinerilor necăsătoriţi – extinderea experienţelor sexuale premaritale;

• controlul fecundităţii;

• extinderea coabitării premaritale;

• extinderea celibatului definitiv şi a menajelor de o singură persoană;

• creşterea permisivităţii sociale şi a toleranţei părinţilor faţă de comportamentele premaritale ale tinerilor”.

Familia este adesea mai bogată decât acum 4-5 decenii, deoarece femeile contribuie semnificativ la creşterea veniturilor.

Aceste schimbări sunt, mai curând, dovada unei tranziţii în privinţa familiei şi nu atât pierderea interesului pentru instituţia familială şi pentru valorile lor

De asemenea, mai arată Maria Voinea, în România mai asistăm la reducerea natalităţii, scăderea nupţialităţii, creşterea divorţialităţii, frecvente coabitaje, fenomene de abandon etc. Aceste schimbări sunt, mai curând, dovada unei tranziţii în privinţa căsătoriei şi familiei şi nu atât pierderea interesului pentru aceste instituţii şi valorile lor, mai spune sociologul român.

Comportamentele familiale apar şi ele modificate: “creşte importanţa relaţiilor emoţional-afective dintre parteneri; se intensifică preocupările soţilor pentru calitatea vieţii familiale; se diversifică formele de convieţuire: de aici declinul relativ al familiei nucleare bazată pe căsătorie, extinderea cuplurilor consensuale, extinderea relaţiilor dintre persoane trăind în menaje diferite, apariţia unor norme sociale care reglementează noile forme de convieţuire, toleranţa socială crescută faţă de aceste noi forme de convieţuire; modificarea relaţiilor dintre parteneri: tendinţa de egalizare a poziţiilor de autoritate ale soţilor, emanciparea poziţiei femeii, o mai mare acceptare socială a relaţiilor sexuale extraconjugale, creşterea importanţei comuniunii de preocupări, mentalităţi, atitudini şi interese; modificarea fertilităţii şi a rolului copiilor, creşterea relativă a instabilităţii familiei nucleare: creşterea divorţialităţii, scăderea ratei recăsătoririlor, o mai mare acceptare individuală şi socială a divorţialităţii.

Pentru familia tradiţională de demult, cu preocupări preponderent agricole, copiii erau un preţios ajutor în gospodărie

În trecut, pentru familia tradiţională cu preocupări preponderent agricole, copiii reprezentau un preţios ajutor în gospodărie şi o asigurare a sprijinului la bătrâneţe. Fluxurile de susţinere erau orientate şi dinspre părinţi spre copii şi invers.

Odată cu mutarea sursei de câştig din gospodăria agricolă spre industrie şi servicii, copiii au devenit consumatori: fluxurile de susţinere sunt numai dinspre părinţi spre copii.

Oportunităţile de câştig apărute în acest nou mediu sunt mult mai mari decât cele oferite de agricultura tradiţională, dar necesită deţinerea unui capital educaţional destul de ridicat – mai ales dacă ne raportăm la cerinţele activităţilor desfăşurate în familia tradiţională.

Investiţiile ce trebuiesc făcute într-un copil pentru a se forma ca individ cu şanse ridicate de integrare socială şi profesională în societăţile europene de astăzi sunt, aşadar, mult mai mari decât în trecut. Pentru a putea realiza acest obiectiv, familia trebuie să se concentreze pe calitatea descendenţei.

Cuplul încearcă să împace dorinţa de a avea copii cu interesul de a-şi menţine nivelul de trai

Costul realizării unei descendenţe considerată satisfăcătoare calitativ fiind atât de ridicat “cuplul încearcă să împace dorinţa de a avea copii cu interesul de a-şi menţine nivelul de trai şi de a asigura o calitate crescândă descendenţilor. Prin contrast putem remarca că în familiile în care există o preocupare scăzută pentru calitatea descendenţei, numărul de copii este mult mai mare”, mai spune Maria Voinea.

Cercetările întreprinse de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice din Franţa arată că după 1960 familia franceză a cunoscut și ea o serie de transformări:

• – a scăzut numărul căsătoriilor şi al familiilor recăsătorite, dar a crescut numărul uniunilor libere;

• – a crescut numărul divorţurilor sau al separărilor;

• – a crescut numărul familiilor monoparentale, al familiilor recompuse (iar unul dintre soţi are cel puţin un copil dintr-o căsătorie anterioară);

• – a scăzut numărul de naşteri;

• – a crescut numărul de copii născuţi în afara căsătoriei;

• – a crescut numărul femeilor care lucrează

Evident, aceast recul al natalității va avea consecințe economice și sociale foarte serioase.

Surse: Maria Voinea, Familia contemporană. Mică enciclopedie