Afacerea ungurilor de la MVM cu E.ON: risc de securitate energetică pentru România?

Trebuie să ne gândim cu multă atenție dacă să permitem accesul MVM într-un domeniu sensibil precum furnizarea și distribuția de energie în România, în condițiile în care acea energie poate fi controlată de la Kremlin. MVM este unul dintre cei mai vocali susținători în Europa ai continuarii relației cu rușii în energie, iar momentul de azi (finele lui 2024) este critic. Miza uriașă a următoarelor 3 luni este continuarea tranzitului de gaz rusesc prin Ucraina din ianuarie anul viitor, pentru care fac lobby intens diverși clienți europeni ai Gazprom, scrie în Contributors Otilia Nuțu, expertă în politici publice în domeniul energiei.

De câteva zile se zvonește că compania maghiară MVM urmează să achiziționeze integral sau parțial activele deținute de E.ON în România – cel puțin furnizarea de gaz natural și energie electrică, dacă nu și activitatea de distribuție.

Ce motive de îngrijorare ar trebui să aibă autoritățile române

Există câteva motive majore de îngrijorare care ar trebui să fie luate în calcul de autoritățile române înainte de a da undă verde tranzacției.

Controlul Rusiei

1. O companie-mamut de stat într-un regim autoritar – cum este deja Ungaria – nu e niciodată o companie pur comercială, motivată doar de rațiuni economice. La fel cum nici Gazprom nu e tocmai o companie comercială, după ce și-a dinamitat singură piața europeană în 2022 pentru a ”îngheța Europa” la ordinele Kremlinului.

MVM este un gigant controlat de stat (adică de anturajul lui Orban), care deține practic monopolul în Ungaria pe energie electrică și gaze. MVM e un mare client Gazprom și partener cu rușii în construcția centralei de la Paks, proiect menit de la bun început să întărească controlul Rusiei asupra sectorului energetic din Ungaria.

Cum Viktor Orban, prin toate acțiunile sale, rămâne calul troian al Kremlinului în UE, trebuie să ne gândim cu multă atenție dacă să permitem accesul MVM într-un domeniu sensibil precum furnizarea și distribuția de energie în România, în condițiile în care acea energie poate fi controlată de la Kremlin. E drept, faptul că ceilalți cumpărători interesați de preluarea activelor E.ON (Romgaz, Petrom) nu au avut câștig de cauză poate fi pentru că au făcut pur și simplu oferte mai proaste. Dar s-ar putea ca oferta mai bună a MVM să aibă și alte rațiuni în spate, nu neapărat economice, iar acest lucru trebuie examinat cu atenție de autoritățile române.

Miza uriașă a următoarelor luni

2. MVM este unul dintre cei mai vocali susținători în Europa pentru continuarea relației cu rușii în energie, iar momentul de azi (finele lui 2024) este critic. Miza uriașă a următoarelor trei luni este continuarea tranzitului de gaz rusesc prin Ucraina din ianuarie anul viitor, pentru care fac lobby intens diverși clienți europeni ai Gazprom.

Ultima găselniță a acestora – pe care încearcă de zor s-o impună ca legitimă – este ”achiziția de gaz azer care să fie tranzitat prin Ucraina”, de la începutul lui 2025, odată ce expiră contractul de tranzit între ucraineni și ruși.

Afacerea ar suna așa: nu cumpărăm gaz rusesc, vom cumpăra gaz azer, pe care Gazprom îl va transporta prin conductele sale până la granița cu Ucraina, apoi acesta va traversa Ucraina și va ajunge spre Ungaria, Slovacia, Austria. Ipocrizia e să ne prefacem că acest gaz va fi azer, și nu extras de Gazprom pe teritoriul Rusiei. 

Azerbaijanul nu are fizic capacitatea de a-și spori producția internă de azi până în ianuarie cu 15-16 miliarde de metri cubi, cât este acum gazul rusesc tranzitat prin Ucraina, astfel încât îl va cumpăra, pur și simplu, de la Gazprom ca să-l revândă europenilor drept gaz azer – direct sau prin variante mai sofisticate de ”swap”, în esență același lucru, dar mai învăluit în ceață. Banii consumatorilor europeni vor continua să intre în conturile rușilor. Exact pentru acest ”deal” s-a dus Putin în vizită la Baku în august. 

Zilele acestea se pune o presiune fantastică pe Comisia Europeană, dar și pe ucraineni, să accepte acest șiretlic care ar permite continuarea achiziției de gaz rusesc în UE. Dacă acest lucru se întâmplă se va vedea cu ochiul liber: fie Azerbaijanul reușește miraculos să-și crească producția în 4 luni cu 15 miliarde de metri cubi (o dată și jumătate cât toată producția României) pentru a înlocui realmente fizic gazul rusesc prin Ucraina, fie nu, și atunci gazul lipsă e rusesc.

Figura: Tranzitul ucrainean vs TurkStream / Balkan Stream. Sursa

Cum ar putea fi readus în România gazul rusesc

3. Azi, Ungaria nu cumpără prea mult gaz rusesc tranzitat prin Ucraina. Circa 90% din importuri vin pe ruta sudică TurkStream – Balkan Stream, inaugurată în 2019 special pentru a ocoli Ucraina și a o face vulnerabilă în fața Rusiei.

Dar MVM și-a manifestat mereu interesul de a păstra și tranzitul ucrainean deschis ”din rațiuni de securitate energetică”, iar deschiderea unei noi piețe va da exact impulsul pentru achiziții noi de gaz rusesc pentru clienți noi. Există, așadar un risc major ca MVM să achiziționeze cantități suplimentare de gaz ”azer” pentru a-l vinde clienților săi preluați de la E.ON, readucând gazul rusesc în România. În orice caz, MVM a continuat în ultimii doi ani să încheie contracte noi pentru gaze naturale suspectate de a fi tot rusești, măcar parțial.

4. Nu în ultimul rând, acum o lună guvernul spaniol a refuzat intrarea unei companii maghiare în sectorul feroviar spaniol motivând cu riscurile de securitate a infrastructurii critice, date fiind legăturile regimului Orban cu Rusia – Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro