Băieții deștepți din Portul Constanța. Cine controlează ieșirea comercială a României la Marea Neagră

Mai puțin de 20 de firme private dețin contracte de chirie pe zeci de ani pentru danele din Portul Constanța. Proprietarii unora dintre ele se ascund în spatele unor păienjenișuri de offshore-uri și oameni-paravan. Situația nu este nouă, însă ultimele luni au pus reflectorul pe nevoia de a face curat în Port, obiectiv strategic național, economic și militar.

Vara care s-a încheiat marchează cea mai bună și cea mai proastă prestanță a Portului Constanța. Războiul din Ucraina ne-a oferit șansa de a adjudeca un rol regional de o importanță fără precedent, însă incapacitatea autorităților și operatorilor portuari de a pune la punct infrastructura au însemnat ca și această oportunitate să rămână, de fapt, ratată.

Astfel, 2022 va rămâne în scripte drept un an cu venituri-record pentru operatorii portuari și compania de stat care administrează Portul Constanța. În istoria României, însă, va fi anul în care, cu o inflație-record și o criză alimentară în prag de a izbucni, Portul Constanța nu a putut să proceseze eficient mii de tone de cereale și produse agroalimentare care ar fi însemnat o scădere a prețurilor la alimente pe plan nu doar național, ci regional.

În timp ce atenția s-a concentrat mai degrabă pe lipsa de acțiuni coordonate din partea autorităților, în frunte cu Administrația Portului și Ministerul Transporturilor, din dezbaterea publică a lipsit un detaliu esențial: companiile care controlează ieșirea la Marea Neagră sunt caracterizate de o opacitate greu de explicat, în contextul în care portul și activitatea comercială de aici sunt domenii de importanță strategică națională.

În plus, legislația românească a mai permis apariția unui fenomen cel puțin bizar, cu consecințe economice categorice. Multe dintre companiile care au închiriat dane în port au un monopol neoficial. La ultima schimbare a legii în acest sens, în urmă cu cinci ani, toate companiile care aveau deja contracte de chirie pentru dane au primit, de facto, un drept de preempțiune pentru prelungirea acestora. Iar contractele se încheie – și se prelungesc – pe o perioadă medie de zece ani.

Citește continuarea investigației pe Panorama.ro.