Guvernul Ciolacu vrea desființarea institutelor de cercetare „nerelevante” / Câte institute de cercetare sunt în România și unde greșește premierul

Una din măsurile propuse de Guvernul Ciolacu este desființarea institutelor de cercetare/institutelor autonome care nu sunt relevante în actualul context socioeconomic (ex. INCD Turism, Institut de cercetare în domeniul muncii și protecției sociale, Institutul Levantului), potrivit unei liste finale cu măsuri avute în vedere. HotNews a încercat să afle câte institute de cercetare există în acest moment în România, atât în domeniul public cât și în mediul privat.

Potrivit datelor oficiale, în România sunt circa 550 de institute de cercetare, din care 249 în sectorul public și 301 în mediul privat. Numărul lor s-a înjumătățit în ultimii 10 ani, când existau peste 1100 de institute de cercetare. E drept în sectorul public scăderea a fost de 7% iar în cel privat de peste 66%.

Cei mai mulți salariați în cercetare sunt 20.000, în Capitală. În Giurgiu, Mehedinți și Caraș-Severin nu există salariați în domeniul cercetării.

În medie, institutele de cercetare depun anual 250 de cereri de brevete, iar cele mai multe proiecte vizează științe naturale, dar și domenii ca agricultura sau apărarea.

O bună parte din aceste institute de cercetare își fac treaba ca la carte, deși au fost trecute pe „lista rușinii” de către Guvernul Ciolacu, făcându-i „nerelevanți”. E și cazul Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii, unul din institutele de cercetare românești de elită.

De asemenea, nici propunerea privind comasarea a „minim” 20% din institutele de cercetare e neclară. Dacă două institute de cercetare operează pe același segment de piață, dar unul e la Iași și altul la Timișoara, cum le comasezi? Deocamdată Guvernul nu a dat alte detalii despre cum va renunța prin comasare la o parte din aceste institute.

E drept, poate că printre cele 249 de institute de cercetare de stat găsim și unele care produc 5 studii în 15 ani și nu-și justifică existența. Dar pentru asta e nevoie de o verificare a rezultatelor fiecărui institut de cercetare în parte.

De pildă, doar Ministerul Cercetării are peste 40 de institute naționale de cercetare. Ministerul Educației coordonează alte 43 de institute naționale de cercetare.

Sunt, cum spuneam 249 de institute naționale de cercetare ale Statului. Poate unele merită desființate, dar pentru asta e nevoie de o analiză a rezultatelor fiecăruia, nu aruncat în spațiul public anatema asupra Cercetării, cu atât mai mult cu cât în ultimii ani fondurile guvernamentale alocate cercetării-dezvoltării au fost extrem de subțiri.

În ianuarie 2018 se semna actul constitutiv de formare al Consiliului Național al Directorilor Generali de INCD-uri.

„Consiliul Național al Directorilor Generali de INCD-uri are ca principal obiectiv crearea cadrului organizatoric pentru propunerea și implementarea unor politici de stimulare și susținere la nivel național și internațional a activității de cercetare, dezvoltare și inovare în interesul institutelor de cercetare-dezvoltare”, se arată în comunicatul dat la lansarea acestui Consiliu.

În condiţiile unei subfinanţări a sistemului de cercetare românesc, comparativ cu posibilităţile de finanţare a altor state membre UE, cu o infrastructură de cercetare în mare parte uzată fizic şi moral, sistemul de cercetare românesc se poate mândri cu realizări remarcabile înfizică, agricultură, chimie etc, arată un Raport al Curții de Conturi.

Documentul exemplifică prin faptul că aproximativ 65% din suprafaţa cultivată la nivel naţional este constant ocupată de soiurile create de cercetătorii institutului INCDA Fundulea; „apa vie”, respectiv apa sărăcită în deuteriu produsă la INCD pentru Tehnologii Criogenice Râmnicu Vâlcea, este folosită în clinicile din întreaga lume la tratarea unor boli.

Subfinanţarea cronică a CDI în România a fost cauzată, în multe cazuri, de o lipsă de viziune politică în luarea unor măsuri concrete, mai spune Curtea de Conturi. Astfel, poate fi menţionată hotărârea politică referitoare la achiziţia în anul 2014 a unor avioane militare second hand, în condiţiile în care România este printre puţinele ţări ce deţin experienţa necesară atât în cercetare şi proiectare în domeniul aeronauticii prin

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Aerospaţială – Elie Carafoli, (proiectarea avioanelor militare IAR 93 şi IAR 99), cât şi în fabricaţia acestor modele prin SC Avioane Craiova SA, în colaborare cu SC Aerostar Bacău SA, SC Aerofina SA Bucureşti, SC Turbomecanica SA, SC IAR SA Ghimbav.

De asemenea, lipsa unei viziuni politice referitoare la INCD pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” a determinat apariţia şi manifestarea unor interese financiare private ce pot pune ţara noastră în imposibilitatea asigurării producţiei urgente de vaccinuri în cazul unor epidemii sau pandemii, arată documentul.

De cealaltă parte, unele din posturile de conducere ale acestor INCD-uri sunt adevărate sinecuri.

„Conform bugetului de venituri și cheltuieli aprobat prin Ordinul nr. 337/2019 din 23 mai 2019 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 569 din 11 iulie 2019 drepturile salariale ale directorului general (DG) de la INCD ÎN SILVICULTURĂ „MARIN DRĂCEA” pentru anul 2019 totalizează 1.943.000 lei!” Să detaliem. Salariul lunar brut al acestui DG este de aproximativ 162.000 lei, din care după ce se plătesc toate dările îi intră în cont aproximativ 95.000 lei. Adică vreo 20.000 EUR/lună”, scriu 3 cercetători români (Octavian Micu, Mihai Miclăuș și Lucian Ancu) pe blogul lor.