Angajații fără „share location". Cum speculează unii români munca remote, pentru a ieși în câștig la bani

Pandemia de coronavirus a schimbat aproape în totalitate piața muncii, atât în România, cât şi în străinătate. Munca de la distanţă a câştigat tot mai mult teren, iar revenirea la birou a devenit un obicei pentru reluarea căruia se dau încă lupte grele între companii și angajați.

Fenomenul lucrului de la distanţă a dat naştere, însă, şi unor situații în care angajații își trișează practic angajatorii. E vorba de cazul celor care lucrează din locații clandestine, fără ca angajatorul să ştie acest lucru.

Concret, acești angajaţi pot lucra remote, conform contractelor de muncă, cu condiţia să o facă asumat, declarat şi doar cu acordul angajatorului. Unii au ales să nu respecte însă aceste prevederi contractuale şi, fără acordul companiei, prestează munca dintr-o altă ţară, din raţiuni ce ţin mai ales de costul de trai.

Le putem spune nomazi digitali clandestini, care nu caută decât să-și optimizeze costurile, așa cum o fac și companiile pentru care lucrează. Panorama a discutat cu câțiva astfel de angajați, cărora nu le va publica numele reale și nici companiile pentru care lucrează. Făcând însă acest lucru pe ascuns, în afara contractelor, ei se expun unor riscuri, arată specialiștii consultați de Panorama.