Ar fi putut să găsească Ministerul Educației o altă cale? Ce spun părinții și profesorii despre examenul suplimentar de admitere la liceu

Admiterea suplimentară la liceu, pe lângă Evaluarea Națională, a ajuns motiv de îngrijorare pentru mai mulți părinți și profesori. Ei spun că posibilitatea liceelor de a organiza propriile examene de admitere ar putea să creeze clivaje și mai mari între elevi.

Legile educației au fost publicate de ministrul Ligia Deca în 27 februarie, după luni întregi în care au fost ținute la secret și după încercări eșuate ale societății civile de a obține o cale de comunicare cu instituția. Urmează ca acestea să fie dezbătute în Parlament, dar, până atunci, mai mulți specialiști din educație, alături de părinți, au atras atenția asupra examenelor suplimentare de admitere pe care le pot organiza liceele.

Inițiativa are la origine solicitările făcute de-a lungul timpului de către Colegiile Centenare de a avea mai multă autonomie și de a face pași către descentralizare. Varianta publicată în iulie de către fostul ministru Sorin Cîmpeanu avea o prevedere similară, care a fost profund criticată la momentul respectiv. În propunerile din legile lui Sorin Cîmpeanu, colegiile ar fi avut posibilitatea să organizeze, înainte de Evaluarea Națională, examen pentru 90% din numărul de locuri atribuite prin planul de școlarizare. După mai multe petiții, apărute din nemulțumirile oamenilor legate de aceste prevederi, lucrurile par a fi schimbate în varianta Ligiei Deca.

Nu mai vorbim doar de colegii, ci admiterea se extinde la toate liceele. Instituțiile pot organiza examene de admitere pentru toate specializările sau doar pentru anumite specializări, pentru 60% din locuri. Restul de 40% vor fi incluse în repartiția computerizată, iar un procent de minimum 10% din locuri va fi rezervat romilor și studenților cu dizabilități.

Examenul va fi organizat după Evaluarea Națională și se raportează strict la profilul ales, iar unitățile de învățământ vor stabili criteriile de admitere. Toți elevii vor susține examenul în același timp, cu subiecte standardizate, unice, elaborate de Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare.

Dacă noile legi ale educației vor fi adoptate, elevii care în anul școlar 2023-2024 vor intra în clasa a V-a vor putea susține un examen de admitere în 2027.

Consiliul Național al Elevilor și Federația Națională a Părinților sunt de părere că micșorarea procentului numărului locurilor ocupate prin concurs nu rezolvă nimic, și doar va accentua problemele create de aceste propuneri: menținerea inechității sociale, creșterea meditațiilor cu profesori de la liceu, creșterea nivelului de stres pentru copii de 13 – 14 ani.

• Consultă aici proiectul Legii Învățământului Preuniversitar

Între timp, Declic a lansat o petiție online „Fără examen în plus la Evaluarea Națională la admiterea în liceu!”, care a adunat până acum 3.298 de semnături.

Ce spun părinții despre examenul de admitere la liceele de elită

Părinții care au ales să vorbească pentru HotNews.ro cred că aceste măsuri vor adânci inechitatea dintre elevi și vor spori stresul care vine odată cu Evaluarea Națională. În plus, nemulțumirile vin și din faptul că aceste propuneri par a fi rupte de realitate, de ceea ce vede lumea în sala de clasă.

• „Nu există o explicație și o fundamentare prin studii, prin cercetări, legate de această prevedere.
• Nu avem pilotare care să demonstreze dacă ar funcționa acest sistem sau un studiu de impact.
• Tot ce am văzut este că au modificat procentul, dar atât, fără nicio explicație”, spune Andra Berceanu, director executiv Federația Părinților și Aparținătorilor Legali din România (FePAL).

Legat de argumentele pe care le aduceau unii profesori în vară, potrivit cărora aceste examene de admitere ar fi în favoarea elevilor, pentru că reprezintă o oportunitate pentru elevii foarte buni de a-și mări nota, Andra Berceanu crede că lucrurile ar trebui puțin nuanțate.

Elevii care aveau performanțe foarte bune ar fi ajuns în acele licee oricum, în baza opțiunilor pe care le făceau. Însă, ar trebui să fie luat în considerare un alt aspect care ține de pregătirea profesorilor din gimnaziu:

• „Noi avem o mare problemă la ora actuală legată de profesori. Inclusiv la nivelul Bucureștiului sunt 2.900 de posturi neocupate.
• Dacă ne uităm la nivelul profesorilor, cea mai mare pondere ar fi la matematică, științe, fizică, chimie, biologie și informatică, exact materiile care ar viza exact acest al doilea examen la profilul real. Nivelul care este asigurat în gimnaziu de predare a acestor discipline este unul foarte slab”.

Sunt foarte mulți suplinitori și multe locuri disponibile la acele discipline care nu sunt atractive în învățământ. Cine are o specializare pe informatică, de exemplu, e foarte probabil să aibă mai multe oferte pe piața muncii, așa că nu vor ajunge în școli.

În plus, e important de reținut faptul că, de multe ori, lucrurile nu stau atât de diferit în cazul colegiilor sau a liceelor de top față de restul școlilor. Oferta este aceeași, directorii nu pot selecta profesorii, materiile rămân la fel și, multe dintre aceste licee, se află în clădiri cu risc seismic, fiindcă sunt clădiri de patrimoniu.

• „Nu este foarte clar ce oferă în schimb cu această dublă măsură care nu mai există nicăieri în Europa.
• Pare mai mult un mod de a externaliza calitatea educației crescând miza. În momentul în care crești miza, pasezi responsabilitatea către familie și o să aibă norocul și șansa unei educații de calitate doar familiile care au posibilități materiale, care au un anumit intelect și un anumit grad de educație.
• Atunci rămâne în continuare acest grad de inechitate”, adaugă Andra Berceanu.

Alina Voinea, președinta asociației SUPRA, este mama unei fete care este în clasa a VIII-a și care, dacă legea ar fi aplicabilă acum, ar beneficia de acel procent de 10% locuri asigurate pentru copiii cu dizabilități. Cu toate acestea, consideră că examenul de admitere va avea efecte negative pentru elevi și va ajuta, într-un final, doar elitele. Părinții vor să-și vadă copiii înconjurați de cel mai bun anturaj, așadar va fi o presiune să meargă la liceul cel mai bun, unde vor găsi acei copii.

• „Șansele ar trebui să fie egale pentru toți copiii, indiferent de resurse. În momentul în care creăm clivaje prin măsuri de genul acesta nu facem decât să adâncim niște prăpăstii.
• Atunci, nu vom avea incluziune, ci vom avea efectiv prăpăstii și oameni care nu vor ajunge niciodată să se înțeleagă bine între ei și să fie bine unii cu alții”, continuă Alina Voinea.

Ar fi putut să găsească ministerul o altă cale?

Profesorul Doru Căstăian spune că problema este oarecum mai largă și nu se limitează doar la o simplă plasare „pro” sau „împotrivă”. Nu poate fi contestată nevoia de descentralizare și creșterea autonomiei din sistemul educațional, însă există alte modalități prin care s-ar putea ajunge la aceste deziderate.

Cu alte cuvinte, profesorul crede că mutarea deciziilor mai aproape de școli a deciziilor implică cel puțin două lucruri pe care nu le regăsește în varianta actuală a legilor. În primul rând, este vorba de urmărirea pe termen lung a elevului.

• „Eu văd mult mai fericită ideea ca elevii să fie urmăriți, în sensul pedagogic al termenului, pe perioade mari de timp.
• Să aibă niște fișe de observație, niște portofolii care să-i urmărească de la un ciclu școlar la altul și în care diferiții oameni care intră în contact cu ei – profesori, psihologi școlari, consilieri de carieră ș.a.m.d – să treacă niște observații și, eventual, să propună niște posibilități de carieră”, explică Doru Căstăian.

Pe parcurs, portofoliul acela ar trebui să-i permită elevului să ajungă în contact cu școlile care oferă profiluri ofertante pentru ei.

• „Cea de-a doua condiție era ca elevul să aibă posibilitatea de a alege școlile nu printr-un examen de tipul „tu ai reuși ”/„tu ai picat”, ci eventual prin modalități mai complexe de admitere.
• Cred că o astfel de reformă ar fi putut să aibă o șansă de reușită dacă ar fi existat curajul de a da cu adevărat școlilor autonomie decizională”, continuă profesorul.

Unul dintre efectele acestor măsuri este că va reduce drastic interesul pentru școală și învățare al elevilor. În clasa a V-a sau a VI-a, majoritatea deciziilor le iau părinții alături de copii. Tocmai de aceea, dacă o familie decide că un copil vrea să facă fizică din clasa a IX-a, el va intra într-o rută specializată:

• „Aia nu va însemna că va intra pe o rută specializată din clasa a VIII-a, ci probabil începând cu clasa a V-a. Foarte probabil că vor începe pregătiri prin clase foarte mici.
• În condițiile unei presiuni sporite în ceea ce privește admiterea, e absolut de așteptat să avem dezinteres profund al elevilor pentru orice altă materie”.

Examenele de admitere la liceu nu sunt o noutate. În trecut era cunoscut drept „examenul de treaptă I”, iar examenul de admitere în clasa a XI-a era numit „examenul de treaptă a II-a”. Profesorul Doru Căstăian povestește că el a fost unul dintre elevii care au fost victimele acestei presiuni, pentru că în momentul în care a dat la liceu încă funcționa acest sistem:

• „Eram forțați să alegem o singură opțiune și, din păcate pentru mine, la acea primă sesiune, lucru care mi-a marcat viața, inclusiv prin faptul că m-a despărțit la 14-15 ani de prietenii mei, inclusiv prin faptul că a sădit în mine o neîncredere și un sentiment de inferioritate cu care m-am luptat mult timp.
• Nu trebuie să mă uit departe ca să văd un exemplu a ceea ce pot crea admiterele dure și redundante de felul acesta. Cineva poate să spună că asta e o simplă anecdotă sau o pură întâmplare, dar e foarte de așteptat ca asta să se întâmple la o scară mult mai mare dacă se păstrează ideea admiterii”.

Bref, întreaga măsură pare că ar crea mai mult rău decât bine, continuă profesorul. Ceea ce îl îngrijorează, totuși, este că pare că legea va trece exact așa cum este, fără modificări.

• „Sigur, trebuie spusă și chestiunea asta, că Evaluarea Națională în forma actuală pare și ea într-adevăr să-și fi atins o cumva o limită pentru că nu mai selectează nimic. Cel puțin nu la vârf. Acesta a fost argumentul colegilor din Colegiile Centenare și pot înțelege argumentul acesta, dar nu mi se pare aducerea unei măsuri la fel de păreriste va rezolva problema.
• Probabil că singurele abordări care chiar ar putea duce la ceva bun sunt acestea bazate pe observare pe pe termen lung, de preselecție în cadrul unor procese pe termen lung, autonomie sporită școlilor, pe strângerea rețelei informatice și a felului în care circulă informația între școli”, adaugă Doru Căstăian.