Blatul primului-ministru

“Atita vreme cit parea ca am facut un blat cu dinsii, nu ma monitorizau, eram om bun”. Am citat din ultima afirmatie a lui Adrian Nastase despre Coalitia pentru un Parlament Curat. Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, cuvintul “blat” are doua sensuri: “Foaie din aluat special preparata pentru tort” si “a calatori fara bilet”. Adica a face “blatul”.

Termenul, folosit pe trenurile pline de blatisti cu foamea-n git, a fost si este emblematic pentru minunata noastra patrie guvernata ba de comunisti, ba de pesedisti. Intr-un fel sau altul, aproape toti au facut blatul, atunci ca si acum, incercind sa ocoleasca sistemul. Cei citiva lei strecurati in buzunarul “nasului” asigurau doar supravietuirea.

O forma de smechereala necesara, intrata in mentalitatea colectiva. Careia, iata, ii este tributar inclusiv premierul, care ridica blatul la nivel de politica de stat.

Pentru Nastase, blatul este acea “la mica intelegere”, in virtutea careia functioneaza aproape totul in Romania. De la afacerile autohtone, partide, negotul din piete pina la relatiile internationale. Probabil ca premierul nu mai poate gindi decit in acesti termeni, iar metoda s-a dovedit infailibila pina acum, blaturile mici sau mari fiind cheia succesului in cariera. Mai ales in cea politica.

Unde e nevoie de versatilitate, lipsa crasa de principii si de o oarecare inteligenta. Nu degeaba smechereala e ridicata acum la rang de prima virtute. “Mica intelegere”, mai ales cind poate fi calcata in picioare a doua zi, nu e la indemina oricui.

Poate de aceea Adrian Nastase e atit de suparat pe Coalitia pentru un Parlament Curat. Si-a inchipuit omul ca a facut un blat si nu i-a iesit. Tocmai lui, un expert in asemenea chestiuni.

Mai exact, a crezut ca intelegerea dintre PSD si reprezentantii Coalitiei, potrivit careia, in cazul in care va tine cont de criteriile de integritate ale acesteia, nu va figura pe listele negre (nu neaparat ca nu ar fi meritat un locsor acolo), este un soi de blat. Adica, una discutam si dupa aceea mai vorbim noi. Si-a imaginat, probabil, ca drumul de la vorbe la fapte va ramine neacoperit.

Ca totul va fi “la mica intelegere”. Iata insa ca s-a inselat.

Amenintarile publice, limbajul securistic folosit de unii dintre cei aflati pe lista, indemnul la cit de multe procese, dezavuarea publica a ideii si programului nu au ramas nesanctionate de societatea civila. Care i-a amintit ca, “la rigoare”, poate fi trecut si domnia sa pe lista. La rigoare, in sensul ca societatea civila, spre deosebire de el, este obisnuita sa respecte o intelegere.

Adrian Nastase, care probabil simte si singur ca de fapt locul sau ar fi alaturi de ceilalti candidati de pe lista, nu a inteles nimic din acest mesaj. Crede ca a facut un blat si e suparat ca nu “tine” ca de obicei.

Acest “blat” izvorit din putul gindirii premierului nu este insa surprinzator. Dupa ce a promis CNSAS ca ii da un sediu pentru depozitarea arhivei aflate (in continuare) la SRI, a crezut ca “a cazut la intelegere”. Cind insa au aparut primele liste cu ofiteri de Securitate, nu s-a mai putut stapini si i-a gratulat pe cei din CNSAS cu un afectuos “lingatori de dosare”.

Asa am aflat si noi ce crede de fapt Adrian Nastase despre acest subiect. Asa aflam, de altfel, cum gindeste intreg partidul. Celebrele deja “mai, animalule” (Ion Iliescu) “ciocu’ mic” (Serban Mihailescu), “viata e scurta si sanatatea pretioasa” (Ioan Mircea Pascu) sint in acelasi registru. Ele arata mentalitatea clasei stapinitoare. Toate aceste izbucniri sint insa extrem de utile.

Fara ele am ramine niste bieti inocenti in fata urnei de vot.