Blestemul Banatului: DN 6, Drobeta Turnu Severin – Timisoara

De sase ani, Banatul este bantuit de un blestem lung de 220 de kilometri. Un adevarat monstru hranit din banii si din nervii nostri. HotNews.ro va invita astazi sa aflati povestea unei incredibile neglijente a autoritatilor: DN 6, intre Drobeta Turnu-Severin si Timisoara.

In urma cu doi ani priveam cu uimire, undeva pe drumul dintre Herculane si Caransebes, cum un sofer agita furios un levier in directia unui politist sictirit si a doi agenti fosforescenti de la Compania Nationala a Drumurilor. In jurul sau se ridicase in rotocoale praful macadamului care apoi ii albea fin parul.

Imbracat intr-un costum sobru, omul se inrosise de furie si se ineca cu propriile-i cuvinte. Tocmai fusese surprins ca circula fara rovignieta si amenda primita valora peste 100 de euro la acea vreme. Dar furia omului in costum nu fusese declansata de valoarea amenzii, ci de locul unde o primise: pe una dintre cele mai cunoscute non-sosele ale Romaniei.

DN6 cinci ore si 220km Foto: Hotnews

Atat de celebra incat si vicepresedinta Bundestagului german, Susanne Kastner, a contemplat indignata Drumul National cu numarul 6, cel care face legatura intre Drobeta Turnu-Severin si Timisoara. Daca exista o limba in care ar trebui inventat un cuvant special care sa denumeasca soselele care nu sunt asfaltate, drumurile care nu sunt netede si strazile care sunt doar colectii de gropi, atunci limba romana este aceea.

Olimpiada de la Atena loveste in asfaltul banatean

Pentru cei care, loviti de soarta, sunt obligati sa circule pe DN6 intre Timisoara si Turnu-Severin, povestea acestui drum nu aduce decat revolta si speranta, ioc! Dintotdeauna soseaua a avut o calitate indoielnica, dar anul 2003 a adus cu el si inceputul lucrarilor de reabilitare. Startul a fost dat pe segmentul dintre Lugoj şi Timişoara, 65 de kilometri care puteau fi usor parcursi in 45 de minute.

Dar au aparut constructorii greci de la firma Efklidis, care dupa ce au semnat un contract castigat sub administratia ministrului PSD, Miron Mitrea, au inceput sa sparga, sa macine si sa concaseze halci intregi din sosea fara sa mai aseze nimic in loc. Cozi imense de masini au inceput sa astepte la semafoare trecerea celor doua ore, cat dura acum sa strabati cei 65 de kilometri.

DN6 Caransebes-Herculane Foto: Hotnews

Oamenii erau rabdatori… in sfarsit se repara soseaua. Si dupa doi ani, in 2005, soseaua continua sa se repare – de una singura de aceasta data, fiind parasita complet de muncitori -, iar pe alocuri unde aparuse, asfaltul nou capatase mladierea unei dantelarii.

Dupa trei ani in care soseaua nu reusise sa se repare singura, iar firma greceasca intrase, se pare, in incapacitate de plata din cauza Olimpiadei de la Atena (!?) – informatie furnizata de autoritatile din cadrul Companiei Nationale a Drumurilor -, contractul cu Efklidis a fost reziliat pe motivul „neseriozitatii constructorului”.

Locul grecilor a fost luat la un an distanta de spaniolii de la FCC Construcciones, care au semnat un contract sub administratia ministrului Ludovic Orban. In februarie 2008 au reinceput lucrarile pe un drum oricum aflat in lucru de 5 ani. Insa locul pare a fi blestemat, pentru ca la aproape sase ani de la prima cazma infipta pe DN6 intre Lugoj si Timisoara, Compania Nationala a Drumurilor se plange din nou de „ritmul scazut de derulare a contractului”.

Intre timp, pe marginea soselei au inflorit service-urile auto si vulcanizarile, s-au inmultit injuraturile si, cu toate acestea, din timp in timp, agentii fosforescenti ai rovignetelor tot isi mai fac aparitia.

Blestemul se extinde

DN6 coada inspre Herculane Foto: Hotnews

Incepand cu anul 2005, blestemul s-a intins ca o valvataie catre est. Contractul pentru reabilitarea portiunii dintre Lugoj si Caransebes a fost castigat de aceiasi greci de la Efklidis, care spargeau sisific deja de doi ani drumul dintre Lugoj si Timisoara. In acelasi an, de aceasta data sub administratia ministrului PD, Gheorghe Dobre, o alta firma greceasca (Pantechniki SA) a castigat licitatia pentru portiunea dintre Caransebes si Domasnea, iar mai la est, inspre Herculane, contractul a revenit unor firme cu sediul in Italia (Garboli si Tirrena).

La trei ani de la semnare, Compania Nationala a Drumurilor vorbeste despre grecii de la Pantechniki ca despre „constructorul care nu respecta prevederile si executa lucrarile intr-un ritm scazut inca de la semnarea contractului”. In prezent, Pantechniki este vazuta ca „o problema mare care se va termina prost”.

Despre italieni nu prea se vorbeste de rau, desi termenul de finalizare al lucrarilor pentru portiunea dintre Domasnea si Herculane a fost stabilit pentru data de noiembrie 2008, iar stadiul fizic al lucrarilor este in prezent de doar 45%. Dar spre deosebire de firmele din Grecia, ei macar lucreaza. Incet, dar lucreaza.

Bata prioritara

Astazi, cei 220 de kilometri dintre Timisoara si Turnu-Severin se parcurg in aproximativ cinci ore. Viteza medie de deplasare a masinilor este de 45 km/h, dar viteza de distrugere a nervilor soferilor tinde catre infinit.

Saptamana trecuta, doua coloane de masini s-au intalnit in dreptul unui semafor din muntii Banatului. Loc de intors nu era decat prin santurile care inconjurau soseaua europeana si nationala. Au inceput claxoanele isterizate si, cum agenti de dirijare ai traficului nu se gaseau prin preajma, cativa soferi si-au scos batele din portbagaj, transformandu-le in indicatoare violente ale prioritatii.

DN6 Timisoara-Lugos Foto: Hotnews

Un tirist barbos care injurase pana atunci pe bulgareste, a amutit uimit. Privelistea omului redus la stadiul animalic de catre blestemul unei sosele este unica in Europa. Trebuie sa vii in Banat ca sa vezi asa ceva.

Pe cine injuram?

Soferii de pe DN6 injura, dar nimeni nu stie exact pe cine sa injure. Unii injura Compania Nationala a Drumurilor, dar odata cu semnarea contractelor, firmele castigatoare devin pe deplin responsabile de intretinerea si starea drumului respectiv. Desi pare ilogic, pe durata desfasurarii contractului, Compania Nationala a Drumurilor are obligatia legala doar de a verifica corectitudinea semnalizarii rutiere.

Mai mult, Compania Nationala a Drumurilor nu are la dispozitie un buget multianual, fapt incredibil pentru ca nimeni in lume nu poate proiecta sosele pe care sa le construiasca in exact un an.

Altii ii injura ba pe greci, ba pe italieni, dar este greu de aflat cine se ascunde cu adevarat in spatele firmelor implicate in lucrarile din Banat la DN6. Mai mult, surse din cadrul Companiei Nationale a Drumurilor ne-au dezvaluit ca proiectele erau acordate pripit in perioada 2002-2005.

Constructorii se agata de orice amanunt al unor contracte alcatuite in dezavantajul statului roman, si cum profitul, nu filantropia, se numara printre obiectivele lor, statul sfarseste intotdeauna prin a plati suplimentari de 50% firmelor implicate (suplimentari posibile prin contract). Licitatiile au drept criteriu principal pretul minim, astfel ca toate proiectele sunt subevaluate de catre constructori.

Criteriul termenelor de predare nu exista in caietele de sarcina si, prin urmare, cazurile in care lucrarile se incheie la timp sunt foarte rare. Mai mult, legislatia obliga Compania Nationala a Drumurilor sa joace in negocierile cu constructorii rolul fraierului si al pacalitului. Un rol jucat insa pe nervii si banii soferilor.

Si totusi, cine este responsabil pentru cei sase ani de lucrari si pentru nisipul de pe DN6 infipt printre neuronii conducatorilor auto?

Dintre cele cinci firme care au castigat licitatiile pentru reabilitarea sectiunii Timisoara – Turnu Severin pe DN6, patru s-au dovedit a fi neserioase si au depasit cu mult termenele de executie. Fantastic ghinion, nu-i asa? Si totusi, purtatorii acestui ghinion au un nume. Ei sunt acei ministri ai transporturilor sub a caror conducere s-au semnat contractele cu pricina: Miron Mitrea (PSD) si Gheorghe Dobre (PD).

Coincidenta nefericita prin care patru firme „neserioase” au castigat aceste contracte incita la nenumarate speculatii. Dar, dupa sase ani de batjocura nimeni nu mai are chef de speculatii, ci de capete taiate. Romania este insa o tara pasnica si capetele nu cad atat de usor.