​Braga si bragagiu. Afacerea, traditia potiunii secrete a otomanilor si experienta unei bauturi racoritoare pentru zile de vara 

Haute Culture iti spune VIDEO povestea bauturii care pisca limba si dupa care Maria Tanase striga: “Mana caii vizitiu si-adu bere bragagiu / i-auzi, i-auzi, i-auzi, ia!”. Si o spune impreuna cu bragagiul Dragos Bogdan. Om care a-nceput sa faca braga de-un an si-i de gasit in iarmaroace. El a reconstituit istoria acestei bauturi din cereale „care te pisca la limba”. Braga potoleste foamea si setea. Se potriveste cu taclaua, cu barfa, cu palavrele tale din zile toride. Bragagiul prepara bautura racoritoare pe care romanii au mostenit-o de la turcaleti. Otomanii o beau ca sa le dea energie pentru razboi. Era potiunea lor secreta cu 1-2 % alcool. Romanii insa n-au baut-o alcoolica. Nici belicos ca turcii. Au baut-o ca pe suc. Sucul care i-a cazut cu tronc si lui Ion Luca Caragiale, de si-a imaginat dramaturgul in schita „La Mosi” cum pica corpolenta Coana Lucsita cu tot gabaritul peste bragagiu. E licoarea pe care-o beau copiii-n mahalale si-n pauze la scoala. In vremuri apuse. Este cvasul de-l beam in plin comunism la cofetarie, cand bragagiul nu mai umbla teleleu pe ulite.

Afacerea

Bogdan si Bogdania lui s-au ganditstrict la recuperarea culturala a traditiei. Candva, spune Bogdan, de romanul se va pune pe braga, atunci el va fi onest-corect aici, sa-i arate ce-i bun.

Banii? Pai, braga n-a intrat inca in sangele romanilor. Unii si-o amintesc din copilarie, altii din carti, multi, deloc. Romanul o vede doar buna de zile de vara, deci „cifra de afaceri, targetul, marketingul” sunt termeni strict teoretici. Dragos Bogdan „baga banul” lui cu multa grija. Si produce si iarna, cand cererea e minima si cand plateste de-l ustura impozite, analize de apa. satisfactii? De Craciunul trecut, nu stie de ce, a avut cereri record de braga. A-ntrebat, i s-a spus: asa e traditia! Uimit, si-a amanatvacanta si-a stat la facut braga.

Braga potoleste foamea si setea

Cum se face, cum se-amesteca ingredientele? Bragagiul Dragos Bogdan povesteste.

Braga este o bautura racoritoare din cereale.3 lei paharul. Se face din cereale. “Daca aveti niste tarate de grau si faina de porumb le fierbeti pana se fac o turta groasa. Turta se bate cu apa indulcita. Apoi fermenteaza. Trebuie sa iasa dulce-acrisoara. Sa piste putin la limba. Sa se serveasa neaparat rece. Braga are darul de a fi aliment complet. In timp de vara: te racoreste, iti potoleste foamea si setea.”

Braga din BalcaniIstoria licorii

Braga-i “boza” turceasca.Otomanii au adus bautura “boza” facuta din cereale in Caucaz si Balcani. Se povesteste ca licoarea aceasta intrematoare le dadea forta: dadeau in clocot cereale fermentate. Seau apoi fiertura care-i scalda in vitamine si minerale. Era o potiune secreta. O bautura energizanta care ajuta armata sa faca cuceriri rapide, neasteptate. Cu “boza” in trupul lor croit pentru razboi, otomanii au cucerit un teritoriu vast. Boza avea, ce-i drept, o frantura de alcool (1-2 %). Albanezii au scornit reteta de “boza” fara alcool.

Braga in Romania

Cum au ajuns romanii sa bea braga?

Odata cu aparitia otomanilor in spatiul balcanic, braga a patruns in Serbia, Bulgaria si Tarile Romane. Romanii au dobandit arta culinara a otomanilor: o sarma, o chiftea, dulciuri si braga. Noi insa n-am baut-o belicos ca otomanii. Ne-am desfatat cu braga ca bautura racoritoare. “Trebuia sa fie rece, sa te invioreze, cat sa-ti poti continua munca de peste zi”, spune bragagiul Dragos Bogdan. “Braga” este un cuvant imprumutat din rusa sau ucraineana – limba in care desemna borhotul din care se faceau bauturile alcoolice.

Braga si Coana Lucsita a lui I. L. Caragiale

O moasa corpolenta cade peste bragagiul de secol XIX Braga era pentru taclale si peltea, pentru vorbe si loisir. Pe ulite si ulicioare trecea bragagiul si straga din rarunchi “braga rece”. Era praf pe strazi si caldura mare de secol XIX in Bucuresti. In ospatarie pe Calea Mosilor braga i-o fi cazut cu tronc si lui Ion Luca Caragiale. O scena din schita “La Mosi” o infatiseaza pe dolofana Coana Lucsita, “lovita-n lingurea”, care se arunca in bratele bragagiului in toata splendoarea-i de moasa durdulie. Vede omul cu braga pe fereastra tramvaiului, isi face loc cu coatele, reuseste sa deranjeze pe toata lumea. In timp ce tramvaiul se pune-n miscare, Coana cade peste bragagiu care devine de doua ori salvator: o data pentru ca ii potoleste setea si o racoreste; a doua oara pentru ca o prinde in brate si astfel, Coana nu pateste nicio nenorocire.

Pasajul din Caragiale, iata-l: “La Zece Mese, vagonul se opreste iar. Cocoana Lucsita se simte foarte rau. Pe trotoar, langa ferestrele vagonului, se aude, acoperind tot zgomotul stradei, glasul unui bragagiu. Moasa se scoala cu o hotarare suprema si, pardon in dreapta, pardon in stanga, isi face loc pana la usa; impinge cu puterea desperarii pe toti de pe platforma si da sa sara; vagonul se pune-n miscare; moasa se arunca jos facand un pas fals. Bragagiu, de doua ori salvator! Daca nu-l apuca in brate, cine stie ce se-ntampla cu cocoana Lucsita, cum e corpolenta si robusta!Intr-un colt, e putintica umbra. Acolo il atrage ea pe salvatorul ei si bea una dupa alta doua litre de braga. Braga este, ca bautura, foarte racoritoare si igienica; iar ca mancare, cea mai usoara si totdeodata cea mai reconfortanta. In cateva clipe, moasa Lucsita s-a simtit rentremata; sfarseala si acel sentiment de pierzare, care-i vine omului cand simte un gol de chaos la lingurea, au disparut cu desavarsire.” “Mana caii vizitiu si-adu bere bragagiu / i-auzi, i-auzi, i-auzi, ia!”Bragagiul facea bere si limonada pe langa braga. Dupa ce Coana Lucsita ajunge in Targul Mosilor cheama un alt bragagiu, spunandu-i: “Ma! dzeanabet, ala cu sampanica! ad-o limonada!”. Limonada era numita “sampanica” pentru ca apa, la vremea respectiva se facea batand-o cu piatra vanata, care-o facea sa fie putin acidulata.

Maria Tanase spunea: “Mana caii vizitiu si-adu bere bragagiu / i-auzi, i-auzi, i-auzi, ia!”

Re-interpretare Benone Sinulescu, aici:

Ehei, berea era considerata drept bautura racoritoare, pe vremea aceea, prea-putin alcoolizata. Nu era trecuta in clasa bauturilor alcoolice. Bragagiul? Braga era la moda, el purta sarcina de a asigura racoritoarele pe vreme de vara.

O viata de bragagiu. Usuratatea sufletului de vanzator

Bragagiul Dragos Bogdan ne spune unde se mai gasesc bragagii azi. In carti. Personajul principal din romanul “O ciudatenie a mintii mele” al scriitorului turc Orhan Pamuk este un bragagiu cu toate atributele vietii de bragagiu. “O viata putin dezorganizata, putin lipsita de ambitii, poate un pic neinteresanta pentru cei care voiam sa-si faca avere sau cariera. Dar el este un bragagiu vesel, bucuros de ceea ce face, de familia sa, mandru de copiii sai. Este un suflet simplu si frumos. Imi place sa cred ca pentru a face si a vinde braga trebuie sa ai o usuratate a sufletului, astfel incat sa crezi ca viata poate fi alcatuita din bucurii simple. Cum este aceasta bautura.”, povesteste bragagiul Dragos Bogdan.

Bragagiul de la Hanul lui Manuc Apare in cartea Simonei Antonescu: “Hanul lui Manuc”. “Bragagiul ajuta personajul principal din carte sa scape de o capcana mortala.”

Braga, unde-a disparut braga, de se gasea la vanzatori de strada si in cofetarii?Din interbelic in comunism

In perioada interbelica, bragagii aveau propria afacere. Pe langa bragagiu se angajau alti 10-15, in functie de cum se intelegeau, dar si de capacitatea bragiului de a produce. Asadar erau baietii “bragagii ambulanti”. Cei care luau braga dimineata in spinare, varsata-n ghiumuri. Unele erau cu pereti dubli, cu gheata. Astfel, bautura se pastra rece. Altele erau recipiente din metal unde cufundau un bulgare de gheata. Metalul era invelit in lemn. Pe exterior parea ca o putinica. Plecau prin oras.

Bateau fiecare ulita, fiecare targ. Fiecare isi avea coltisorul lui unde stia ca vinde braga. De pilda, mergeau in recreatia mare la poarta scolilor. Acolo erau bucuria copiilor in pauza. Scolarii voiau sa bea o braga. In orasele-port bragagii asteptau pescarii plecati de cu noaptea sa prinda peste in port. Dupa ce-si vindeau marfa pescarii se delectau cu o braga rece. Mergeau in iarmaroace, in targuri, in piete. Stiau foarte bine cum sa-si vanda marfa. Precupetele venite in zori la targ isi faceau negotul, apoi isi doreau sa se racoreasca cu o braga. Sa-si potoleasca naduful. Braga era peste tot. Bragagii strigau cat ii tineau plamanii: “Braga receee, braga receee!” Gospodinele recunosteau strigatul, isi scoteau canita de metal unde li se turna braga.

Mai erau si bragagiii care mergeau prin mahala unde erau liote de copii prescolari.

Acolo bragagiul dadea pe datorie. Inscria pe stalpul fiecaruia porti cate cani daduse copiilor din acea familie. Cand se stragea o anumita suma ii spunea baiatului mai mare: “Spune-i lui taica-tu ca data viitoare trebuie sa-mi plateasca!” Tatal pregatea banutii. Foarte putini. Caci braga era foarte ieftina. “Ieftin ca braga” – din aceste intamplari reale provine expresia romaneasca.

In vremea comunista se gasea la cofetarii

Comertul de stat cerea sa se vanda doar in cofetarii. Bragagii se angajau la magazinele de dulciuri, desi ei aveau, pe vremuri, afacerile lor private. Ritmul era altul pe vremuri. Astazi Dragos Bogdan face o braga de sa mearga cu taclaua:

“Braga nu va grabeste, e o bautura fara timp, va cheama sa va opriti putin din agitatia cotidiana.”

Cum te faci bragagiu in 2017? Braga-i pentru zile toride de vara

E „darul lui Dumnezeu”. Asta-nseamna “Bogdan”. “Daca asa a vrut Dumnezeu, sa fac braga si sa readuc produsul in lume, nu fac decat sa ma supun”.

Bragagiul ne spune cum a facut prima data braga: a cautat-o prin arhive, in literatura, pe teren. A iscodit toate soiurile de braga balcanica. A ajuns pana-n Anatolia. A ajuns pana-n Kargazstan, unde-a cunoscut pe cineva care i-a povestit de o bautura similara cu braga noastra. Ii zice “Maxim”. Bunicul doamnei care i-a spus de “Maxim” fusese imaginea acestei bauturi. “Un mos burtos si cu mustati generoase”, spune bragagiul Bogdan. “Din 2016 am demarat propria productie de braga.”

Vrei in experientele Haute Culture? Da semn si te luam cu noi. Este jurnalism, reportaj, este creative writing. Toate gratuite.Da like pe Facebooksi email la eugen.istodor@hotnews.ro si intri in gasca.