Ce spune Ciucă în cartea sa despre luptele de la Nassiriya. „Nu mă simt erou pentru că am fost față în față cu moartea”
Nicolae Ciucă a relatat, în cartea sa „În slujba țării”, episodul în care batalionul pe care-l conducea a fost implicat în luptele din orașul irakian Nassiriya și din jurul acestuia, din mai 2004. Fostul general menționează și atacul asupra taberei Libeccio în care se aflau militari italieni și români.
Relatarea se întinde pe patru pagini și este, în esență, o descriere a ambuscadei realizată de către milițiile șiite ale clericului Muqtada al-Sadr.
„În zona de responsabilitate, în compunerea Brigăzii Multinaționale Italiene, militarii români executau misiuni de stabilitate și sprijin pentru populație. Patrulam, monitorizam și interveneam dacă, în zona noastră de responsabilitate, localitățile erau puse în pericol. Spre deosebire de incidentele sporadice de până atunci, acțiunile adepților lui
Muqtada al-Sadr au dus la apariția unor amenințări permanente. Milițiile șiite ocupaseră obiective importante din orașul Nassiriyah și anumite căi de comunicații, ceea ce făcea dificilă deplasarea trupelor coaliției”, își începe Ciucă relatarea.
Trecerea prin două ambuscade
El precizează că trupele coaliției încercau să securizeze podurile de peste Eufrat care erau folosite de refugiații care veneau din alte zone de conflict din Irak, dar care aveau și importanță militară. Misiunea Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” în noaptea de 14-15 mai 2004 era să asigure un pod peste Eufrat, din apropierea aeroportului Tallil, în sudul orașului.
„Chiar la periferia Nasiriyei, în momentul în care am virat spre obiectivul nostru de pe râul Eufrat, am intrat în prima ambuscadă. Se trăgea asupra noastră cu vestitele AKM-uri, dar și cu aruncătoare de grenade antitanc portabile AG-7. Nimeni nu a stat să numere, dar cred că au fost cam treizeci de asemenea grenade lansate asupra noastră (…)
„Nu aveam cum să ne ferim, căci patrula noastră era alcătuită din 10 transportoare blindate. Transportoarele nu au o capacitate rapidă de manevră, de altfel nici n-am fi avut încotro s-o luăm pentru a ne feri de un inamic ascuns în spatele întunericului. Se auzeau exploziile grenadelor, în clipa în care atingeau țintele sau solul, moartea alegea la întâmplare”, a relatat Nicolae Ciucă.
Un transportor a fost lovit și se deplasa cu greutate astfel că prioritatea a fost protejarea acestuia. După acest prim schimb de focuri, a urmat o a doua ambuscadă, înaintea ca trupele române să ajungă la podul pe care trebuiau să-l securizeze.
„Am coborât din mașinile de luptă, înăuntru au rămas doar mecanicii conductori și trăgătorii la mitralierele de pe transportor, pentru foc de acoperire. Lupta nu se mai dădea cu arme grele, trebuia acum să anihilăm inamicul cucerind teritoriul metru cu metru, pas cu pas. Până în zori am identificat toate locurile din care s-a tras, am preluat armele și echipamentele inamicului care efectiv fugise și ne-am asigurat că milițiile nu mai sunt un pericol iminent”, continuă Ciucă.
După ce a fost asigurată apărarea podului și fluidizarea deplasării populației, în ziua următoare a sosit comandantul diviziei. „A vrut să știe chiar din gura noastră cum a fost, ne-a mulțumit și ne-a urat succes pe mai departe. Atât, fără efuziuni și vorbe mari”, scrie Ciucă.
„Nu scriu rândurile astea ca să bravez. Eram comandant și mi-am condus unitatea cum am știut mai bine. Nu mă simt un erou pentru că am fost față în față cu moartea. Eroi au fost cei care au făcut sacrificiul suprem, noi i-am omagiat, și eu, comandantul lor, și apoi ministrul Armatei am folosit orice prilej să-i readuc în memorie. În ce mă privește, era o datorie pe care trebuia să o îndeplinesc”, conchide Ciucă în finalul povestirii despre luptele din mai 2004 de la Nasiriyah.
Atacul asupra bazei Libeccio
El a evocat și luptele din 5-6 august de la baza Libeccio, la care însă trupele din subordinea nu au participat direct. Episodul este menționat și într-o investigație recentă a Recorder, în care un fost polițist militar din Batalionul 265, Robert Cremene, susține că Ciucă a refuzat să vină în ajutorul militarilor italieni și români blocați în bază.
Unele împrejurări s-au dovedit cu atât mai complicate cu cât nu era destul să-ți probezi iscusința și curajul, ba chiar încercând să dovedești asta, nu făceai decât să sporești numărul victimelor din rândul populației civile. Un astfel de exemplu a fost atacul împotriva taberei Libeccio (…) Milițiile i-au atacat din interiorul și de pe acoperișul unui spital. Nu puteau să folosească armamentul, pentru că este împotriva legilor conflictelor militare să execute foc asupra unui spital. A fost o situație delicată, a trebuit să îmbine tacticile defensive cu cele de descurajare a atacatorilor, precum și ajutorul echipamentelor de înaltă precizie ale partenerilor.
Cartea lui Nicolae Ciucă, „În slujba țării”, este un volum de 243 de pagini, o lucrare care este în esență una de memorii, însă detaliile biografice sunt urmate de considerații de ordin politic, care uneori iau aspectul unor angajamente față de electorat în eventualitatea alegerii sale ca președinte al României.
Astfel, cartea este structurată în două secțiuni mari: partea biografică, intitulată „Viața mea așa cum a fost”, și partea programatică, denumită „Viețile noastre, așa cum ar trebui să fie”. Sunt intercalate și două secțiuni cu fotografii. În prima dintre ele, sunt imagini din teatrele de operațiuni în care a activat, iar în a doua sunt fotografii din perioada în care a fost, succesiv, șef al Statului Major General, ministru al Apărării și prim-ministru.
Cartea lui Ciucă poate fi citită integral sau descărcată de pe site-ul președintelui PNL, www.nicolaeciuca.ro.
Detaliile din ancheta Recorder
Doi generali italieni care au participat la luptele din Nassiriya, unde Nicolae Ciucă a condus batalionul „Scorpionii roșii”, susțin că militarii români nu au fost implicați direct în lupte, ci au activat doar în zona Suq al Shuyukh, în afara orașului Nassiriya: „Avem o restricție națională, deci nu pot intra în Nassiriya”, susține unul dintre generalii italieni că i-a spus Ciucă în acel moment. Cu toate acestea, prezidențiabilul PNL Nicolae Ciucă și-a construit o carieră în ultimii ani pe baza ideii că a fost „singurul comandant român care a condus românii într-o bătălie reală, de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace”, în Nassiriya, notează Recorder.
„Formează un flanc defensiv la Suq al Shuyukh, astfel încât să interceptezi pe oricine vine dinspre Suq al Shuyukh, iar eu să pot trimite tot restul regimentului să acționeze în Nassiriya”, spune generalul italian Gian Marco Chiarini, comandant al trupelor din Irak, că i-a transmis lui Nicolae Ciucă, în momentul în care a aflat că trupele românești nu pot intra în Nassiriya.
Practic, batalionul condus de Nicolae Ciucă a apărat partea dreaptă a flancului. Acest lucru a fost important, spune același general italian, pentru că astfel el a putut să regrupeze alte unități în interiorul orașului Nassiriya. „Am apreciat foarte mult ceea ce au făcut (n.red.: trupele conduse de Ciucă) pe 6 aprilie, acoperindu-mi flancul. Asta e sigur. Nimeni nu ne hărțuia din direcția aceea. Și sunt mulțumit cu asta. Dar, desigur, ei nu au fost implicați în lupta din 6 aprilie”, spune generalul Gian Marco Chiarini, în discuția cu Recorder.
De altfel, în cartea lui Ciucă nu sunt menționate luptele din 6 aprilie în care au fost implicate trupele italiene din Nassiriya. Nu este menționată nici vreo cerere de ajutor primită de la militarii italieni și români care se aflau sub tirul insurgenților în baza Libeccio.
Roberto Cremene, fost polițist militar în cadrul Batalionului 265, a participat direct la luptele din centrul orașului Nassiriya. El spune că, într-un moment complicat, Nicolae Ciucă a refuzat să vină în sprijinul polițiștilor militari care se luptau în Nassiriya și care erau prinși într-o ambuscadă.
„Am primit misiunea de a merge în oraș, pentru a face o patrulă. Am fost prinși într-o ambuscadă. 24 de persoane am rămas blocate în Libeccio, în vechea bază. Sub comanda domnului maior, pe care îl aveam atunci de la București, am cerut sprijinul „Scorpionilor roșii” (n. red.: batalionul condus de Nicolae Ciucă), să vină să ne ajute să evacuăm zona. Domnul Ciucă, cu batalionul lui, a spus că nu poate să vină să ne scoată de acolo, să facă evacuare, până nu primește aprobare din România (…). N-au venit să ne ajute. Colegii noștri români n-au venit”, a spus Roberto Cremene, care adăugat că în final cei 24 de oameni au fost evacuați cu ajutorul trupelor din Italia și Portugalia.
VEZI ȘI:
INTERVIURILE HotNews.ro