Sari direct la conținut

Comedia „Băieții buni ajung în Rai”: Unde aștepți cel mai bine „Marele Interviu” cu Dumnezeu, după ce mori? Pe o plajă în Bulgaria, desigur

HotNews.ro
Making of filmul „Băieții buni ajung în Rai”, Foto: Arhiva personala
Making of filmul „Băieții buni ajung în Rai”, Foto: Arhiva personala

Un tânăr moare într-un accident de mașină, în timp ce se certa la telefon cu soția sa. Apoi, ajunge o plajă pustie (din Bulgaria), unde berea e rece și mâncarea excelentă, și așteaptă 40 de zile pentru a ajunge la „Marele Interviu” cu Dumnezeu. Nu este un banc, ci cea mai recentă comedie românească care a intrat în cinematografe. Actorul Bogdan Dumitrache, care joacă rolul „mortului” în comedia „Băieții buni ajung în Rai”, într-un dialog pentru cititorii HotNews.ro.

Filmul „Băieții buni ajung în Rai”, în care joacă Bogdan Dumitrache (mortul), Florentina Țilea (soția mortului) și Șerban Pavlu (Dumnezeu), poate fi vizionat pe marile ecrane începând cu 22 martie.

Este și primul lungmetraj pentru care Radu Potcoavă semnează și regia, și scenariul. Acesta a mai regizat în trecut și comedia de succes „Cuscrii” (al doilea film românesc al anului 2013, după numărul de spectatori), drama coming-of-age „Vara s-a sfârșit”, și a fost co-regizor al serialelor TV „Vlad” (sezonul 1) și „Ai noștri” (sezonul 1).

Despre noul său film, Radu spune că a început să scrie la el în pandemie, când „fugeam de oameni pe stradă și spălam cu spirt ambalajele produselor cumparate de la magazin”.

Nu a dat niciun casting, pentru niciun rol, deoarece și-i imaginase din start pe Bogdan Dumitrache jucând rolul mortului, pe Sergiu Costache fiind Sfântul Petru și pe Șerban Pavlu ca Dumnezeu. Filmările au avut loc pe plaja de la Krapets, Bulgaria, și în București.

Pentru a afla mai multe detalii interesante despre acest film, care jonglează cu moartea și cu comedia, și care sună amuzant chiar și numai dacă citești sinopsis-ul, am vorbit cu Bogdan Dumitrache, actorul care interpretează rolul principal.

Bogdan a jucat în câteva dintre cele mai titrate producții românești: „Trafic” (premiat la Cannes Film Festival), „Moartea domnului Lăzărescu”, „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, „Portretul luptătorului la tinerețe”, „Din dragoste, cu cele mai bune intenții” (premiat la Locarno Film Festival), „Poziția copilului” (premiat la Berlin Film Festival) etc.

„Îmi plac mult filmările în deplasare, sunt asemănătoare cu cantonamentele sportivilor”

Bogdan Dumitrache. FOTO: Sabina Costinel

Ce aspecte ale scenariului pentru „Băieții buni ajung în Rai” te-au captivat cel mai mult și ce a determinat decizia ta de a accepta rolul principal în acest film, mai ales că Radu Potcoavă spunea că a gândit totul cu tine în minte?

Bogdan Dumitrache: Când am primit scenariul, pe care Radu l-a scris știind că eu pot juca acest rol, am fost foarte interesat. Dan este un personaj care, fiindcă nu a apucat să-și încheie socotelile cu viața și nu-și mai poate îmbrățișa copilul, suferă mult în momentul în care ajunge în Lumea de Dincolo, unde totul pare idilic: o plajă superbă, o rulotă cu de toate, bere la rece, liniște…

Așa că ușor, ușor, se naște un umor firesc și natural, o consecință a acestei nepotriviri dintre starea și replicile lui și spațiul în care se află. Trece prin toate etapele procesului de durere și despărțire, de la negarea realității morții sale și furia de a fi într-un loc cumva similar cu realitatea, dar fără cei dragi, la negociere, depresie și acceptare.

Cum a fost colaborarea cu regizorul și ceilalți membri ai echipei pentru a da viață și coerență acestei povești care traversează lumea reală și lumea de dincolo?

Colaborarea a fost și eficienta și plăcută. Echipa a fost mică, dar unită, ne cunoșteam toți între noi și colaboraserăm repetat la proiecte anterioare. Ne-a ajutat mult și că am filmat la mare, în afara sezonului, într-un moment de liniște și pace.

Îmi plac mult filmările în deplasare, sunt asemănătoare cu cantonamentele sportivilor. Departe de toate lucrurile care ne distrag în viața de zi cu zi, concentrarea este mai bună și rezultatele mai convingătoare. Vorba unui mare sportiv: „ai, n-ai mingea, tragi la poartă”. Și, până la urmă, tot dai un gol.

Crezi în viața de după moarte? Crezi că există ceva dincolo de lumea asta?

Eu nu cred neapărat în viața de după moarte, în sens religios, dar cred că avem cu toții nevoie de ceva care să ne ofere un reper, un ghidaj, o lumină, ceva care să ne inspire să căutăm mereu binele, armonia, echilibrul, un sens și un sentiment de împlinire, iar ideea de Rai poate reprezenta asta pentru majoritatea.

Apropo de asta, Dan are posibilitatea să călătorească pe Pământ cu ajutorul tabletei. Cum ai abordat aceste scene de trecere între lumea de dincolo și cea de aici, și cum ai adus echilibru între realitate și dimensiunea supranaturală a filmului?

În acest spațiu identic, în aparență, cu lumea fizica în care trăim, se pare că orice este posibil. Nu ridici un deget și masa și băuturile apar, poți să iei cumva legătura cu cineva de pe Pământ – cum face Dan, când încearcă să fie aproape de fiica lui sau când discută cu cel mai bun prieten… Iar asta pe Dan, îl uimește și ajunge să profite de fiecare ocazie, ca parte din propriul său proces de adaptare.

M-am folosit de tot felul de povești auzite și imagini diferite pentru a-mi imagina acest Rai, dar sursa principală a fost scenariul, generos din acest punct de vedere. Am adăugat propriile dorințe și frici și le-am adaptat pe toate.

Care au fost momentele sau scenele din film care ți-au rămas cel mai mult în memorie și care au avut un impact semnificativ asupra ta în timpul filmărilor?

Mi s-a părut foarte interesant de construit o poveste de dragoste plecând de la premisa că niciunul din parteneri nu-și dorește, de fapt, relația. Prea tânăr ca să moară, Dan este total surprins de ce i se întâmplă, iar revederea primei iubiri în acest context îl înfurie de-a dreptul, încasând-o ca pe o glumă proastă și lipsită de tact a divinității.

Din acest punct de vedere, scena pe care am jucat-o cu Cosmina Stratan m-a provocat și recompensat în egală măsură când am reușit să o soluționăm.

Filmul explorează teme profunde legate de sinceritate, asumarea greșelilor și evaluarea vieții. Cum percepi mesajul principal al filmului și care este, în opinia ta, rolul lui Dan în această poveste?

Moartea este un subiect inconfortabil, dificil, iar umorul ne permite să-l abordăm fără să preluăm întreaga presiune pe care o generează. Chiar și așa, perspectiva morții te obligă să te gândești la viață și e greu să nu te oprești măcar pentru o secundă și să te întrebi „merită să plec de lângă copii atâta timp?”. De exemplu.

Cum crezi că publicul va percepe și interpreta filmul „Băieții buni ajung în Rai”, având în vedere temele sale complexe și personajele inedite?

Urmărind „Băieții buni ajung în Rai”, dintr-o dată moartea nu mai e o discuție serioasă, ci un subiect mult mai ușor abordabil. Și sper ca publicul să aibă un sentiment cald, de apropiere față de sine și față de prieteni și familie, pentru că timpul petrecut cu cei dragi e prețios și de el ne va fi cel mai dor. Chiar recomand vizionarea filmului împreună cu familia și prietenii.

Bogdan Dumitrache, making-off. FOTO: Arhiva personală

Ai câștigat trei trofee Gopo și ai fost nominalizat de două ori. Cum percepi aceste recunoașteri și cum crezi că au influențat aceste premii parcursul tău în industria cinematografică românească?

Îmi amintesc că pe unul din cele trei premii Gopo l-am pierdut chiar în seara în care l-am câștigat. De emoție. Înțelegeți, entuziasm, șampanie… s-a întâmplat. Dar, talentul atrage norocul și colegul Claudiu Mitcu, producătorul filmului „Băieții buni ajung în Rai”, l-a găsit pe o tarabă în talcioc și mi l-a adus la filmare, bonus la contract… Mulțumesc, din nou, Claudiu!

Primul rol l-am primit la aproximativ 10 ani de la terminarea facultății. Când joci la categoria „tânără speranță” atâția ani, începi să te întrebi dacă ai ales corect meseria. Iar premiile m-au ajutat în primul rând să am încredere în mine, în talentul și munca mea.

Cariera am construit-o prin implicare. Muncesc cu plăcere, muncesc disciplinat și ordonat, cred în proiecte, le adopt și mă lupt pentru ele. Asta îmi aduce o relație bună cu toată echipa, în general, în special cu echipa de creație (regie, imagine etc.) și producția.

Cum a fost experiența ta de a lucra în producțiile HBO „În derivă” și „Ruxx” și care a fost principala diferență în abordarea unui proiect de televiziune față de unul de film?

Știi celebra replică „time is money”? Este „teribil” de potrivită aici. Filmarea este cea mai intensă, solicitantă și scumpă etapă în realizarea unui film. Zeci de oameni, echipamente, locații, toate costă, fiecare secundă costa.

Televiziunea funcționează cu o viteză de câteva ori mai mare decât cinematografia, ritmul este nebun și inerția lui te strivește. Nu are nimeni timp să se oprească, fiindcă nu ți-a ieșit ție cum voiai, că ai încurcat puțin nu știu ce. Dacă nu e o greșeală majoră, se merge mai departe. Dacă nu ai talent la timp, îl ai degeaba. Presiunea e mare și e pe tine.

„E de-a dreptul emoționant când doi tineri își dau întâlnire la cinema”

Ce părere ai de noile comedii românești care rup la box office? Mă refer aici, bineînțeles, la „Teambuilding”, care a devenit filmul românesc cu cele mai mari încasări din toate timpurile, sau la „Miami Bici 2”, „Tabăra” etc. Sunt acestea benefice în general pentru cinematografia românească, chiar dacă sunt producții ușoare și superficiale?

Eu salut apariția acestor filme. Mi se pare extraordinar să aduci publicul înapoi în sala de cinema și „mersul la cinema” să fie, din nou, un obicei cool, dezirabil.

E de-a dreptul emoționant când doi tineri își dau întâlnire la cinema, chiar și dacă o fac doar ca să fie aproape unul de altul în confortul și întunericul sălii și văd doar părți din film.

Poate că o abordare mai relaxată a acestui public, evident dornic să meargă la cinema, va aduce o parte din ei și înspre cinema-ul de autor. Competiția este întotdeauna benefică și un semn al unei creșteri sănătoase într-o industrie și toți avem de câștigat.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro