Cum au ajuns românii să aibă hoteluri în Zanzibar. Investitor: „Nu este nicio legătură cu Europa, e fix ca în România din anii 1990”
Printre investitorii din ultimii ani în turismul din Zanzibar se numără și români. A constatat acest lucru și cunoscut jurnalist britanic Charlie Ottley, stabilit în România, și care zilele trecute a postat pe Facebook că resortul unde s-a cazat în Zanzibar este deținut și condus de un om de afaceri român. HotNews a stat de vorbă cu proprietarul hotelului, pentru a afla mai multe detalii despre afacerile făcute în acest arhipelag african.
- Mihai Ioniță, deținătorul resortului unde s-a cazat Charlie Ottley, compară mediul economic din Zanzibar cu cel din România anilor 90: „Fiecare autorizație durează între 10 și 30 de zile, iar sistemul informatic este aproape 0”.
- În urmă cu mai bine de 3 ani, HotNews a documentat afacerile în turism dezvoltate de români în acest arhipeleag din Oceanul Indian. Între timp, numărul lor a crescut.
„În primele zile în Zanzibar am făcut rezervare la un hotel care, din întâmplare, este deținut și condus de români și foarte frumos aranjat”, a scris Charlie Ottley pe Facebook. Jurnalistul britanic este cunoscut pentru faptul că a documentat diversitatea peisajelor din România în producții precum „Wild Carpathia” (2011) și „Aromele României” (2017), și a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural de către Guvernul României în 2021.
Unul dintre românii care dețin Mambo Ocean Resort, este Mihai Ioniță (43 ani), un antreprenor este originar din Ploiești, care de doi ani locuiește în Elche, în sudul Spaniei.
Spune că a petrecut mai mulți ani în corporații, dar în urmă cu 15 ani a devenit antreprenor, când s-a lansat într-un business de market research online, afacere pe care o are și în prezent. „Am mai avut de-a lungul timpului mici business-uri în HORECA și sport, însă nu foarte importante, iar de trei ani și jumătate, majoritatea timpului meu este dedicat business-ului din turism, la Mambo Ocean Resort din Zanzibar”, zice el.
De ce Zanzibar?
Românul a ajuns prima oară în Zanzibar, la final de 2020, în timpul pandemiei, după ce a căutat un loc de vacanță fără restricții.
„Primul contact a fost un șoc, și în același timp o încântare. Un șoc pentru că am realizat nivelul de trai extrem de scăzut și dificultățile cu care se luptă localnicii, și o încântare pentru că am realizat că mă aflu pe o insulă superbă, un loc unde ești cuprins de „pole pole” (ușor, ușor în Swahili) și unde timpul se extinde. Nimeni nu se grăbește, nimeni nu e agitat, nimeni nu-și face planuri prea îndepărtate, unde toată lumea trăiește în prezent, cu bucurie și relaxare”, povestește Ioniță.
Românul spune că este pasionat de vacanțe, iar când locuia în România, el era cel care organiza concediile grupului de prieteni, până la cele mai mici detalii.
„Mi-am dat seama că este un lucru care mă pasionează foarte mult, pe care mi-ar plăcea să-l fac la modul serios. Zanzibar a fost o suprapunere extrem de fericită, între pasiune și o locație de vis”, adaugă antreprenorul.
„Totul a plecat de la o glumă”
După vacanța de la finalul lui 2020, Mihai s-a reîntors în Zanzibar împreună cu alți doi prieteni, care între timp i-au devenit asociați. „A plecat totul de la o glumă pe care am făcut-o în concediu, când pe grupul nostru de WhatsApp am zis că ar fi interesant să încercăm un business exotic. Gluma a fost luată foarte în serios, și așa am ajuns ca în nici două luni să fim toți trei înapoi în Zanzibar, pentru concesionarea primului resort.”
Odată ajunși la fața locului, cei trei au mers în căutare de resorturi care puteau fi concesionate și așa au găsit locația din prezent – un teren de 12.000 de metri pătrați, pe malul Oceanului Indian, în nord-estul Zanzibarului. La acea vreme, locul avea doar 17 camere și era într-o stare precară. Românii au construit încă cinci camere, au renovat întreg spațiul, au mai construit și o piscină, dar și un restaurant pe plajă de 200 de metri pătrați.
La început, la fața locului, odată ce au găsit terenul pe care l-au concesionat, un manager local i-a ajutat în procesul de renovare și i-a pus în contact cu localnici care, în ritmul lor, au contribuit la reconstrucție.
„Fiecare autorizație durează între 10 și 30 de zile, iar sistemul informatic este aproape 0”
„Să-ți deschizi un business în Zanzibar este o adevărată aventură și un foarte mare test de răbdare și perseverență. A durat aproximativ șase luni până am avut toate actele în regulă – firmă, cont bancar, licențe etc. – iar norocul pe care l-am avut a fost că, în prima jumătate de an, am putut lucra pe firma locală a persoanei de la care am concesionat resort-ul”, explică Mihai.
El vorbește despre cum a ajuns să se împrietenească cu localnici, dar și să-și angajeze un avocat de la fața locului, pentru a înțelege mai bine sistemul. Cu toate astea, a fost nevoie de foarte multă documentare online, pas cu pas, deoarece lucrurile nu sunt sistematizate și organizate ca în țările europene.
„Statul nu are vreo deschidere specială, nu exista o platformă online care sa includă toate actele necesare și obligatoriu ai nevoie de un avocat local, care să știe cum să te ajute. Fiecare document/licență/autorizație durează între 10 și 30 de zile, iar sistemul informatic este aproape 0.
Ca să afli cum să faci toate astea, trebuie efectiv să sapi tot internetul, să aduni date și să le pui cap la cap. Și, chiar și așa, poți să ai surpriza după un an că ai nevoie de nu știu ce certificat, sau licență, de care nu știa nimeni. Nu are nicio legătură cu Europa, ci este fix ca în România, la începutul anilor 1990”, explică antreprenorul.
Salarii mai mici ca-n Europa, dar taxe mai mari
Mihai Ioniță locuiește în Spania, iar cei doi asociați ai lui în România. La fața locului este Ana, o româncă din Constanța care trăiește în Zanzibar și care administrează resortul.
„Toată partea de marketing, dezvoltare, vânzări, comunicare cu turiștii, o facem noi trei, din Europa. Evident, mergem destul de des în Zanzibar, cumva prin rotație, de câteva ori pe an, pentru a ne asigura că totul funcționează cum trebuie, conform procedurilor. Din fericire pentru noi, funcționăm excelent remote”, continuă el.
În afară de Ana, restul angajaților sunt localnici, iar comunicarea cu ei este facilă, deoarece în Zanzibar aproape toată lumea vorbește engleza. „La modul lor de muncă, ne-am adaptat. Localnicii sunt interesați să lucreze, dar doar în ritmul lor. Nu pot munci opt ore încontinuu, așa este cultura lor, am înțeles asta. Lucrează în schimburi mici, astfel încât toată lumea să fie fericită.”
Cât despre salarii, românul spune că sunt mult mai mici ca-n Europa, deși taxele nu, mai ales pentru o companie străină. „În general, taxele pentru străini sunt cam de trei ori mai mari decât pentru o companie locală. Impozitul pe profit pentru o firmă cu acționariat local este de 10%, în timp ce pentru una cu acționariat străin este de 30%.”
Apropo de rentabilitate, Mihai spune că există luni precum ianuarie, februarie, iulie sau august, când resortul e mai mereu plin, dar și așa-numitul „low season”, cum ar fi aprilie, mai sau noiembrie.
„În ultimul an, cam 50% dintre turiștii noștri sunt români”
Mihai Ioniță povestește că, în principal, au turiști europeni și destul de rar americani sau asiatici. „Mulți vin pentru relaxare și deconectare și este o plăcere să le putem oferi o oază de liniște, departe de agitația din Europa”.
Antreprenorul vorbește și despre cum, în ultimul an, peste 50% dintre turiști au fost români: „Sunt foarte bucuros când revin turiști la noi. Am avut turiști care au venit și în primăvară, și în toamnă, iar pentru mine este un semn că se simt bine la noi și mă bucură”, adaugă el.
„Oamenii din Zanzibar sunt foarte diferiți”
Cele mai mari provocări pentru cineva care vrea să-și deschidă un business aici, precizează Mihai, este că trebuie să înțeleagă modul de lucru al localnicilor, al angajaților, al autorităților, dar și al băncilor.
„E nevoie să te resetezi complet față de modul de lucru european. Oamenii din Zanzibar sunt foarte diferiți. Nu poți să-i numești leneși. Aici, noi europenii suntem mult prea agitați, nervoși sau grăbiți. Ăsta a fost primul lucru pe care a trebuit să-l învăț când am început business-ul – să nu mă mai raportez la valorile și metodele europene, ci să înțeleg că modul lor de a trăi și de a munci este total diferit, și că eu sunt cel care s-a dus la ei, deci eu sunt cel care trebuie să învăț cum să funcționez ca ei.
Sunt oameni foarte relaxați, foarte veseli, care muncesc în ritm „pole pole (încet, încet) și pentru care întotdeauna este Hakuna Matata (nicio problemă)”, precizează antreprenorul.
Ioniță mărturisește că Zanzibar este unul dintre puținele locuri de pe pământ unde poți găsi natura nealterată, cu plaje complet sălbatice. Dar și cu oameni săraci, care știu să aprecieze prezentul. „Zanzibar este locul unde timpul se dilată și unde mereu ai timp să faci orice fără să te grăbești și unde mereu există timp pentru relaxare.”
Pe de altă parte, continuă el, „sistemul medical este unul destul de precar, infrastructura este cvasi-inexistentă, la fel și oferta socială (nu există cinema, teatru sau centru comercial), în afară de resorturi și plajă. Sunt lucruri pe care în Europa le avem la dispoziție oriunde, iar aici lipsesc cu desăvârșire.”
Ai nevoie de câteva sute de mii de euro ca să deschizi un resort în Zanzibar
Mihai crede că mulți români aleg să-și deschidă un business aici, deoarece este o insulă care te vrăjește și care-ți imprimă un sentiment de a-ți dori mereu să te reîntorci. „Cred că pe mulți europeni, nu doar pe români, i-a fermecat posibilitatea de a trăi simplu, sănătos și frumos, într-un loc exotic. De asta au preferat să renunțe la „confortul” european, în fața unei vieți într-un paradis mai sărac material, dar mai bogat spiritul.”
Apropo de asta, el zice că se știe cu mai mulți dintre românii care au afaceri aici, comunică des unii cu alții, iar la nevoie își cer sfaturi sau se ajută reciproc.
Antreprenorul crede că oricine vrea să se mute aici, trebuie să aibă o anumită personalitate, „un om care nu pune preț pe bunurile materiale, care se poate lipsi de confortul european, dar care știe să se bucure de ocean, plajă, oameni și, în general, de lucrurile simple, de bază.”
Pentru cei care vor să-și deschidă un business, el subliniază că depinde mult de pregătirea financiară pe care o au, dar și de disponibilitatea de a se implica în afacere. „10.000 de dolari pot fi suficienți pentru a-ți deschide un bar pe plajă, în timp ce un resort te poate ajunge la sute de mii de euro”, precizează Ioniță.
În cele din urmă, ca sfat pentru viitorii antreprenori, Mihai zice: „E nevoie să se înarmeze cu foarte multă răbdare, cu extrem de multă perseverență și să nu aibă nicio așteptare rapidă. La fel, e necesar să citească tot ce se poate despre modul de viață și de lucru din Zanzibar, dar și despre autorități. Ar fi bine să studieze legile, să își caute un avocat local, să fie siguri că găsesc pe cineva de încredere, iar apoi să o ia din loc pole pole.”
INTERVIURILE HotNews.ro