De ce nu se vaccinează românii. Adevărurile incomode din spatele lui „oamenii nu vor”

​„Mi se pare o absurditate enormă”, mărturisește Sebastian, unul dintre românii care au încercat în ultimele luni, în zadar, să se vaccineze cu doza 4, cea adaptată variantei Omicron. Toate condițiile păreau bifate: în depozite intraseră, încă din noiembrie, suficiente doze de vaccin; Sebastian își dorea să se imunizeze; iar toată „absurdidatea” se petrecea în buricul Clujului, același oraș în care se vaccinase, fără probleme, cu primele trei doze.

Experiența acestui clujean de 34 de ani ilustrează o stare de fapt. Am irosit lecțiile învățate, cu greu, din cea mai amplă și mai complexă campanie de vaccinare din istoria României. Ne-am întors, după desființarea CNCAV și mutarea vaccinării anti-COVID-19 la medicii de familie, la sistemul disfuncțional de dinainte de pandemie: cel în care românii care vor să se imunizeze, pe ei sau pe copiii lor – indiferent că vorbim despre COVID-19, ROR, hexavalent sau HPV – sunt din nou pe cont propriu, nevoiți să răzbească prin hățișul de obstacole prin care sistemul public de sănătate demotivează complet medicii de familie să își vaccineze pacienții.

Proiectul legii vaccinării, prin care sistemul ar putea fi reformat, zace de aproape 6 ani în sertarele Parlamentului. Niciun politician nu mai vorbește, azi, despre rostul vaccinării: o temă legitimă, dar devenită – deodată – radioactivă.

Experiența lui Sebastian – locuitor al unui oraș în care, în urmă cu un an, erau zeci de centre de vaccinare anti-COVID-19 – sună astfel: în decembrie 2022, pentru că urma să călătorească în afara țării și să-și petreacă Crăciunul cu rude și prieteni, s-a gândit că „nu ar fi o idee tocmai rea să mă vaccinez anti-COVID” – mai ales că a văzut cum mai toată lumea a lăsat garda jos: „aproape nimeni nu se mai testează, nu ai nicio imagine a numărului real de infecții, câte or mai fi”.

Când nu ai unde să te vaccinezi în buricul Clujului, deși România a cumpărat milioane de doze de vaccin

Sebastian învățase circuitul de la vaccinarea cu primele trei doze: programarea se dovedise facilă, prin platforma online, iar centrele de vaccinare se găseau aproape la tot pasul.

Și-a sunat medicul de familie. În decembrie 2022, vaccinarea împotriva COVID-19 se mutase deja de luni bune în curtea medicilor de familie, după ce majoritatea centrelor de vaccinare deschise în pandemie fuseseră desființate. Și a aflat, cu stupoare, că medicul său de familie nu avea în cabinet doze de vaccin împotriva COVID-19 – cu toate că România cumpărase milioane de doze.

Sebastian, care locuiește în Cluj, a cerut să nu-i dezvăluim identitatea – printre motive fiind acela că astfel încearcă să protejeze identitatea medicului său de familie, cu care are o relație bună / Foto: Volodymyr Melnyk | Dreamstime.com

De ce? Pentru că statul român a decis că vaccinurile comandate de un medic de familie și nefolosite din diverse motive vor fi suportate, financiar, de care le-a cerut – adică de medicul de familie. Ministerul Sănătății a emis anul trecut un ordin care spune că medicii de familie plătesc din buzunar dozele de vaccin anti-COVID-19 care rămân nefolosite sau expiră în cabinetele lor, dacă pierderile ajung la 50% din numărul total de doze.

Situația e cu atât mai complicată cu cât vaccinurile anti-COVID sunt multidoză, fiind ambalate în formula de câte 5, 6 sau 10 doze. Odată vaccinat primul pacient, restul dozelor trebuie consumate în maximum 6 ore – în caz contrar sunt aruncate. Cu alte cuvinte, medicii de familie trebuie să organizeze vaccinarea a 5-10 pacienți într-o zi, în decurs de 6 ore, pentru a nu plăti din buzunar dozele irosite. „Medicul de familie mi-a spus”, povestește Sebastian, “că e bătaie de cap să organizeze 4 sau 6 oameni care ar trebui să vină în aceeași zi la vaccinare. Să îl sune pe fiecare, să îl întrebe dacă mai vine. Dacă nu mai vine cineva, să îi sune și pe ceilalți să nu mai vină, să reprogrameze. A spus că riscă – îi programezi și doi dintre ei până la urmă nu mai vin, fie că s-au răzgândit, fie că nu mai pot, și atunci trebuie să plătească dozele.”

Cine pierde, în final, din cauza acestui mecanism? Statul român va suporta de la buget, oricum, milioanele de doze achiziționate contra sumei de câteva sute de milioane de euro – autoritățile nu au dezvăluit niciodată suma exactă, însă actualul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a vorbit public despre sute de milioane de euro. Aceste doze au, oricum, un termen de valabilitate de până la 9 luni. Și totuși, statul român se încăpățânează, începând cu vara anului trecut, să transfere responsabilitatea financiară asupra medicilor de familie, care nu au niciun fel de motivație să facă efortul de a convinge 5-10 pacienți să se vaccineze, în sincronie, într-un interval de 6 ore dintr-o zi – de vreme ce, în caz că nu reușesc, riscă să plătească din buzunar dozele nefolosite. Asta în condițiile în care, în centrele de vaccinare care au funcționat timp de un an și jumătate, până în vara anului trecut, nimeni nu a plătit dozele de vaccin care au expirat ori s-au pierdut din diverse motive.

Sebastian locuiește la Cluj, unul dintre cele mai mari orașe din România / Foto: Abdelmoumen Taoutaou | Dreamstime.com

Înapoi în viața reală: medicul lui Sebastian, care i-a mărturisit onest că preferă să nu se lege la cap, l-a îndrumat către alți trei medici de familie din Cluj – care, mai curajoși, au cerut doze de vaccin COVID-19. Și Sebastian a aflat același lucru: pentru a se vaccina, va trebui să se prezinte într-o anumită zi și la o anumită oră pentru imunizare. În final, a renunțat. Nu s-a mai vaccinat cu doza 4, așa cum plănuia. Se întreabă dacă mai are rost să se vaccineze. Se întreabă, în același timp, pentru ce a mai cumpărat România toate acele vaccinuri: „Mi se pare o absurditate enormă. Am citit că am donat sute de mii de doze către Coreea de Sud și Moldova de exemplu, sau dacă s-or găsi țări care să cumpere, dar tu, dacă mergi să te vaccinezi, nu prea poți așa de simplu. De ce am mai cumpărat atâtea doze?”.

Apare un vaccin, dispare altul. Ana și vaccinul ROR

Ca adult, Sebastian are ocazia să se vaccineze și să intre destul de rar în contact cu haosul care domnește, de multe ori, în mecanismul de vaccinare din România. Nu are copii, așa că experiența dozei Omicron, practic primul vaccin, în afara celui gripal, pe care voia să îl facă în afara campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, l-a luat pe nepregătite. A traversat doar experiența cu totul singulară a cetățeanului român care, atunci când decide să se vaccineze, o poate face oricând – pentru că există doze de vaccin la discreție, există centre de vaccinare, există platformă pentru programare, există CNCAV.

Cei care au copii știu însă că în România vaccinarea poate fi de multe ori o aventură – trebuie să alergi mereu la medici sau prin farmacii, la propriu, după vaccinuri. Apoi, dacă ai norocul să le găsești, să alergi cu ele în sacoșă la medic, având grijă să le transporți și să le păstrezi la temperatura corespunzătoare. Iar de cele mai multe ori, atunci când apare în sfârșit un vaccin, dispare altul – din cabinetele medicilor de familie, din farmacii sau din ambele în același timp.

În urmă cu 5 ani, Ana, care trăiește la o aruncătură de băț de București, în Ilfov, a aflat de la medicii maternității – era însărcinată cu primul ei copil, un băiețel – că trebuie să își procure de urgență vaccinul împotriva hepatitei B, care se administrează nou-născuților la scurt timp după naștere. Și să nu vină la spital, înainte să nască, fără vaccin.

La fel ca Sebastian, Ana a dorit să protejeze identitatea medicului său de familie, dar și pe cea a familiei sale. Speră, însă, că autoritățile vor schimba ceva în bine / Foto: Anatoly Tiplyashin | Dreamstime.com

A fost cu emoții. Vaccinul nu era de găsit nicicum. Unii farmaciști i-au spus Anei că îl pot comanda, dar că va sosi peste două săptămâni – prea mult pentru ea. A găsit în cele din urmă vaccinul, în timp util, la o farmacie din București și l-a cumpărat – un vaccin care, în teorie, e asigurat gratuit tuturor bebelușilor prin Programul național de vaccinare. Nu banii au fost problema – n-a costat o avere – ci stresul de a-l procura.

Anul 2023 o găsește pe Ana, azi în vârstă de 37 de ani – mama lui Andrei, care deja are 5 ani – luând la pas farmaciile în căutarea vaccinul ROR, care protejează copiii împotriva tripletei rujeolă-oreion-rubeolă. Aceeași poveste: vaccinul e teoretic gratuit; e asigurat, tot teoretic, în cabinetul medicului de familie; doar că medicul de familie îi spune Anei, atunci când ea întreabă, că încă nu l-a primit. Iar în farmacii e greu de găsit.

Asemeni lui Sebastian, oameni pe care nimeni nu trebuie să-i convingă să-și imunizeze copiii sunt captivi într-un cerc vicios de care responsabil este, în final, statul român: farmaciile nu îl comandă deoarece el ar trebui, teoretic, să fie asigurat gratuit în cabinetele medicilor de familie, așa că ar risca să rămână cu el pe stoc. De cealaltă parte, statul român uită, sistematic, să comande un vaccin pe care pretinde că-l asigură gratuit cetățenilor săi.

În decembrie 2022, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, dădea vina pe „sincope la producători” și spunea că instituția pe care o conduce „a fost notificată de producătorul vaccinului că nu poate livra alte cantități mai devreme de februarie 2023”.

Două luni mai târziu, vaccinul ROR nu a ajuns încă în țară. Părinții sună disperați la medici sau oriunde se mai poate, în speranța că îl vor găsi.

Crizele repetate de vaccinuri, coșmarul părinților români

Gindrovel Dumitra, unul dintre cei mai cunoscuți medici de familie din România și coordonatorul Grupului de Vaccinologie din cadrul Societății Naționale de Medicina Familiei, confirmă că vaccinul ROR lipsește de luni bune în multe dintre județele țării și spune că părinții îl sună frecvent să îl întrebe cum pot face rost de vaccin.

Și Ovidiu Covaciu, fondatorul grupului de Facebook Vaccinuri și Vaccinare, cel mai mare grup pro-vaccinare de pe internet, „nu doar din România”, povestește că este sunat în această perioadă de oameni care îl întreabă unde ar putea găsi vaccinul ROR pentru copiii lor.

Vaccinuri și Vaccinare, cel mai mare grup pro vaccinare de pe Facebook

Grupul de Facebook fondat acum 10 ani de Ovidiu Covaciu numără astăzi peste 100 de mii de membri – de la medici până la „oameni de pe internet” – care fac schimb de informații corecte pe tema vaccinării. Grupul „Vaccinuri și Vaccinare” a apărut în anul 2013, iar vizibilitatea sa a explodat în timpul epidemiei de rujeolă izbucnite în 2016.

Grupul fondat de Ovidiu Covaciu a ajutat inclusiv părinți care nu credeau inițial în vaccinare să își ducă copiii să recupereze toate vaccinurile. Pe lângă informațiile despre importanța și oportunitatea vaccinării, pe grup se fac frecvent și schimburi de informații despre unde se poate găsi un vaccin sau altul sau când ar putea reapărea el pe piața din România, spune fondatorul grupului, care descrie lipsa de acces „în sensul că nu există produs pe piață deloc” drept cea mai semnificativă problemă de care se lovesc membrii grupului, majoritatea părinți.

Ovidiu Covaciu își amintește că prima dată s-a întâmplat în 2015, cu vaccinul hexavalent, care protejează împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, Haemophilus influenzae tip b și hepatitei B. Vaccinul a lipsit, și anul trecut, circa 6 luni din cabinetele medicilor de familie. Din 2015 încoace, astfel de crize au curs permanent: „De atunci au tot existat sincope ba la un vaccin, ba la altul, mereu câte o lună – două sau mai mult. Toate declarațiile politice de atunci încoace sunt similare: «Acum semnăm contractul, e pe cale să vină, urmează să se livreze»”.

Ovidiu Covaciu, fondatorul grupului Vaccinuri și Vaccinare

Repetatele discontinuități de aprovizionare creează confuzie și erodează încrederea publicului, constată dr. Gindrovel Dumitra. Dacă un anumit vaccin lipsește, le spui oamenilor că-și pot imuniza copiii și mai târziu cu acel vaccin. Ei înțeleg că pot amâna, ca regulă, și alte vaccinări. Le spui că, în cazul altui vaccin, plaja de eligibilitate, în termeni de vârstă, e diferită – deci copiii trebuie vaccinați fără întârziere. „Ce poți să le explici la chestia asta?”, se întreabă medicul.

Ușor-ușor, clinicile private au început să facă achiziții separate de vaccinuri și au stocuri fix pentru astfel de situații, însă nu toți părinții din România își permit acest lux, spune Ovidiu Covaciu: dacă la medicul de familie vaccinul și administrarea lui sunt gratuite, la o clinică privată nu se plătește doar vaccinul, ci și consultația. În final, factura ajunge la câteva sute de lei. Unii își permit aceste sume, alții nu.

Medicii nevoiți să umble cu gentuța cu vaccinuri în autobuz

Gindrovel Dumitra este medic de familie în comuna Sadova din județul Dolj. A devenit cunoscut după ce i-a convins pe toți părinții din localitatea lui să își vaccineze copiii, în timpul epidemiei de rujeolă izbucnite acum 7 ani. Este unul dintre fondatorii Grupului de Vaccinologie din cadrul Societății Naționale de Medicina Familiei, pe care astăzi îl coordonează, și a fost membru al Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV).

Crizele repetate de vaccinuri sunt doar vârful icebergului, însă mecanismul de vaccinare din România, aflat în prezent în curtea medicilor de familie, este ros de multe alte probleme.

În primul rând, numărul localităților care nu au medic de familie este de ordinul sutelor. L-am întrebat pe Gindrovel Dumitra ce se întâmplă cu oamenii din aceste localități, inclusiv cu copiii cărora ar trebui să le fie administrate vaccinurile din schema de vaccinare. În general, în aceste situații, oamenii se înscriu pe lista medicului de familie din cea mai apropiată localitate, însă pot apărea provocări legate de transportul la medic, admite Gindrovel Dumitra.

Dr. Gindrovel Dumitra i-a convins pe toți părinții din localitatea lui să își vaccineze copiii, în timpul epidemiei de rujeolă / Foto: Inquam Photos / George Călin

Nu doar pacienții se lovesc însă de probleme atunci când vor să se vaccineze, ci și înșiși medicii, când vor să vaccineze. Cele mai importante – birocrația și lipsa unui sistem de distribuire a dozelor de vaccin până la cabinetul medicului: „Când spun birocrație, lucrurile sunt totuși pe cale să fie rezolvate, pentru că noul Registru Electronic Național de Vaccinări aduce destul de multe facilități care ar permite raportarea exclusiv electronică. Acest lucru se întâmplă deja în câteva județe, dar nu în toate. Noul RENV, într-un fel sau altul, reușește să compenseze foarte mult din birocrația care ne omoară”, spune Gindrovel Dumitra.

Transportul dozelor de vaccin rămâne însă o problemă, atâta timp cât – lucru poate mai puțin cunoscut – medicii sunt nevoiți să meargă cu „sacoșica” la direcțiile de sănătate publică pentru a ridica dozele de vaccin și a le transporta la cabinet. Tot ei sunt responsabili și de asigurarea lanțului de frig – transportul și, apoi, depozitarea vaccinurilor la temperatura corespuzătoare: „Doar două-trei județe au găsit resurse să distribuie vaccinurile în teritoriu, dar nu se întâmplă în majoritatea județelor. Spre exemplu, un medic de familie care locuiește într-un sat și nu are mașină personală trebuie să meargă cu autobuzul să ridice vaccinul de la DSP-ul județean și se întoarce cu el în gentuță în autobuz. Avem frecvent această situație, în care colegi de-ai mei merg cu autobuzul și așa transportă și vaccinul.”

Nu în ultimul rând, medicii sunt nevoiți să plătească pierderile de vaccinuri din cabinetele lor – problema de care s-a lovit Sebastian. În cazul vaccinurilor monodoză, pierderile acceptate sunt de doar 5%, iar în cazul în care se depășește acest prag, medicii sunt buni de plată. În cazul vaccinurilor multidoză, cum este și vaccinul împotriva COVID-19, pierderile acceptate sunt de 50%, dar chiar și așa, ele sunt dificil de folosit fără ca medicii să plătească pierderi.

„Din punctul meu de vedere, această prevedere este total inacceptabilă, pentru că unul dintre principiile oricărui program de vaccinare este să faci vaccinarea o alegere ușoară. Asta înseamnă în primul rând ca atunci când omul cere vaccinul, să îl primească. Da, mai putem face programări astfel încât să folosim eficient dozele, atunci când vorbim despre vaccin multidoză. Dar în momentul în care pleci de la premisa că vaccinatorul este din start un contravenient, din acel moment, lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie”, explică dr. Gindrovel Dumitra.

Românul care s-a vaccinat împotriva HPV: „Auzisem de HPV, dar n-am crezut că aș putea să îl iau tocmai eu. De vaccin nu știam”

George are 40 de ani și locuiește în București. În urmă cu 5 ani, a observat că i-a apărut o mică verucă în zona anală. Inițial, nu i-a dat importanță, numai că, la scurt timp, verucile au început să se înmulțească și să urce și pe zona rectală și pe colon. În acel moment, George nu a mai avut încotro. S-a dus la medicul de familie, care l-a trimis mai departe la analize.

Lui George i s-au găsit la analize papiloame provocate de virusul HPV. S-a programat imediat pentru o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea lor. În următoarele 2-3 luni a trecut prin 6 intervenții: excrescențele erau îndepărtate, dar reapăreau.

George a fost de acord, inițial, să apară cu o fotografie în acest articol, dar ulterior s-a răzgândit, temându-se de eventuala stigmatizare. Își dorește însă ca povestea lui să ajungă la cât mai mulți oameni / Foto: Dmitrii Melnikov | Dreamstime.com

Medicii care l-au tratat pe George i-au recomandat să facă și vaccinul împotriva HPV, în 3 doze. I-au spus că vaccinul l-ar putea ajuta chiar și după ce a intrat deja în contact cu virusul HPV. Vaccinul este administrat în acest moment gratuit în România doar adolescentelor cu vârsta între 11 și 18 ani (în urmă cu 5 ani, nu era gratuit nici pentru ele), așa că George a plătit din buzunar 3 doze de vaccin – 1.800 de lei.

Astăzi George s-a vindecat, dar merge o dată la 6 luni la control la medic. Nu știe nici azi cum și când s-a infectat cu virusul HPV, cea mai cunoscută infecție virală cu transmitere exclusiv sexuală din lume, responsabilă pentru apariția câtorva tipuri de cancer – cancer de col uterin (cel mai frecvent), cancer laringian, cancer faringian, penian, vulvar, anal sau tegumentar.

George nu este căsătorit, dar spune că în momentul în care i s-a întâmplat, a fost sincer atât cu cei din familie, cât și cu contactele sexuale. În familie, a avertizat că este într-o perioadă în care poate da infecția mai departe, chiar și printr-un simplu prosop. George a fost susținut de familie, iar toate contactele sexuale, cărora le-a spus adevărul, „au reacționat ok”, susține el.

În ceea ce privește relațiile, a înțeles că trebuie să fie sincer și să spună, și pe viitor, că este infectat cu HPV. A avut momente când s-a întrebat „cine va mai începe acum o relație cu mine?” sau dacă va mai putea avea copii.

„Trebuie să fii destul puternic ca să treci prin asta și să ai curajul să spui apropiaților cu ce te confrunți”, mărturisește acum George.

George nu are încă copii, dar este unchi. Își dorește ca nepoții săi să se vaccineze împotriva HPV, atunci când vor ajunge la vârsta eligibilă. Le recomandă tuturor să își facă acest vaccin, „băieți, fete”, inclusiv celor ajunși la maturitate, spunând că „un pic de neatenție poate să ducă la așa ceva. Și nu neapărat doar contactele sexuale, este suficient să folosim și un prosop infectat cu HPV”.

Vaccin împotriva HPV / Foto: Tobias Arhelger | Dreamstime.com

George auzise de infecția HPV, dar nu s-a gândit niciodată că i s-ar putea întâmpla tocmai lui. Despre vaccin nu știa. A aflat abia în cabinetul medicului, după ce a primit rezultatul analizelor: „Nu știam despre vaccin. Altfel, l-aș fi făcut mai devreme. Știam așa de HPV, dar nu m-am gândit niciodată că aș putea să îl iau eu. Am înțeles că la bărbați se activează foarte repede și că îl transmit foarte ușor mai departe. De unde l-am luat? N-aș putea să zic, să dau timpul înapoi.”

Dacă România oferă, de doar 3 ani, vaccin gratuit împotriva HPV doar adolescentelor din grupa de vârstă 11 – 18 ani, sunt țări care au extins vaccinarea gratuită și la băieți, dar și la femei și bărbați adulți (Australia sau Marea Britanie). Australia este prima țară din lume care a anunțat că ar urma să elimine complet cazurile de cancer de col uterin în următorii 20 de ani prin vaccinare. Statele Unite ale Americii au extins vaccinarea gratuită împotriva HPV până la vârsta de 45 de ani, atât la femei, cât și la bărbați.

Vaccinurile nu se adresează doar copiilor, chiar dacă mulți români așa cred

Multă lume trăiește cu impresia – mai ales după recenta campanie împotriva COVID-19 – că doar românii care nu vor nu se vaccinează, indiferent dacă vorbim despre ei sau despre copiii lor. Realitatea arată însă că există o mulțime de cu totul alte motive: nu ai cu ce, nu ai unde, nu îți permiți financiar sau pur și simplu există oameni care, cu toate că nu ar refuza, nu știu, din cauză că nu le-a spus nimeni (cazul lui George).

România a trecut, în urmă cu 7 ani, ​prin cea mai gravă epidemie de rujeolă din Europa – 64 de copii morți și peste 17.000 de îmbolnăviri. Ce au făcut autoritățile? Nicio campanie de informare privind vaccinarea împotriva rujeolei, în cei 7 ani care s-au scurs de atunci. În plus, în acest moment, vaccinul ROR este de negăsit în multe județe din România.

În țara noastră nu se învață despre vaccinare la școală, nu primești scrisoare sau telefon acasă să mergi la vaccinare atunci când atingi vârsta eligibilă pentru fiecare vaccin, iar majoritatea românilor cred că vaccinurile se adresează doar adulților, nu și copiilor. În acest moment, avem doar un Program național gratuit de vaccinare pentru copii, și acela cu sincope de funcționare.

Bebelușii trebuie vaccinați încă din primele zile de viață / Foto: Vladimirs Prusakovs | Dreamstime.com

În ceea ce îi privește pe adulți, doar vaccinul împotriva COVID-19 este asigurat gratuit. Vaccinul gripal este și el gratuit, însă limitat la anumite categorii de adulți – bolnavi cronici, persoane cu vârsta peste 65 de ani, femei însărcinate, personal medical. Restul și-l pot cumpăra din farmacie. Asta în ciuda faptului că medicii recomandă cu tărie o serie de alte câteva vaccinuri adulților sănătoși, care se pot feri, cu ajutorul acestora, de boli ce pot duce inclusiv la deces, iar tot mai multe țări europene – și nu numai – au programe de vaccinare destinate adulților pentru a reduce bolile prevenibile – HPV, diftero-tetanic pertussis, pneumococic, meningococic etc.

Mulți români au auzit prima dată abia în pandemie că și adulții se vaccinează. În lipsa unui program de vaccinare pentru adulți, mulți asociază vaccinarea doar cu imunizarea copiilor și nu știu că există vaccinuri recomandate și adulților, atât celor sănătoși, cât și celor cu boli cronice. De asemenea, există și medici care, în lipsa unui protocol național, nu știu care sunt aceste vaccinuri sau pur și simplu nu deschid acest subiect în discuțiile cu pacienții lor.

Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC), cea mai mare asociație de pacienți din România, a început încă de acum 5 ani să bată la ușile autorităților, cerând introducerea de programe de vaccinare a adulților. În paralel, COPAC a lansat și campania de informare „Vaccinurile nu sunt doar pentru copii! Niciodată prea târziu să te vaccinezi!” – prima de acest fel din țara noastră.

Radu Gănescu, el însuși pacient cronic și președintele COPAC, speră să convingă autoritățile să introducă, în următorii ani, un program de vaccinare a adulților, iar aceste vaccinuri să fie compensate, pentru început, măcar pentru bolnavii cronici.

Luminița Vâlcea, director executiv COPAC, și Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice – cea mai mare asociație de pacienți din România – oamenii care luptă pentru acces la vaccinare pe durata întregii vieți / Foto: Agerpres

În urma demersurilor COPAC din ultimii ani, Ministerul Sănătății a anunțat, la începutul acestui an, că lucrează la un proiect care să permită compensarea unui vaccin pe an pentru adulții care suferă de o boală cronică, iar recent, legislația a fost modificată pentru a deschide posibilitatea ca vaccinurile să poată fi ridicate din farmacie, cu prescripție de la medic. Radu Gănescu spune că este un prim pas, o victorie de etapă, dar rămâne de văzut și cum va arăta această compensare – ce vaccinuri vor putea fi compensate, pentru ce categorii de bolnavi cronici etc.

Chiar și dacă statul ar introduce însă o schemă de vaccinare pentru adulți, acest lucru nu va fi suficient dacă nu există și recomandare din partea specialiștilor (medicilor), dar și dorință de vaccinare din partea populației (educație), avertizează Radu Gănescu: „O vei introduce degeaba. Nimeni nu va da buzna.”

„Spre exemplu, de curând, vaccinul pneumococic – vaccin recomandat adulților – a ajuns în unele spitale. Și știu exemple de spitale unde, cu toate că exista vaccinul, la externare nimeni nu îl recomanda pacienților cu insuficiență cardiacă și toată paleta de boli cardiovasculare. Nu le spunea nimeni: «Du-te și vaccinează-te, avem vaccinul gratis!». Așadar, la noi este nevoie de educație, o dată, dar este nevoie și de un circuit funcțional. Acest circuit funcțional, în acest moment, nu există. Se întâmplă să ai vaccinul, dar să nu ți-l recomande nimeni. Nu generalizez, dar sunt și astfel de exemple”, explică Luminița Vâlcea, directorul executiv al Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice.

Dorința de vaccinare, în scădere peste tot în lume

De parcă toate aceste probleme nu ar fi fost de ajuns, și dorința de vaccinare este în scădere – nu doar în România, ci peste tot în lume. O spune și Radu Gănescu, o spune și Dan Zaharescu, director executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente și unul dintre fondatorii Forumului Român Pro Vaccinare – o platformă de dialog ce reunește pacienți, medici și reprezentanți ai industriei farma. Acest lucru pare să fie în strânsă legătură cu pandemia – pe de o parte prin perturbarea programelor de vaccinare, pe de altă parte, prin suprasaturarea din jurul vaccinării împotriva COVID-19.

Dan Zaharescu, unul dintre fondatorii Forumului Român Pro Vaccinare / Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

„Înaintea pandemiei, această tendință nu era atât de evidentă. Ce s-a întâmplat în timpul pandemiei a fost o perturbare semnificativă a programelor naționale de imunizare. Din păcate, din cauza izolării, măsurilor stricte de restricții în ceea ce privește mobilitatea populației și supraaglomerării sistemelor de sănătate, aceste programe de imunizare nu au mai putut fi puse în aplicare, ceea ce a generat perturbări având drept consecință scăderea gradului de acoperire vaccinală cam în toate țările europene și la nivel mondial, de asemenea” – Dan Zaharescu, Forumul Român Pro Vaccinare.

„Cumva, la început spuneam că a fost un avantaj că a fost o discuție despre vaccinare și despre vaccinarea adultului în pandemie”, explică și Radu Gănescu. “Fiind însă prea mult, excesiv discutată și promovată, s-a ajuns ca populația să fie suprasaturată de acest subiect. Legat de vaccinarea adulților, eu spun că ar trebui făcută multă campanie și educare – pentru că vorbim de populație de 30-40 de ani care nu a auzit de subiectul acesta – iar noi venim peste noapte să educăm, ceea ce va fi imposibil. Dar nu poți să faci educare și informare dacă nu oferi și accesibilitate. Eu îți promovez și vorbesc despre această posibilitate, dar trebui să îți pun și la dispoziție acest lucru. Dacă eu doar vorbesc, dar nu ofer și acces, fac asta degeaba. Trebuie să meargă în paralel”, avertizează Radu Gănescu.

Și totuși, ce soluții avem? Ministerul Sănătății tace

Și totuși, care sunt soluțiile pentru ca vaccinarea să funcționeze în România?

HotNews.ro a solicitat Ministerului Sănătății, încă din data de 27 ianuarie, în baza Legii 544/2001 privind accesul la informații de interes public, clarificări privind ratele de vaccinare din România, accesul la vaccinare, crizele repetate de stocuri, vaccinarea adulților, unde a dispărut peste noapte toată infrastructura din campania de vaccinare împotriva COVID-19 și ce soluții are instituția condusă de Alexandru Rafila, care are printre atribuții gestionarea vaccinării în România. Răspunsurile instituției conduse de Alexandru Rafila nu au venit, până la momentul publicării acestui articol.

Ministerul Sănătății nu se grăbește să răspundă la întrebările despre vaccinare / Foto: Agerpres

Lista de întrebări transmise de HotNews.ro Ministerului Sănătății, în baza Legii 544/2001, pe data de 27 ianuarie 2023:

1. Cum vedeți în acest moment accesul la vaccinare în România – cât de facil sau dificil este? Cum arată ratele de vaccinare în România – bine sau prea scăzute?

2. Ce soluții ar fi necesare pentru îmbunătățirea accesului la vaccinare? La ce soluții lucrează în acest moment sau are în vedere pe viitor Ministerul Sănătății pentru îmbunătățirea accesului la vaccinare?

3. Lipsa stocurilor de vaccinuri reprezintă o problemă ce revine periodic – exemplul cel mai recent este cel din lunile trecute, când vaccinurile hexavalent și ROR au lipsit în multe județe din țară. De ce România se confruntă periodic cu crize ale vaccinurilor și cum ar putea fi reglată această problemă?

4. Campania de vaccinare împotriva COVID-19 a adus soluții temporare de care nu „beneficiază” și vaccinarea cu celelalte tipuri de vaccinuri – o platformă online de programare, centre de vaccinare, centre mobile și caravane mobile de vaccinare, Programul Orașul vaccinează satul (pentru zonele cu acces dificil la asistență medicală), maratoane de vaccinare. Ar putea fi preluate o parte dintre aceste soluții și pentru vaccinarea cu alte tipuri de vaccinuri? Care este motivul pentru care s-a renunțat aproape complet la aceste soluții (cu excepția câtorva centre fixe de vaccinare) odată cu mutarea vaccinării împotriva COVID-19 la medicii de familie? Spre exemplu, câteva sute de localități din țară nu au nici măcar medic de familie. Ar putea reprezenta caravanele de vaccinare (organizate periodic) o soluție pentru aceste zone?

5. Ce planuri are Ministerul Sănătății în legătură cu vaccinarea adulților? Cu excepția vaccinului COVID-19 și vaccinului gripal (anumite categorii), vaccinurile pentru adulți sunt contra cost în România. Considerați că este necesar și un program de vaccinare a adulților, care să includă vaccinuri compensate/gratuite? Ce vaccinuri considerați că ar fi cele mai importante pentru a intra într-un astfel de program? De asemenea, ce poate face Ministerul Sănătății pentru a educa populația în legătură cu necesitatea vaccinării adulților cu anumite tipuri de vaccinuri, în condițiile în care în țara noastră vaccinarea este percepută în mare parte ca fiind necesară doar pentru copii?

6. Este necesară o Lege a vaccinării în România și ar rezolva aceasta, măcar parțial, problemele de acces? Are Ministerul Sănătății instrumente pentru a accelera adoptarea proiectului legii vaccinării care așteaptă din anul 2017 în sertarele Parlamentului?

Proiectul legii vaccinării, rătăcit din 2017 în sertarele Parlamentului

În lipsa unui răspuns oficial al Ministerului Sănătății, am căutat soluții pentru vaccinare împreună cu unii dintre oamenii cei mai implicați în fenomen, care, de ani de zile, luptă, într-un fel sau altul, pentru aceste soluții.

Trebuie spus însă că în ultimii ani, România a trecut de două ori foarte aproape pe lângă aceste soluții, după care acum pare să orbecăie în continuare.

În august 2017, în mandatul ministrului Florian Bodog, un proiect al legii vaccinării, elaborat chiar de Ministerul Sănătății, era aprobat de Guvern și trimis Parlamentului. În forma sa inițială, care avea să fie apoi ciuntită prin amendamente, proiectul prevedea sancțiuni pentru părinții care nu își vaccinează copiii, dar, mai ales, venea cu soluții pentru ceea ce ne lipsește și astăzi: obligația autorităților, în primul rând a Ministerului Sănătății, de a asigura aprovizionarea cu vaccinuri (stocuri egale cel puțin cu necesarul anual), de a asigura în mod clar accesul la vaccinare, responsabili, circuite clare și lanț de frig (depozitare și transport).

Parlamentul ține de aproape 6 ani proiectul legii vaccinării în sertar / Foto: Agerpres

Proiectul legii vaccinării a trecut rapid de Senat, prima camera sesizată, în toamna anului 2017, după care s-a blocat până astăzi în sertarele comisiilor de specialitate din Camera Deputaților (for decizional). Astăzi, proiectul zace în continuare în sertarele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților.

Asta chiar dacă, în februarie 2021, un paragraf din Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2021-2024, elaborată de Ministerul Finanțelor, prevedea „adoptarea Legii vaccinării, care va cuprinde obligativitatea vaccinării populației, dar și obligația autorităților, în primul rând a Ministerului Sănătății, de a desfășura campanii de informare, de a asigura aprovizionarea cu vaccinuri, de a garanta calitatea și siguranța vaccinării conform standardelor europene. În cadrul legii vaccinarii va fi stabilită și obligația Ministerului Sănătății de a elabora și aplica un plan multianual de vaccinări și implicit, un plan multianual de achiziții de vaccinuri.”

Nimic nu a putut să miște acest proiect de lege din sertar, nici măcar epidemia de rujeolă soldată cu 64 de copii morți și pandemia de COVID-19, afirmă Adrian Wiener, medic și deputat USR, vicepreședintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților și susținător al legii. Adrian Wiener s-a resemnat și nu mai crede că mai este posibil ca acest proiect de lege să mai fie scos la lumină: „Acum, practic, după toate contraargumentele deversate în spațiul public de extremiști în ceea ce privește vaccinarea, cred că va fi aproape imposibil de scos legea din sertar într-o formă acceptabilă. Eu, personal, mi-am pierdut speranța. Politic, nu e oportun, mai ales în an preelectoral, să deschizi un subiect care a măcinat politic și a divizat, a polarizat societatea. Politic vorbind, eu nu cred că cei care dețin acum majoritatea parlamentară – mă refer la PNL și PSD – sunt dispuși să facă asta. Așa că nu, nu cred că se va întâmpla nimic în următorii 2 ani.”

Adrian Wiener – medic, deputat și susținător al legii vaccinării / Foto: Agerpres

În lipsa unei astfel de legi, Adrian Wiener și-ar dori să fie create mecanisme europene pentru achiziția comună a unor tipuri de vaccinuri, după modelul vaccinului COVID-19, pentru a rezolva măcar problema stocurilor. O prioritate ar trebui să fie și dezvoltarea sistemului de producție național. Adrian Wiener amintește că, încă din anul 2017, Institutul Cantacuzino a fost preluat de Ministerul Apărării Naționale, cu obiectivul declarat de a relansa producția de vaccinuri.

Unde a dispărut toată infrastructura din campania de vaccinare împotriva COVID-19?

Un moment cheie, când soluțiile care puteau face vaccinarea accesibilă în România nu numai că au fost puse pe hârtie într-un proiect de lege, ci și aplicate concret, a fost campania de vaccinare împotriva COVID-19.

Acum 2 ani, exact pe vremea aceasta, românii stăteau la coadă pentru a se vaccina împotriva COVID-19 – o imagine pe care avem ocazia să o vedem, cel mai probabil, doar o dată în viață.

Timp de un an și jumătate, chiar dacă a fost vorba despre o situație excepțională – o pandemie care ne-a dat tuturor viața peste cap – am avut pentru prima dată acces neîngrădit la un vaccin. Practic, oricine și-a dorit acest lucru s-a putut vaccina când a vrut, unde a vrut și cu ce vaccin a vrut. Inclusiv români care locuiesc în diaspora veneau atunci în țară pentru a se vaccina, accesul fiind mai rapid și mai facil decât în țara lor de adopție.

Medicul Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, la Maratonul vaccinării, octombrie 2021 / Foto: Inquam Photos / George Călin

În spațiul public s-a vorbit îndelung despre un insucces al campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, comparativ cu alte țări europene, însă s-a vorbit mult mai puțin, la acel moment, despre lucrurile bune pe care această campanie le-a adus în premieră în România: stocuri suficiente de vaccin asigurate permanent, centre de vaccinare, atât fixe cât și mobile, distribuite pe tot teritoriul țării, programul Orașul vaccinează satul – personal medical din centrele urbane mergea periodic în zone rurale unde nu există acces la asistență medicală pentru a vaccina, maratoane de vaccinare, singurul vaccin asigurat gratuit pentru adulți. În plus, transportul vaccinurilor până la ușa centrelor era asigurat de autorități și nu s-a pus niciodată problema ca personalul medical să plătească dozele de vaccin care se pierdeau sau expirau.

A fost, așadar, campania de vaccinare împotriva COVID-19 chiar un insucces, așa cum s-a spus? „Gândiți-vă că noi, cu mare dificultate, am atins 3 milioane de doze de vaccin administrate la populația adultă cu vaccinarea împotriva gripei în anul 2009, când a fost pandemia de gripă porcină, și a doua oară în 2020, când au ales să se vaccineze 3 milioane și un pic de persoane. Populația care s-ar vaccina în mod curent este undeva în jurul acestei cifre, de 3 milioane. În campania de vaccinare împotriva COVID-19 a fost depășită cifra de 8 milioane, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din populație. Și încă ceva: vorbim despre o structură populațională care nu percepe vaccinarea la adult ca pe o prioritate și nu percepe boala ca pe o amenințare, ci ca pe o fatalitate – dacă e să vină, bine, dar nu fac nimic”, explică dr. Gindrovel Dumitra, fost membru al CNCAV.

În pandemie, românii s-au uitat cu jind către Portugalia, care a atins rapid o rată de vaccinare de 80-85%, însă puțină lume știe că Portugalia are, practic, unele dintre cele mai complete și stricte programe de prevenție pentru populație, ce includ vaccinuri și screening pentru populația adultă, adaptate pe grupe de vârstă. Portughezii sunt obișnuiți de ani de zile să primească acasă scrisoare pentru a se prezenta la vaccinare sau la screening și se duc. Aceasta este explicația din spatele succesului fantastic al campaniei de vaccinare COVID. În România, mai e mult până departe.

Români stând la coadă la vaccinare la Sala Palatului din București, mai 2021 / Foto: Inquam Photos / George Călin

La jumătatea anului trecut, autoritățile au decis că, odată cu scăderea drastică a îmbolnăvirilor de COVID-19, nu mai este nevoie de o campanie de vaccinare atât de vizibilă și de un comitet care să o coordoneze, așa că CNCAV a fost desființat. Odată cu CNCAV-ul condus de Valeriu Gheorghiță, a dispărut parcă nicăieri și toată mobilizarea și infrastructura de vaccinare fără precedent în țara noastră care au făcut, practic, din vaccinul împotriva COVID-19 cel mai accesibil vaccin din istorie pentru români.

În vara trecută, autoritățile au închis toate centrele de vaccinare, iar vaccinul împotriva COVID-19 a mai fost disponibil doar la medicii de familie, atâta cât este și acolo. Începând din toamnă, au fost redeschise câteva centre de vaccinare (lista lor este disponibilă pe site-ul Ministerului Sănătății), însă foarte puține.

Unde au dispărut, însă, totul parcă peste noapte?

„Campania de vaccinare împotriva COVID-19 a însemnat constituirea unei structuri naționale care a implicat un efort concentrat din partea mai multor structuri ale statului român, inclusiv mai multe ministere. Pentru că s-a constituit această structură, au apărut câteva elemente care lipsesc în mod obișnuit într-o campanie de vaccinare, și anume, în primul rând componenta logistică – de la preluarea vaccinului, depozitarea acestuia, transportul până la nivelul unității vaccinatoare. Practic, existând o structură de management centrală care a reușit să gestioneze necesarul de doze din centrele de vaccinare, s-au creat condițiile ca la nivelul centrului, acolo unde pacientul se prezenta, să existe în permanență vaccin, iar acesta a fost un mare câștig. Al doilea mare câștig a fost reprezentat de campania de informare, care, să zicem, a avut o coordonare națională, a fost bazată pe mesaje cheie, a răspuns imediat la diverse informații false care apăreau în social media și nu numai. Și chiar dacă la un moment dat au existat multe persoane care au spus că s-ar fi putut face altfel, sau chiar dacă acum poate am face altfel, a fost până la urmă cea mai bună campanie de vaccinare care s-a făcut până acum în România”, este concluzia dr. Gindrovel Dumitra, fost membru CNCAV și coordonatorul Grupului de Vaccinologie al medicilor de familie.

Coadă la vaccinare la Sala Palatului din București, mai 2021 / Foto: Inquam Photos / George Călin

Toate aceste aspecte – infrastructura, logistica și partea de comunicare – nu au, în acest moment, corespondent în campaniile de vaccinare obișnuite. De ce? Răspunsul este simplu. Structura națională despre care vorbește medicul Gindrovel Dumitra și care a implicat efortul mai multor instituții, inclusiv mai multe ministere, în frunte cu Ministerul Apărării, a fost acest Comitet Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea. Odată cu desființarea lui, vaccinarea s-a întors exclusiv în curtea Ministerului Sănătății. Nu în ultimul rând, pentru o parte din infrastructura de vaccinare s-au făcut achiziții de către alte ministere, precum MApN, iar achizițiile au rămas la ministerele care le-au făcut. Odată vaccinarea revenită la Ministerul Sănătății, ea se face pe vechea infrastructură – un exemplu grăitor sunt medicii care ridică vaccinurile cu gentuța de la DSP – nu pe cea din campania COVID-19.

Medicul Gindrovel Dumitra a făcut parte din CNCAV pe toata durata existenței comitetului. În lipsa unui răspuns oficial de la Ministerul Sănătății, l-am întrebat dacă în interiorul CNCAV au existat discuții și propuneri ca ceea ce s-a pus pe picioare acolo, timp de un an și jumătate, să fie păstrat și după: „În interiorul CNCAV-ului, eu am avut niște reacții, inclusiv legate de preluarea elementelor care ne-au ajutat în această campanie de către Ministerul Sănătății și, mai departe, punerea la dispoziție către Programul național de vaccinare. Am avut aceste reacții. Dar, din păcate, lucrurile au mers pe repede înainte.”

Unde se termină responsabilitatea autorităților și unde începe a noastră: „Fără coerciție nu se face nimic”

Înainte de toate, autoritățile ar trebui să înceteze să se mai trezească abia în mijlocul unei crize în desfășurare și să asigure din timp stocurile necesare de vaccinuri. Mai ales că vaccinurile nu sunt pufuleți, iar de regulă, companiile farma nu pot onora comenzi de pe o zi pe alta, producția durând luni de zile: „Soluția cea mai corectă este o estimare din timp a necesarului de vaccinuri pentru nou-născuții din România și organizarea din timp a licitațiilor și a procedurilor de achiziții. Dacă stăm să ne uităm la evoluția demografică a României, numărul de nașteri pe an, în ultimii 10 ani, s-a stabilizat undeva în jurul cifrei de 160 – 180 – până în 200 de mii de nou născuți. Există metode de modelare statistică a acestor evoluții în așa fel încât să poată fi anticipată nevoia de vaccinuri pentru populația de copii care urmează să se nască în anul următor”, explică Dan Zaharescu, reprezentant al Forumului Român Pro Vaccinare.

Apoi, autoritățile ar trebui să ușureze viața medicilor de familie care aleg să vaccineze, în condițiile în care, oricum, din cauza piedicilor, nu toți se înhamă la acest lucru. Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, consideră că actualul circuit foarte greoi al vaccinurilor la medicii de familie este „o nebunie totală și nefuncțională”: „O mare problemă, în afară de educația populației și de suprasaturația pe subiectul vaccinării, este și circuitul foarte greoi al medicilor de familie, prin care se oferă vaccinarea. Într-adevăr, sistemul de achiziție centralizat oferă posibilitatea de a avea un preț mai mic al vaccinurilor, însă modul de distribuție la nivel național este absolut halucinant. Faptul că vaccinurile sunt distribuite prin DSP-uri, iar medicul se duce cu gentuța și trebuie să programeze dinainte câți pacienți se vaccinează, ca să știe câte vaccinuri ia, apoi sunt chemați din nou, unii vin, alții nu vin, unii rămân cu vaccinuri, alții vaccinează mai mult, este o nebunie totală, care este și nefuncțională, din perspectiva mea. Cel mai ușor ar fi ori să iei vaccinul din farmacie, ori, atunci când te duci la medicul de familie, el să aibă în permanență câteva doze care să fie accesibile, iar atunci când ele se termină, să fie reaprovizionat. Fără liste, programări sau drumuri. Sau să facem ca în alte țări, care au centre de vaccinare permanente, așa cum am avut și noi, dar numai în pandemie. Și acolo știi clar că mergi ca să te vaccinezi și se duc de la copii până la adulți.”

Radu Gănescu, activist pentru drepturile pacienților și președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, cea mai mare asociație de pacienți din România / Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Soluția ar fi crearea unui circuit facil atât pentru medici, cât și pentru populație, circuit care să fie corelat cu campanii de informare și educare despre vaccinare, este concluzia președintelui COPAC. Iar ușor-ușor, în acest fel, grosul populației din România ar ajunge să conștientizeze ce înseamnă vaccinarea. Acest lucruri necesită însă timp și nu vor fi posibile de pe azi pe mâine, este de părere Radu Gănescu, omul care militează de ani de zile pentru acces la vaccinuri pe durata întregii vieți.

Un mecanism coerent de vaccinare nu va fi însă posibil nici în cazul în care autoritățile ar asigura tot ceea ce nu asigură acum. Autoritățile pot face lucrurile să funcționeze doar până la un punct, iar dincolo de acel punct, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi, subliniază președintele celei mai mari asociații de pacienți din România.

Țara noastră are o mare parte din populație bolnavă și îmbătrânită, iar prevenția făcută cu adevărat, nu doar pe hârtie, ar scădea semnificativ costurile din sănătate. Spre exemplu, în acest moment, există un pachet standard anual de analize de prevenție, disponibil, teoretic, cu trimitere de la medicul de familie. În multe situații însă, acest pachet e disponibil doar pe hârtie, iar analizele teoretic decontate se plătesc cu bani din buzunar.

Pachetul de prevenție din România nu include vaccinuri și nici screening, spre deosebire de alte țări. În alte țări, pachetele de prevenție sunt adaptate pe grupe de vârstă și conțin inclusiv vaccinuri compensate pentru adulți. Numai că în țările în care acest lucru se întâmplă, din momentul în care refuzi pachetul de prevenție, îți cresc automat costurile de asigurat în sistemul de sănătate, subliniază Radu Gănescu: „E o normalitate, pentru că riscul tău, în acel moment, este mai mare. Vorbim despre o persoană care nu își controlează sănătatea.”

Analizele medicale sunt și responsabilitatea fiecăruia / Foto: Andrei Rahalski | Dreamstime.com

Această responsabilizare se face prin coerciție și nu e nevoie ca România să inventeze apa caldă. Alte țări o fac deja: „Nu există responsabilizare decât dacă ești la un anumit nivel de educație, apropo de rata de vaccinare din Portugalia, sau prin coerciție, pe care multe țări o aplică. Cel mai nasol este la americani, care au cei mai mulți bani, ca sistem de sănătate și ca performanțe ale lui, dar oamenii sunt responsabilizați: sunt create programe de prevenție pe categorii de vârstă, la care există acces – la screening, la vaccinuri. Nu există obligativitate, există posibilitatea refuzului, dar în momentul în care refuzi, este clar că ai un risc mai mare, iar în acel moment costurile tale cu asigurarea medicală cresc față de ale celorlalți, din cauză că șansele ca tu să apelezi mai repede la sistemul de sănătate, comparativ cu cel care are grijă de el, sunt mai mari. Este o logică aplicată în toate țările civilizate. Și în acest fel, resposabilizezi și medicul, care trebuie să te sune o dată la un an sau doi, să îți amintească: «Nu ți-ai făcut testul. Vino la mine să îl faci, dacă nu vrei să plătești mai mulți bani din buzunar.» În acest fel, toată lumea ar fi mai responsabilă.”

Radu Gănescu nu crede că aceste lucruri se vor aplica prea curând în România, pentru că nimeni nu vrea să se lege la cap. Pe lângă stocuri suficiente și acces care să nu fie doar pe hârtie, aceasta ar fi, însă, soluția viitorului: „Ar trebui create astfel de pachete de servicii adaptate populației, nu acel pachet standard, în care avem de toate, dar nu ai acces la ele. Numai că trebuie să existe responsabilitate și din partea noastră, a fiecăruia. Nu merge așa, că vă dăm de toate și toată lumea vrea gratuit, dar dacă vrea să facă, bine, dacă nu, tot bine, luați de aici sau le aruncăm la gunoi. E nevoie și de coreciție. Așa s-a rezolvat peste tot.”

Surse foto:Dreamstime.com, Inquam Photos, Agerpres, HotNews.ro.

Material realizat cu ajutorul unei burse în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în parteneriat cu UNICEF, cu susținerea USAID. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția UNICEF.