Descoperirea care il contrazicea pe Einstein a fost contestata: Neutrinii nu au depasit viteza luminii, diferenta provine din pozitia relativa a satelitilor GPS fata de Pamant

In urma cu aproape o luna, rezultatele unui experiment stiintific au pus pe jar comunitatea stiintifica internationala: viteza luminii a fost depasita de o particula subatomica, neutrinul. Un cercetator independent de la Universitatea din Groningen, Olanda, dr. Ronald van Elburg, sustine insa ca pozitia satelitilor GPS, utilizati pentru calcularea vitezei cu care au calatorit neutrinii, raportata la Pamant, a cauzat eroarea care a sugerat ca aceste particule ar fi putut depasi viteza luminii, scrie International Business Times.

Echipa OPERA (Oscillation Project with Emulsion tRacking Apparatus) de la laboratorul Gran Sasso din Italia a afirmat ca particulele subatomice lansate de la CERN au calatorit cu 64 de nanoseconde mai repede decat viteza luminii. Viteza a fost confirmata in urma a 15.000 de experimente, iar oamenii de stiinta au inceput sa se intrebe daca teoria relativitatii formulata de Albert Einstein ar putea contine erori.

Teoria spune ca nicio particula care are masa nu poate depasi viteza lumii, celebrul „E=mc2”, deoarece acest lucru ar presupune o cantitate infinita de energie.

Posibilitatea ca neutrinii sa depaseasca aceasta viteza ar fi rasturnat unul dintre fundamentele fizicii moderne iar anuntul a fost intampinat cu foarte mare scepticism de comunitatea oamenilor de stiinta. Chiar si membrii echipei OPERA au exprimat aceleasi indoieli si au invitat cercetatori independenti sa analizeze rezultatele.

Printre zecile de teorii care au aparut de la inceputul experimentului, cea a doctorului van Elburg pare sa se bucure de cea mai mare popularitate.

Experimentul a constat in urmatoarele: neutrinii produsi la CERN au fost lansati la 730 km distanta, pana la laboratorul Gran Sasso, fiind inregistrate momentele de plecare si de sosire. Pentru a mentine cele doua ceasuri sincronizate, echipa s-a folosit de satelitii GPS, care transmiteau semnale de pe orbita. Aici, spune van Elburg, lucrurile se complica.

Teoria cercetatorului olandez, publicata in data de 12 octombrie, se concentreaza pe importanta miscarii relative a ceasurilor de pe pamant fata de cea a ceasurilor satelitilor GPS. Satelitii folositi in acest experiment orbitau pe o traiectorie vest-est care corespunde, in mare, traiectoriei neutrinilor dinspre Elvetia spre Italia.

Potrivit lui van Elburg, deoarece detectorul de la San Grasso, ca si restul Italiei si intreaga suprafata a Pamantului, de altfel, se apropia de trecerea pe sub satelit, distanta pe care neutrinii urmau sa calatoreasca era mai scurta in functie de ceasul satelitar.

„In cadrul de referinta al ceasului, pozitiile sursei si ale detectorului se schimba, si din perspectiva ceasului detectorul se misca spre sursa”, spune van Elburg. Prin urmare, „distanta parcursa de particule asa cum este ea observata de ceas este mai scurta decat distanta care separa sursa de detector pentru ceasul de referinta” aflat pe Pamant, explica acesta.

Rezulta astfel o discrepanta de 32 de nanosecunde, spune van Elburg, iar alte 32 de nanosecunde apar din cauza ca erorile au avut loc la ambele laboratoare.