Efectul de lupa gravitationala al lui Albert Einstein, confirmat de telescopul Hubble

Astrofizicienii au reusit sa confirme, gratie telescopului spatial Hubble, un corolar al teoriei relativitatii generale enuntat in urma cu peste un secol de Albert Einstein si despre care celebrul fizician credea ca este imposibil de observat la stelele indepartate, scrie AFP.

Acestia au reusit sa vada, pentru prima oara, lumina unei stele deformata de forta gravitationala a unui obiect.

Acest fenomen denumit „efectul de lupa gravitationala” deschide o noua fereastra asupra istoriei si evolutiei galaxiilor, cred autorii acestui studiu publicat miercuri in revista americana Science.

„Einstein ar fi mandru. Una dintre principalele sale previziuni a trecut cu succes o proba de observatie foarte riguroasa”, scrie Terry Oswalt, profesor de fizica la Universitatea de aeronautica Embry-Riddle din Maryland.

Efectul de lupa gravitationala a fost observat pentru prima oara in 1919 cand lumina soarelui s-a deformat si a luat forma unui cerc in timpul unei eclipse totale.

„Cand un obiect trece exact intre noi si o stea, acest efect de lupa formeaza un cerc perfect de lumina denumit inelul lui Einstein”, a explicat profesorul Oswalt.

Aceasta observare a fost prima proba convingatoare a teoriei relativitatii generale a lui Albert Einstein, potrivit careia gravitatia este o forta fundamentala care actioneaza asupra spatiului si a timpului.

Dar Albert Einstein considera acest fenomen imposibil de observat la alte stele, prea indepartate unele de altele.

Intr-un articol publicat in 1936 in revista Science, fizicianul german scria ca „nu exista, din acest motiv, speranta de a vedea acest fenomen in mod direct”.

Telescopul Hubble a reusit insa sa revolutioneze astronomia permitand studierea unor galaxii si stele foarte indepartate.

Cu ajutorul Hubble, echipa condusa de Kailash Sahu de la „Space Telescope Science Institute” din Baltimore, a putut observa lumina deviata a unei stele indepartate de catre o pitica alba, „Stein 2051-B”.

O pitica alba este o stea care si-a epuizat hidrogenul dar care are o masa suficient de mare, in ciuda unei talii reduse.

Cel putin 97% dintre stelele care exista sau au existat in galaxia noastra, inclusiv soarele, sunt sau vor deveni pitice albe. Amploarea devierii luminii unei stele depinde in mod direct de masa si de gravitatea exercitata de pitica alba.

Masa Stein 2051-B este de circa doua treimi din cea a soarelui.

In cadrul acestei ultime observatii, profesorul Sahu si echipa sa au remarcat ca steaua si Stein 2051-B nu sunt total aliniate, explicand ca cercul lui Einstein format de lumina deviata era asimetric, permitand calcularea masei piticii albe.

Pentru profesorul Oswalt, aceasta observatie este importanta deoarece „ofera un nou instrument pentru a determina masa obiectelor celeste dificil de calculat altfel”.

Acest studiu „rezolva de asemenea un mister care dura de mult legat de masa si compozitia stelei Stein 2051-B”, subliniaza el.

In fine, „echipa profesorului Sahu a confirmat de asemenea concluziile astrofizicianului indian Subrahmanyan Chandrasekhar, premiul Nobel pentru fizica in 1983, pentru teoria sa despre relatia dintre masa si raza piticelor albe”, arata profesorul Oswalt.