Emigrare în Barcelona. „Am plecat din țară la cererea copiilor, epuizați de teme și meditații"
Familia Călinescu trăiește în Barcelona de o jumătate de an. Deși o duceau bine în orășelul de lângă București în care locuiau, unde părinții se ocupau de propria afacere, când copilul cel mare, epuizat de teme și meditații, le-a spus că ar vrea să studieze în afara țării, părinții nu au stat prea mult pe gânduri. Din momentul în care au vizitat școala din Barcelona în care studiază acum copiii și până la mutarea propriu zisă a durat doar câteva săptămâni. Timpul scurs de la mutare și până acum, când lucrurile au intrat pe noul făgaș, le-a demonstrat că, pentru copii, a fost cea mai bună decizie.
Maria are 15 ani și este copilul cel mare al familiei Călinescu. La 13 ani le-a spus părinților că ar vrea să studieze în străinătate, iar ei au asigurat-o că o vor sprijini să facă acest lucru. Erau convinși atunci că dorința ei se referă la viitorul mai îndepărtat, respectiv la facultate, și li se părea că studiile universitare în afara țării ar putea fi o mare oportunitate pentru ea. Maria era atunci elevă la o școală din Sectorul 6 al Capitalei, învăța bine și se pregătea pentru Evaluarea Națională.
Și-a dat seama că la 13 ani nu se descurcă singură
Deși planul era să obțină medie mare și să intre la un liceu de top din București, gândul plecării nu-i dădea pace, mai ales că pasiunea ei pentru biologia marină nu-și găsea corespondent în oferta de studii din România. A început să trimită mailuri și aplicații la licee din Europa și să-și stabilească interviuri online. „Ok, aplică, vedem în ce etape ajungi și ce putem face după”, i-a spus mama ei, văzând-o atât de determinată. A avut mai multe discuții cu o școală din Olanda și a ajuns până la interviul final cu ei, care a avut loc online. „În timpul interviului, a realizat că are doar 13 ani, că nu s-ar descurca încă singură într-o țară străină, și a ieșit plângând din cameră. Ne-a zis că își dorește mult să plece, dar că e încă mică și nu poate să facă asta fără noi. Atunci am realizat că intențiile și dorințele ei sunt foarte serioase și am zis că nu e cazul să mai așteptăm facultatea, ci să o ajutăm acum”, își amintește mama.
Nu i-a spus Mariei ca va începe vreun demers în acest sens, pentru a nu-și face speranțe, dar a început să discute cu soțul ei despre posibilitatea de a părăsi România pentru ca cei doi copii, Maria și Sasha, care are acum 11 ani, să beneficieze de un alt fel de educație. Când Maria a început clasa a VIII-a și presiunea intrării la un liceu bun a devenit și mai mare, părinții și-au dat seama că au un motiv în plus să plece. Deși un copil ambițios, studios și obișnuit cu munca, presiunea clasei a VIII-a a epuizat-o pe Maria. „Fiind an de examen, lucra la clasă din trei culegeri, iar la meditații din altele trei. Făcea teme până la 1 noapte, iar 3 zile pe săptămână avea meditații. Dimineața, ca să ajungă la școală la timp, pleca la 6.30 din casă. Era epuizată și acționa de parcă era teleghidată”, își amintește mama ei.
O decizie surpriză
În weekend, când ar fi putut să se odihnească, Maria se ocupa de o altă mare pasiune, la care nu voia să renunțe nici în ruptul capului: yachtingul. În fiecare sâmbătă, de la ora 7, era în Herăstrău pentru pregătire, iar de când ajungea acasă, la ora 17:00, de epuizare, dormea până a doua zi. Făcea yachting de performanță, era campioană națională la categoria ei de vârstă și de vele, și nu concepea să renunțe la acest sport indiferent cât de mult o epuiza școala.
Părinții au simțit că fata e pe punctul să clacheze și au decis că acela e momentul în care să facă un pas decisiv pentru a pleca din țară. Copilul cel mic al familiei, Sasha, era atunci în clasa a IV-a și în viața lui ar fi urmat oricum o schimbare majoră, respectiv trecerea la gimnaziu. „Nu le-am spus copiilor decât că plecăm până la Barcelona, unde locuiau finii noștri, pentru a-i vizita. Înainte de asta, vorbisem cu câteva școli de acolo și stabilisem niște interviuri. Când am ajuns, am vizitat școlile, ne-am interesat despre sistemul de educație și despre ce ar presupune pregătirea acolo pentru Bacalaureatul Internațional, care i se potrivea cel mai mult Mariei. Am vizitat doar școli în care pedarea se făcea, măcar parțial, în limba engleză, pentru că nici unul dintre copii nu știau spaniolă sau catalană.”
INTERVIURILE HotNews.ro