​FOTOGALERIE Cum se distrau politistii in perioada comunista / Militia e cu noi!

​Capsule ale timpului (cuprinzand obiecte celebre din perioada comunista: „racheta-ascutitoare” si „cheia purtata la gat”), o fotografie in care sunt incluse cuvintele „Polizei” („Politia”) si „lügt” („minciuna”) si imagini sugestive cu politisti si paznici – sunt cateva dintre lucrarile prezentate in aceasta toamna, in cadrul Bienalei Tinerilor Artisti. HotNews.ro va prezinta cateva dintre materialele expuse la Palatul Stirbey, sub titulatura Police the Police, printre acestea aflandu-se si proiectul ROM_, in care o artista romana s-a pozat purtand o masca de schi in culorile nationale.

Alexandra Croitoru – ROM_

ROM_ este „un portret al puterii” si prezinta o fata ascunsa in spatele unei masti de schi, avand imprimate culorile steagului national.

„Fie ca se afla pe plaje insorite sau in fata unor repere turistice […], desi adopta codul vestimentar local si are un comportament tipic oricarui turist, nu poate scapa de originea care transforma orice plimbare intr-o mica si pitoreasca Golgota”. (Mihnea Mincan)

Teodor Graur – The Militia is with us!

Proiectul Militia este cu noi! arata „cum se distrau inainte de ’89 cei care se aflau sub control si cei ce reprezentau autoritatea statala, oamenii obisnuiti si cei in uniforma, civilii si militienii”.

„Deoarece uniformele armatei si militiei erau identice, putand fi distinse doar prin culoare, imaginea monocroma nu ofera informatii suficiente pentru a identifica institutia pe care o serveau acesti soldati”, spune Teodor Graur, creatorul proiectului.

„Privitorul nu poate spune daca personajele din poze sunt militari in kaki sau militieni in albastru, dar asta nu conteaza: toti se afla printre noi si, cumva, sunt „cu noi” (artistul face referire la sloganul „Armata e cu noi!”, formulat de catre demonstranti in timpul evenimentelor din decembrie 1989). Fraza este ambigua, deoarece se refera la lucruri si oameni care sunt atat de partea noastra, cat si printre noi, fara un scop anume. De fapt, asta este ceea ce a reusit sa surprinda camera foto: acei ofiteri ai armatei aflati in timpul serviciului s-au alaturat multimii din parc, ca orice alt consumator de distractie.

Agitatie si autoritarism! – pare sa fie titlul ce reiese din aceasta poveste de duminica, din Bucurestiul anilor ’70. Daca am fi stiut sloganul din 1989, am fi putut sa le punem pur si simplu numele „Militia e cu noi!”,” mai explica Teodor Graur.

Gheorghe Rasovszky – New disasters 2

„Nu este usor sa iti ascunzi fata. Camuflajul este o strategie dinamica, de o mare variabilitate. E nevoie de masti, capcane, momeli, arsenal. Incepi sa te deghizezi, iti ascuti simturile, observi, astepti. Este o asteptare nelinistitoare si incitanta inainte de atac si cucerice”. (Mica Gherghescu)

Zoltan Bela – Time Capsules

„Capsulele timpului” create de Zoltan Bela „pun sub semnul intrebarii autoritatea proiectata de regimul comunist asupra lumii copilariei”, spune criticul de arta Cosmin Nasui.

„Racheta-ascutitoare si cheia purtata in jurul gatului sunt doua sabloane ale memoriei colective pentru o generatie intreaga, reprezentata de „micii soimi” ai patriei si tineri pionieri, o generatie manipulata de un regim autoritar”.

Time Capsules este un concept ce se refera la „intruziunea autoritatii in universul copilariei”.

2META Group: Romelo Pervolovici & Maria Manolescu – Serial Guard

La sfarsitul unei expozitii din 2008, paznicii au fost chemati si pozati in fara operelor, dand nastere astfel proiectului Serial Guard. A luat nastere un joc intre supraveghere si „subveghere”, cum il numesc creatorii acestor lucrari.

Levente Benedek & Szilard Banga – Serve and Protect, din seria „Euromaniac”

Cei doi artisti au dorit sa prezinte in cadrul proiectului „Euromaniac” impresia lor despre Romania, asa cum este ea aratata la televizor.

„Euromaniac” a cuprins o serie de imagini-harti ale Romaniei, in care au fost introduse mai multe simboluri precum Casa Poporului, miorita sau politistul. Initiatorii acestui proiect au fost actionati in instanta in 2008, din cauza imaginilor (intr-una dintre ele, Levente Benedek imprimase o fotografie a organului genital feminin pe harta Romaniei).

Emanuel Borcescu – Le charme discret de l’autorite

Intelegerea din gesturile politistului, pasiunea de a vana, amanta, ritualurile pompieriste in cadrul celebrarilor nationale si un fundal tapetat cu pulane, arme si catuse de jandarm – sunt cateva dintre elementele proiectului Le charme discret de l’autorite.

Marc Bijl – In Search of the Suspicious

Realizat in 2003, In Search of the Suspicious este un material video in care doi indivizi imbracati cu haine militare si cagule pretind ca sunt de la paza (artistul Marc Bijl si un amic) si cauta bombe in metroul berlinez. Cei care trec pe acolo se lasa controlati si isi arata documentele de identitate.

„Oare oamenii se simt mai in siguranta cand acesti indivizi ciudati cauta sa gaseasca orice comportament suspect, sau chiar acesti indivizi arata suspect?”, se intreaba Marc Bijl.

In cele din urma, un turist a chemat politia adevarata pentru a opri performance-ul.

Lukasz Gronowski – Animal Inside

„Uniforma (functionarilor publici sau a celor ce reprezinta clase sociale) nu acopera tot corpul, ci il acopera partial; cu toate acestea, ea domina si determina modul in care este perceputa persoana care o poarta. Uneori, uniformele trasmit control, alteori subjuga individul. Gronowski interactioneaza cu uniforma prin simple interventii, precum realizarea de mici taieturi in palarii. In acest mod, incearca sa ii slabeasca puterea de influenta”. (Lukacz Gronowski)

Elena Ciobanu – Sleepwalking into a Surveillance Society

Sleepwalking into a Surveillance Society este un experiment despre „transformarea in cetateanul vigilent-paranoic ce suntem indemnati sa devenim, despre cum sa fim atat in fata cat si in spatele camerelor de filmat”.

Elena Ciobanu prezinta avertismentele la care sunt expusi zilnic locuitorii celei mai populate capitale europene, fotografii cu zeci de londonezi trecand printr-o zona aflata sub supraveghere, precum si parerile mai multor englezi cu privire la sistemul CCTV introdus in Marea Britanie.

„25 aprilie 2008. Am ajuns in Londra, cel mai populat oras din Uniunea Europeana. Primul lucru pe care-l observ sunt anunturile de la metrou: daca observ ceva suspect, sa sun la un numar gratuit. Inca ma aflu la metrou: anunturi peste tot.

Were there to be a serious terrorist act in this country and afterwards it was thought that we had not taken the measures necessary, believe me, no one would be talking about civil liberties; they would be talking about why we had not done more to protect the security of this country.

Tony Blair – 23 feb. 2005

Lucrurile care imi raman in minte: crime, atacuri si vigilenta ceruta din partea locuitorilor Londrei. Pe masura ce merg prin oras, spirala terorii se inrautateste. Exista camere video peste tot, avertismente care ii avertizeaza pe trecatori ca sunt sub supraveghere permanenta, anunturi despre presiunea exercitata de elementele criminale in oras, despre masurile ce trebuie luate de fiecare locuitor, despre responsabilitatile pe care fiecare trebuie sa si le asume si despre interdictii. Ma simt ca si cum as trai in cel mai periculos loc din lume, dar sunt sigura ca este departe de adevar. Incep sa imi pun intrebari despre cat de real este acest presupus pericol, despre necesitatea acestor reactii virulente.

Ideea Panopticului lui Foucault (locul unde toate lucrurile pot fi vazute) – ca model de sporire a puterii intr-o societate disciplinara – imi vine in minte. Individul nu stie cand si daca este supravegheat, dar trebuie sa presupuna in fiecare moment asta”.