Foto&Video: Industria nunților românilor din diaspora și marea întoarcere acasă din luna august
În timpul anului, satele din Țara Oașului sunt aproape pustii. Oamenii sunt plecați la muncă în străinătate. Nu se mai aud vitele care se întorc acasă, nici găinile, nici copite de cai. Coloana sonoră a satului tradițional românesc s-a transformat în ultimii 20 de ani, într-un zgomot înfundat de betoniere, iar bătrânii satului în diriginți de șantier. Nu și vara, când totul este acoperit de claxoane de mașini, țipărituri și ceterași.
În luna august, oșenii se întorc acasă, iar străzile sunt blocate de mașini de lux. Asta mai ales după Sfânta Maria, pe 15 august, când încep nunțile. Și când încep, nu se mai opresc până în septembrie. Drumurile satelor din Oaș se animă ziua, cu mirese îmbrăcate în costume populare și seara, cu nuntașe îmbrăcate în rochii de Oscar, pe tocuri și cu spatele gol. Se întâmplă ca într-o singură zi, într-un sat să fie și 10 nunți.
Nunțile se fac acasă, nu între străini, iar mirii tot de-acasă sunt. Chiar dacă trăiesc în străinătate de peste 20 de ani, iar mirii de azi și-au trăit copilăria la Paris sau în alte orașe ale Europei, nu am auzit încă să se fi creat alianțe oșenești cu alte țări ale lumii. Chiar dacă nu se mai căsătoresc doar tineri din același sat și se acceptă azi, destul de firesc, alianțe între tineri din sate diferite, căsătoriile între tineri din regiuni diferite ale țării sunt destul de rare.
Oricât de cosmopolită ar fi viața lor occidentală, cu oricâte nații s-ar intersecta pe scara blocului unde locuiesc în marile orașe ale Europei, în metrou, la muncă, la magazinul din colț, cele mai multe dintre căsătorii tot între tineri din același sat se fac. Iar părinții au în continuare ultimul cuvânt.
INTERVIURILE HotNews.ro