Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac!

Nu credeam că grecii, care fac o muzică bună pot fi atât de imaturi din punct de vedere economic. În opinia mea, referendumul propus de Papandreu privind acceptul sau respingerea măsurilor de austeritate este o glumă.

Consider că grecii nu ar fi avut de ales. Un nu la referendum – respingerea pachetului de reforme propus de creditorii internaţionali –ar fi fost mult mai grav pentru cetăţenii greci decât acceptarea măsurilor de reforme propuse în aceste zile.

Să ne gândim, pentru că este foarte simplu. Un default necontrolat ar conduce la stoparea definitivă a ajutoarelor financiare acordate. Urmează excluderea din Zona euro şi din Uniunea Europeană (să nu fim imaturi şi să credem că externalităţile provocate de default ul Greciei vor fi “iertate” de ţările creditoare dezvoltate din zonă). Vine mai apoi stoparea resurselor financiare de ajutor din partea FMI-UE-BM şi deci obligaţia guvernului de la Atena de a construi un buget echilibrat.

Neîncrederea explodează, CDS ul creşte enorm făcând imposibilă orice finanţare sustenabilă pentru Grecia. Ieşirea din Zona Euro presupune revenirea la drahma, care se va deprecia instantaneu şi dramatic. Minus 50% din PIB în primul an de după ieşirea din Zona Euro (vezi aici simularea făcută de experţii de la UBS). Deprecierea este urmată de inflaţie, inflaţia presupune creşterea dobânzilor, care mai departe înseamnă falimente în lanţ în rândul firmelor private din Grecia. Deprecierea înseamnă creşterea puternică a creditelor neperformante în rândul firmelor şi al cetăţenilor din Grecia. Se poate ajunge într-un timp foarte scurt la panica bancară. Băncile vor avea nevoie de lichidităţi pentru recapitalizare, dar de unde? Facilitatea oferită de BCE sub forma ajutorului provizoriu de lichiditate nu mai este la îndemână. Deci, falimente în lanţ în sistemul bancar.

Şomajul creşte dramatic, veniturile la buget vor fi din ce în ce mai mici. Nevoia măsurilor de austeritate nu mai necesită referendum, nu mai necesită nicio decizie. Devine o obligaţie. O obligaţie care incumbă măsuri de austeritate mult mai dure decât cele propuse acum de FMI si UE.

Culmea, grecii nu mai au de ales de mult dar par să nu-şi dea încă seama de asta. Ar trebui doar să li se explice concluziile ultimului raport făcut de experţii FMI legat de sustenabilitatea datoriei publice. Într-u scenariu de bază (date fiind condiţiile macro prezente) şi luând în calcul reformele convenite în ultimul pachet de salvare, datoria publică a Greciei va atinge circa 190% din PIB în 2013, va scădea la 150% în 2020 şi până la 130% din PIB în 2030. Dat fiind lagul imens cu care pieţele financiare îşi vor redobândi încrederea în Grecia, un ajutor de 252 miliarde euro ar trebui pregătit pentru această ţară până în 2020.

Grecilor nu le rămâne decât să-şi construiască cea mai bună viziune privind calitatea ajustării fiscale. Măsurile de austeritate au şi o parte pozitivă, dacă sunt bine gândite. Schimbă modelul economic de până acum, model dovedit falimentar.

Lecţiile oferite de situaţia Greciei trebuie să ne trezească şi pe noi. Optimismul deşănţat cu privire la punctele tari ale României face mai mult rău decât bine.

Acţiunea puternică de reducere a evaziunii fiscale, zgârcenie cât mai mare în domeniul achiziţiilor de bunuri şi servicii, finanţarea doar a investiţiilor publice cu efecte de multiplicare ridicate şi aplicarea de reforme sectoriale rapide reprezintă priorităţi în construcţia bugetului pe anul următor.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro