Mineritul pe Lună: De ce marile puteri spațiale vor intra într-o „goană după aur”

Rusia a lansat vineri prima sa navă spațială care aselenizează după 47 de ani, pe fondul unei curse a marilor puteri, inclusiv a Statelor Unite, Chinei și Indiei, pentru a descoperi mai multe despre materiile prime aflate pe singurul satelit natural al Pământului, notează Reuters.

Rusia a anunțat că va lansa și alte misiuni lunare și apoi va explora posibilitatea unei misiuni comune ruso-chineze cu echipaj și chiar a unei baze lunare. NASA a vorbit despre o „goană după aur lunar” și a analizat potențialul exploatării miniere a Lunii.

Dar de ce sunt marile puteri atât de interesate de ceea ce se află acolo?

Luna

Luna, care se află la 384.400 km de planeta noastră, moderează oscilația Pământului pe axa sa, ceea ce asigură o climă mai stabilă. De asemenea, ea provoacă maree în oceanele lumii.

Părerea actuală este că s-a format atunci când un obiect masiv s-a ciocnit cu Pământul în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Resturile rezultate în urma coliziunii s-au adunat pentru a forma Luna.

Temperaturile variază enorm pe suprafața selenară: în plin Soare, ele cresc până la 127 de grade Celsius, în timp ce în întuneric se prăbușesc până la aproximativ minus 173 de grade Celsius. Exosfera Lunii nu oferă protecție împotriva radiațiilor solare.

Apa de pe suprafața selenară

Prima descoperire definitivă a apei pe Lună a fost făcută în 2008 de către misiunea indiană Chandrayaan-1, care a detectat molecule de hidroxil răspândite pe suprafața lunară și concentrate la poli, potrivit NASA.

Apa este crucială pentru viața umană și, de asemenea, poate fi o sursă de hidrogen și oxigen – iar acestea pot fi folosite pentru combustibil pentru rachete.

Heliu-3

Heliu-3 este un izotop al heliului care este rar pe Pământ, dar NASA spune că există estimări potrivit cărora există un milion de tone de heliu pe Lună.

Acest izotop ar putea furniza energie nucleară într-un reactor de fuziune, dar, întrucât nu este radioactiv, nu ar produce deșeuri periculoase, potrivit Agenției Spațiale Europene.

Metale rare

Metalele rare – utilizate în smartphone-uri, computere și tehnologii avansate – sunt prezente pe Lună, inclusiv scandiu, ytriu și cele 15 lantanide, potrivit cercetărilor efectuate de Boeing.

Cum va arăta mineritul pe Lună:

Acest lucru nu este foarte clar acum. Ar trebui să fie stabilită pe Lună o oarecare infrastructură.

Condițiile de pe Lună înseamnă că roboții ar trebui să facă cea mai mare parte a muncii grele, deși apa de pe Lună ar permite prezența umană pe termen lung.

Ce spune legislația

Legea este neclară și plină de lacune. Tratatul privind spațiul cosmic din 1966 al Organizației Națiunilor Unite prevede că nicio națiune nu poate revendica suveranitatea asupra Lunii – sau asupra altor corpuri cerești – și că explorarea spațiului ar trebui să se facă în beneficiul tuturor țărilor.

Dar avocații spun că nu este clar dacă o entitate privată ar putea sau nu să revendice suveranitatea asupra unei părți a lunii.

„Mineritul spațial este supus relativ puțin politicilor sau administrației existente, în ciuda acestor mize potențial ridicate”, a explicat anul trecut pe un blog The RAND Corporation.

Acordul Lunii din 1979 prevede că nicio parte a Lunii „nu va deveni proprietatea niciunui stat, organizație internațională interguvernamentală sau neguvernamentală, organizație națională sau entitate neguvernamentală sau a unei persoane fizice”. Acesta nu a fost ratificat de nicio mare putere spațială.

În 2020, Statele Unite au anunțat Acordurile Artemis, denumite după programul lunar Artemis al NASA, pentru a încerca să se bazeze pe legislația spațială internațională existentă prin stabilirea unor „zone de siguranță” pe Lună. Rusia și China nu s-au alăturat acordurilor.