Mulaje umane si o afacere de milioane

Sigur ca e interesant. E fascinant sa patrunzi in intimitatea corpului omenesc, sa percepi, pas cu pas, in ce „haina” se imbraca viata.

Dar este oare totul permis, chiar daca posibil, in medicina? Cat om si cat demon se ascunde in dosul ideii de a imortaliza corpuri defuncte si a le expune, ca la circ, amatorilor de senzatii? Cu „Lumi ale trupurilor” si o bucatica de mit Frankenstein plimbat prin Europa, profesorul Gunter von Hagens a iscat un scandal monstru.

Socul cu plastinate

Pana acum doi ani, von Hagens si-a putut plimba plastinatele si in Germania, acum le plimba doar in Asia si peste ocean. In Germania, la reactia violenta din partea bisericii si a unei parti din public, preluata apoi la nivel politic, s-a considerat imoral, sa faci din corpurile decedatilor obiecte permanente de expozitie.

Ce e un plastinat? La „fabrica” de obiecte de expozitie von Hagens nu se vorbeste de „defuncti”, ci de „bila” in loc de craniu, „artizanate” in loc de busturi sau cadavre intregi.

exponat 2

Printr-un tratament chimic special si imbalsamare a cadavrelor sau a unor organe, profesorul din Heidelberg si echipa lui au realizat cea mai socanta intalnire a viilor cu mortii, intr-un cadru expozitional declarat educativ, dar si plin de mistere de dincolo. Necro-voyeurismul activat si dezvoltat intr-o afacere lucrativa.

Institutul pentru plastinatie (IfP) din Heidelberg si-a construit „baza materiala” din donatii din Germania, dar si din strainatate, organe sau cadavre intregi fiind importate din Rusia si China, dupa cum afirma presa anilor trecuti, cand Body Worlds circulau in Germania. S-a avansat chiar teoria ca o parte din „obiectele” de expozitie ar fi lesuri de oameni executati prin spanzurare in China.

Stareta Helga Trösken sintetiza opinia Bisericii Catolice in cuvintele: „Acesti oameni au fost dublu dezonorati: prima oara prin executia la care au fost supusi, a doua oara prin faptul ca au fost privati de o inmormantare civilizata si corpurile lor au fost transformate in „obiecte de arta” care sa se umple de praf.”

Si profesorul Horst-Werner Korf, directorul sectiei de anatomie a Clinicii Universitatii din Frankfurt s-a exprimat negativ, declinand ferm realizarea expozitiei lui von Hagens, deoarece aceasta „contravine flagrant principiilor umane fundamentale si eticii in general”. Cu toate acestea, achizitia de „obiecte” la IfP Heidelberg continua, deoarece si ofertantii (contra cost) exista.

Continua si peregrinarea expozitiei cu plastinate in lume, mai putin in Germania, deci miza pe fascinatia necrofila a publicului functioneaza, cu incasari de milioane de euro.

exponat 3

Lumea trupurilor la indigo

Pe fondul gloriei in parte negative a expozitiei cu plastinate umane a lui von Hagens, Willi Stey organizeaza anul acesta in Germania expozitia itineranta „Lumea trupurilor” (Welt der Koerper). Chiar si numele il calchiaza pe cel al profesorului de la Heidelberg, „Lumi ale trupurilor” (Body-Worlds – Koerperwelten), marca internationala protejata.

Inlocuind plastinatele umane cu mulaje sintetice, Stey atrage milioane de vizitatori curiosi de anatomie, fiziologie si patologie umana. Diferenta intre cele doua expozitii? Ganditi-va la o papusa sexuala gonflabila…

In 21-22 ianuarie, expozitia lui Stey a poposit si in Reutlingen, orasul unde locuiesc. Coada mare la bilete, pe trei randuri. O gasca de rusi tineri fac stanga-imprejur. „De ce?” ii intreb pe nemteste. „Pai daca-s de plastic !” Intr-adevar, inauntru, exponatele… ca in laboratorul de anatomie.

E drept ca reproducerile de corpuri, organe, muschi, schelete si foetusi sunt extrem de atent lucrate, in filigran. Exponatele se produc in strainatate, fabrica-baza fiind la Budapesta, pretul unui mulaj de la 300 de euro in sus, in functie de dimensiune.

Jur-imprejur, planse anatomice si cu patologii de boli: alergii, boli ale sistemului respirator, cardio-vascular, osos, sau digestiv. Riscul consumului de droguri. Graviditate si maternitate. Trei sani din guma moale, de palpat pentru depistarea preventiva de noduli cancerosi (in fata lor, coada, si nu in primul rand de femei). Schelete fosforescente la orizontala.

In nisa salii Friedrich List din Reutlingen -unde se petrecea Intalnirea de gradul 3 cu viscerele si necunoscutul de sub mantia de piele- un ecran de proiectie cu filme „Descopery” pe banda rulanta. Tot pe banda rulanta, alte valuri de vizitatori, surprinzator de multi raportat la populatia orasului si frigul de afara.

La un moment dat, ma trage cineva de maneca. Pe Sanda n-o mai vazusem de multa vreme, desi locuieste in acelasi oras. „Nu ma asteptam sa fie doar mulaje” imi spune. Si totusi, o tura pe la exponate si plansele cu detalii patologice, ba chiar si documentarul proaspat vizionat, i s-au parut interesante. Discutia a alunecat inspre diabet, un sarpe veninos al vietii contemporane.

Apoi, inspre infarct si comotie cerebrala. La doi pasi de noi, doua nemtoaice mai in varsta isi evocau durerile reumatoide, iar cativa teen-ageri susoteau despre pacostea consumului de droguri.

Fiecare cu ce-l doare, si greu de crezut ca sunt fericiti pe care nu i-a incercat niciodata vreun junghi. Deci am plecat, cu gandul la fascinantele plastinate ale lui Hagens (pe care le-am vazut doar in poze pe Internet) si cu lectia de anatomie si patologie servita de Stey. In lumea misterului mortii n-am intrat, insa despre „sanatatea noastra cea de toate zilele” am invatat cate ceva. Si nu doar eu.