Science News: Ce se cunoaște despre „planeta infernului” – plouă cu pietre și oceanele sunt din lavă topită

Dacă vă gândeați că viața pe Pământ în 2020 este un iad, planeta K2-141b vă va dovedi că vă înșelați. Pe planeta pârjolitor de fierbinte, aflată la sute de ani-lumină, oceanele sunt din lavă topită, vânturile ating viteze supersonice și plouă cu pietre. Savanții au spus că exoplaneta infernală este una din cele mai „extreme” descoperite vreodată.

Conform unui nou studiu publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, cercetători de la McGill University, York University și Indian Institute of Science Education au dezvăluit detalii despre una din cele mai noi „planete-lava” – o lume care este atât de aproape de steaua sa încât este alcătuită mai ales din lavă topită.

Savanții au aflat că atmosfera și ciclul ei de pe K2-141b sunt deosebit de ciudate. Planeta de mărimea Pământului pare a avea suprafața, oceanele și atmosfera alcătuite din aceleași materiale: pietre.

„Studiul este primul care face predicții despre condițiile meteo care pot fi detectate de la sute de ani-lumină cu telescoape de nouă generație ca James Webb Space Telescope”, a declarat autorul principal Giang Nguyen într-un comunicat de presă.

Analizând cadrul de iluminare, savanții au descoperit că peste aproximativ două treimi din planetă domnește lumină veșnică. Proximitatea stelei o fixează gravitațional pe loc – însemnând că aceeași față este îndreptată mereu spre stea.

Această parte pârjolită a planetei atinge temperaturi de peste 3.000 de grade Celsius. Este suficient de fierbinte pentru a nu doar topi pietrele, ci a le și vaporiza, creând o atmosferă subțire și neospitalieră.

„Descoperirea noastră indică faptul că atmosfera se extinde puțin dincolo de țărmurile oceanului de magmă, făcând-o mai ușor de observat cu telescopul spațial”, afirmă Nicolas Cowan, coautor.

Restul planetei este încremenit în beznă nesfârșită, temperaturile coborând până la -200 de grade. În ciclul terestru al apei, aceasta se evaporă, urcă în atmosferă, condensează și revine pe suprafață ca ploaie. Imaginați-vă acest proces pe K2-141b, care are doar pietre ca material de lucru.

Sodiul, monoxidul și dioxidul de siliciu pe pe K2-141b se evaporă în vapori minerali care sunt purtați spre fața întunecată a planetei de vânturi supersonice care ajung la 5.000 km/h. De acolo, pietrele „plouă” înapoi spre oceanul de magmă adânc de 100 km care curge înapoi spre fața luminată pentru a relua ciclul.

Dar acest ciclu nu este la fel de stabil ca acela de pe Pământ, spun oamenii de știință. Curgerea magmei dinspre partea nocturnă spre cea diurnă este mai lentă – cercetătorii prezic schimbarea în timp a compoziției minerale, modificând în cele din urmă în totalitate suprafața și atmosfera.

„Toate planetele stâncoase, inclusiv Pământul, au început ca lumi topite care s-au răcit și solidificat rapid. Planetele-lava ne oferă o rară percepție a acestui stadiu din evoluția planetară”, a spus Cowan.

Oamenii de știință speră să-și verifice în continuare observațiile când mult anticipatul James Webb Space Telescope va fi lansat în 2021.

(CBS News)