Se confrunta Romania cu o criza a cursului de schimb?

Nu. Acum, deprecierea este mai degrabă cauzată de şocuri temporare. În următorii ani, prin recurenţa lor şi prin menţinerea actualelor motoare de creştere economică, este posibil ca aceste şocuri să devină permanente, atrăgând un trend serios de depreciere a leului.

Reprezintă o exagerare teoria manipulării cursului de schimb pentru atragerea unor venituri bugetare mai mari din accize şi TVA. Să fim serioşi, daunele provocate în economie pe termen mediu sunt net mai mari faţă de cele pe termen scurt. Chiar dacă pe termen scurt creşterea cursului de schimb va ajuta îndeplinirea ţintelor de deficit bugetar prevăzute în acordul cu FMI, pe termen mediu şi lung impactul asupra economiei este îngrijorător. Apar cu siguranţă probleme şi mai mari cu privire la datoria publică (denominată într-o pondere importantă în valută), asupra inflaţiei (deprecierea conduce la creşterea inflaţiei), creşterea riscului de neplată a creditelor la bănci, creşterea dobânzilor s.a. Deci teza nu stă în picioare.

Reprezintă o exagerare şi teza unui atac speculativ asupra leului. Într-un regim ca al nostru, cu flotare condusă pe cursul de schimb, existenţa unui atac asupra leului ar trebui să ne releve deprecieri puternice pe perioade scurte de timp (nu s-a întâmplat), volume mari de vânzări nete de valută ale băncii centrale (cu pierderea unor procente mari din rezerva valutară- nu s-a întâmplat) şi creşteri mari ale ratei dobânzii pe piaţa monetară interbancară (iarăşi nu s-a întâmplat). Deci nu cred că putem vorbi în niciun caz de o criză a cursului de schimb în prezent. Şi nici de un atac speculativ puternic asupra leului, dat fiind că speculatorii sunt inteligenţi, cunosc că vor avea pierderi dacă deprecierea leului nu va fi una de un nivel ridicat.

Reprezintă o exagerare şi ping pong ul politic generat de acuzele legate de deprecierea cursului de schimb. Unii acuză actualele autorităţi de deprecierea leului cu circa 3% în ultima perioadă, ceilalţi aduc aminte că media anuala curs euro leu in 2008 = 3,68 ron iar in 2011 = 4,24 ron, arătând o depreciere de 15,2%. Eu aş recomanda limitarea discuţiilor despre aşa ceva, în condiţiile în care vina este comună, reflectând incapacitatea de a genera un sistem economic funcţional, cu competitivitate ridicată. Acuzele reciproce fac doar rău anticipaţiilor legate de cursul de schimb, amplificând presiunea pe piaţa valutară.

Mai cred că BNR joacă intelligent aici, intervenind în piaţă discret, arătând că de fapt nu are un obiectiv implicit pe cursul de schimb, că nu şi-a setat un anumit nivel al cursului care, deîndată ce a fost depăşit, necesită intervenţia agresivă a băncii centrale. Deşi la suprafaţă pare că Banca Centrală joacă reactiv, intervenind expost episoadelor de depreciere accelerată, de fapt consider că prevenţia ar putea fi cuvântul potrivit pentru tactica băncii centrale, din moment ce se menţin ritmuri de depreciere relative mici.

În opinia mea, deprecierea leului are trei mari cauze, simple (sigur sunt mai multe, unele mai complicat de explicat). În ordinea importanţei, avem o problemă legată de fundamentele economiei – şi de aici intrări mici de capitaluri; avem o problemă care începe să-şi arate scadenţa anul acesta şi în următorii ani – legată de dinamica datoriei publice şi a datoriei externe şi mai avem o problemă – cu influenţă mai mică – percepţia negativă legată de evenimentele politice în desfăşurare.

Deteriorarea fundamentelor economiei reprezintă principala cauză a deprecierii leului. Diferenţialul de productivitate şi incapacitatea de a transfera motoarele creşterii economice de pe combustibilul fluxuri externe de capitaluri pe combustibilul economisire internă + fonduri europene, printre altele, încep să genereze efecte negative asupra cursului de schimb. Să gândim simplu. Intrările de euro în România sunt din ce în ce mai mici. Ori, mai puţini euro pe piaţa valutară internă înseamnă întărirea euro şi, astfel, deprecierea leului în faşa monedei europene. Euro este mai rar, deci mai scump. Deficitul de intrări de euro apare ca urmare a unor procese care au apărut în perioada postcriză. Dacă înainte de criză în România intrau peste 20 de miliarde de euro capitaluri private pe an, în momentul de față intră circa 2-3 miliarde de euro. O ajustare semnificativă. De exemplu, investitiile străine directe şi de portofoliu au reprezentat in 2011 doar 25% faţă de cele din 2008. In 2011 am avut un record istoric negativ din ultimii 9 ani privind volumul investitiilor străine directe. În 2012 pare să se repete aceeaşi situaţie negativă.

Pe de altă parte, România are o capacitate redusă de absorbţie a fondurilor europene. În perioada 2008-2012, rata de aborbtie a fost de 6%, de trei ori mai redusa decat media tarilor vecine noua din UE. Saptamana trecuta Comisia Europeana a anuntat ca blocheaza platile pe anumite programe ca urmare a fraudelor comise in ultimii ani. În plus, criza din Zona Euro (mai ales problemele din Spania si Italia) au cauzat scăderea puternică a remitenţelor. Banii trimisi acasa de romanii plecati la munca in strainatate sunt din ce in ce mai putini. Mai mult, de ultimele masuri de austeritate din Spania vor fi afectate veniturile a peste 1 milion de români.

A doua dintre cauzele deprecierii leului o putem lega de dinamica datoriei. Avem şi vom avea în următorii ani ieşiri de euro din ce în ce mai puternice din economie. Pleacă euro din ţară ca urmare a plătilor pentru datoria externă, care a ajuns la 100 miliarde euro, dublându-se practic faţă de decembrie 2008, cand era de 50 miliarde. O comparaţie simplă arată că dacă în 2008 plăteam 12 miliarde euro serviciu al datoriei externe, în 2011 am plătit 40 miliarde euro. Numai în primele 5 luni din 2012 am plătit 20 miliarde euro serviciu al datoriei externe totale. Cererea de euro va fi astfel din ce în ce mai mare, punând presiune pe cursul de schimb.

A treia cauză este cea legată de criza politică. Chiar dacă volatilă, are o incidenţă mai mică asupra dinamicii cursului de schimb. Este determinată de percepţia negativă asociată evenimentelor politice din ultimele zile, care influenţează negativ intrările de capitaluri străine în România stimulează ieşirile de capitaluri şi angrenarea anumitor investitori în operaţiuni speculative. Totuşi, de mică amploare.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro