Mesajul înainte de alegeri al unui profesor care a revenit în țară după ce a stat în Canada: "Societatea vede extremismul". Ce se poate întâmpla duminică

Dreptul la vot al tinerilor și al bătrânilor, al diasporei și al extremiștilor face parte din regula democratică, insistă, cu două zile înainte de vot, Sorin Costreie, profesor de filosofie la Universitatea din București. El a acordat un interviu pentru publicul HotNews în care spune că „Oricât de manipulați îi consideri tu pe acești oameni, ei nu pot fi dați afară de la vot”. Iar societatea, în ansamblu, are capacitatea de a selecta soluțiile, crede profesorul care a locuit în Canada. Condiția este aceea „să nu voteze inerțial, să nu voteze emoțional, să nu voteze cu turma”.

O teorie care bântuie electoratul odată cu alegerile: domle, să votez doar eu, pe toți ceilalți să-i exclud! Să-i exclud pe bătrânii manipulați de televiziuni. Pe tinerii care stau pe internet. Să-i exclud pe naționaliști. Să-i dăm afară de la vot chiar pe oamenii politici.

Ne arată de ce este o gândire proastă pentru societate Sorin Costreie, profesor universitar de filosofie, „prieten” cu Frege, Leibnitz și într-o campanie nemaiîntâlnită în România, în favoarea gândirii critice. A coborât din turnul său de fildeș și are multă căutare. Dacă este să ne luăm după cei care-l cheamă pe Sorin Costreie să le deschidă capul asupra gândirii critice.

Sorin Costreie, profesor de filosofie. Sursa foto: HotNews

Eugen Istodor: Propun un joc. Voi porni cu tine, specialist în gândire critică, de la o teorie tâmpită. Vine votarea. Hai să excludem de la acest vot pe cei care se uită la televizor, pe mama, pe tata care se uită la Antena 3, Realitatea, România TV. Cum votează astfel de oameni speriați că li se iau pensiile? Prost votează. Să-i dăm afară. Să fie votul curat numai eu și ai mei să votăm că „cei de la TV n-au total discernământ”.

Sorin Costreie: Tu vrei să te joci, înțeleg, cu acel vot discreționar, dat pe niște criterii pe IQ, de cultură. Nu sunt în favoarea acestui lucru. Sunt pentru votul universal.

– Dar repet: se uită la televizor și deja sunt manipulați, votează previzibil. Out cu ei!

– Premisa ta este că televizorul manipulează. Ceea ce, mă rog, nu e departe de adevăr. Dar, greșeala ta este că generalizezi. E clar că televiziunile de acum ne sucesc mințile. Acum totul e breaking news.

Înainte era un război, un cataclism, acum nu știu ce despărțire a nu-știu-cui de nu-știu-cine, gata e acolo și mai este sub burtieră, încă o bandă, toate trei sunt în paralel. Mintea noastră nu e făcută pentru așa ceva, nu este încă adaptată.

Suntem sub un bombardament informațional ca la război. Totul devine o formă de manipulare, pentru că-ți obosești până la urmă și adversarul. Dar televiziunile astea cu știrile lor spun ceva despre societate. Părinții noștri care presupui că se uită la televiziuni, nu au fost educați să gândească critic. Au fost educați să urmărească informația și să urmărească pe cel care spune informația. Se duc „după fentă”, ca-n fotbal. Dar, oricât de manipulați îi consideri tu pe acești oameni, ei nu pot fi dați afară de la vot. Trăim într-o lume liberă care le dă dreptul la vot. Problema este tipul tău de gândire care le interzice lor un drept fundamental.

De ce să voteze puștii de 18-19 ani

– De ce să voteze, iau alt exemplu, puștii de 18-19 ani? Sunt prea fluizi. Nu sunt cu gândurile la ei, n-au discernământ în viața politică. Freacă internetul. Prea sunt necopți și vor rămâne necopți. De ce să voteze?

– De ce să voteze? Pentru că la 18 ani este vârsta discernământului, pentru că sunt cetățeni ai României. Uneori, scuză-mă, sunt fluizi, translucizi, cum vreți să le spunem, dar gândesc mai bine decât oamenii politici care se cer votați.

Adică e un drept, democrația vine și cu bune, și cu rele. Nu e o societate perfectă, nu e o societate neapărat eficientă.

Vedem acuma, în contextul războiului, ce înseamnă dictatura. E mult mai ușor să miști masele, să direcționezi economia, să dai directive care sunt urmărite de toată lumea. Dar pe termen lung, asta nu e o soluție.

Cred în continuare, cu toate minusurile unei astfel de societăți cum este a noastră, că ăsta e drumul cel bun. Puștii sunt vulnerabili la alt tip de manipulare. Dacă luăm fiecare categorie de vârstă, sociologic vorbind, au niște vulnerabilități, fiecare categorie în funcție de un specific al gândirii generaționale, de ce tip de ocupații au. Într-adevăr, ei sunt vulnerabili foarte mult la rețele sociale. De votat, votează. Pentru că au gândirea cea mai proaspătă.

– Trebuie aici să ne întrebăm cum într-o lume atât de liberă, suntem dependenți de niște instrumente.

– Creierul nostru e un organ care ne ajută ca să ne adaptăm. Dar o dată adaptat la un context, deși el are o anumită flexibilitate, are și o anumită rigiditate. Adică o dată formatați, mai greu ne putem schimba și să schimbăm mentalitățile. E foarte greu. Mai degrabă munți un munte, faci o autostradă, e misiune imposibilă. Și de aici vine. Deci, odată formatat, creierul se specializează.

Știi când creierul nostru este cel mai creativ? Pe la patru-cinci ani. Atunci avem cele mai multe conexiuni ca diversitate. După aceea, creierul ce face? Se specializează în funcție de contextul sociolingvistic în care este. Pier anumite lucruri care nu sunt hrănite și celelalte se întăresc. E un progres foarte simplu.

În jurul vârstei aceleia apar marile întrebări. Atunci copilul te omoară cu întrebările, zi și noapte. E vârsta când apare minciuna. Minciuna e un mecanism foarte complex. E mult mai ușor să spui adevărul. Mult mai simplu, mai corect, mai etic. Dar ca să minți, tu trebuie să știi că minți. Deci să știi care e adevărul și tu să-l opui cu minciună pentru a obține ceva mai mult decât dacă ai fi spus adevărul. E un joc cognitiv foarte puternic și trebuie să ne bucurăm când copiii noștri încep să mintă.

„Diaspora are alte repere”

– Continuăm jocul nostru, să-i excludem pe cei din diaspora. Ei sunt acolo, muncesc. Ca viață politică habar n-au ce se întâmplă aici.

– Aici ți-o spun din experiență, că am. Am fost în multe locuri și într-un loc am stat 8 ani, pendulând între Canada și România. E o dezrădăcinare și, culmea, cei plecați asculta mai mult știrile de acasă. Eram mai cuplat la ce se întâmplă acasă, când eram în afară decât când sunt aici înăuntru.

Nu i-aș exclude nici pe ei. Eu aici aș lua-o algoritmic. Ești cetățean, nu ai o îngrădire juridică să nu poți să votezi, votează. Ce trebuie văzut este la ce tip de manipulări sunt ei sensibili. Da, la naționalism. De ce? Păi simplu. Pentru că în contextul ăla îți lipsește casa.

Dacă punem Tudor Gheorghe, îl ascultăm, da, și o să ne întrebăm, că tot au înflorit salcâmii, de ce am vrea să fim cuminți. După ce ai stat 3 ani în afară și n-ai mai reușit să vii acasă, s-ar putea să-ți ștergi și o lacrimă. E un context de o sensibilitate și o emotivitate diferită față de cea din țară.

Diaspora, cum o numim, are alte repere. Vede o altă societate cu bune și rele. Pe anumite paliere de judecată, funcționează mai bine decât cei de acasă. Și atunci au o frustrare. Au o frustrare că de ce acasă eu nu pot să fac ce fac aici? Au o frustrare de ce nu pot să schimb oamenii ăia, că oamenii ăia nu mi-au dat sistemul pe care îl doream eu și de asta a trebui să plec.

Și când hrănești frustrările astea, dacă le încingi după o anumită temperatură, s-a dus naționalitatea și votul este eminamente emotiv.

„Dacă dai un astfel de instrument politicienilor de la putere, cel al excluderii de la vot, o să-l folosească”

– Hai atunci să excludem extremiștii.

– Aceștia joacă în cheie minoră o viață politică. Adică ne mint în cunoștință de cauză. Unii mint că așa sunt ei. Nu e bine să minți. E bine că poți să minți, dar nu e bine că minți. Iarăși nu sunt pentru a-i exclude. De ce? Păi, ca să excluzi, trebuie să vii cu o cenzură, să spui ăsta e bun, ăsta e rău. În clipa în care vii cu o cenzură e ca cum vii cu condamnarea la moarte, s-ar putea să greșești.

E o pedeapsă mult prea dură, înțelegi? Să nu uităm că dacă dai un astfel de instrument politicienilor de la putere, acest instrument al excluderii de la vot, o să-l folosească. Și ce e mai grav? Să excluzi pe supoziție, cum definești extremismul, nu?, Să fii extremist într-o marjă, indiferent că e de stânga, sau de dreapta, e bine pentru societate, Societatea face diferența. Ce trebuie făcut e să educi, să educi, să gândească și să nu voteze inerțial, să nu voteze emoțional, să nu voteze cu turma.

– Să-i excludem pe cei care gândesc că pământul e plat. Conspiraționiștii, de ce să voteze? Ai intrat vreodată în capul unuia?

– Ăsta e un mister fundamental. Sunt teorii că noi am evoluat tocmai pentru că nu putem să intrăm în capul celuilalt. Și atunci noi trebuie să dezvoltăm strategii cognitive ca să vedem ce gândește celălalt.

Acuma revenind la conspiraționiști, revenind la cei cu pământul plat, nu știu dacă știi. Acum câțiva ani vroiau să organizeze o expediție în care să arate că pământul este plat. Și a venit un om de știință și le-a spus ok, foarte bine, ce instrumente folosiți când mergeți până la capătul pământului? Când navigați, ce folosiți? Păi, cum ce? GPS-ul! Și omul de știință le-a spus că n-are sens să mai plece în expediție, GPS-ul se bazează pe faptul că pământul este rotund și avem o poziționare geo-globală.

Deci dacă folosiți GPS-ul n-are sens, pentru că voi deja din start ați negat faptul că Pământul e plat. Folosiți un instrument care folosește ipoteza contrară. Bineînțeles, a fost mare rumoare.

Asta înseamnă gândire critică, să pui cap la cap informațiile pe care le ai, să le coroborezi, să le judeci, să le verifici, să nu le iei pe nemestecate. În definitiv, asta este să nu mănânci pe repede înainte.

A murit Daniel Kahneman acum câteva săptămâni bune, cel care ne-a dat distincția între „Gândire rapidă, gândire lentă”. Gândirea rapidă, emoțională, instinctivă, când ne grăbim în viață, nu ne dă neapărat deciziile cele mai bune. Bătrânii spuneau să treci „proba nopții”. Vrei să te căsătorești? Foarte bine, dar mai gândește-te noaptea asta, mai vorbim mâine. Vrei să divorțezi? Tot așa.

– Am mers pe mâna unei teorii răspândite astăzi. Să-i dăm afară de la vot pe unii care nu ne plac. Hai să-i excludem și pe politicieni. Cum de uităm ce-au făcut politicienii de la un mandat la altul? Cum de alegem aceiași mincinoși?

– Noi nu trebuie să uităm ce au făcut ei. Să ne aducem aminte ce spunea Iorga cine uită, nu merită. Cine nu se uită la istorie și nu învață ceva din ea, aproape că nu merită viața.

Cum spunea Socrate, o viață neanalizată, nu merită trăită. Tata îmi spunea: în clipa în care treci ca gâsca prin apă și ajungi la 60-70 de ani și te uiți în urmă și spui bun, și ce-am făcut? Am făcut niște chestii inerțiale, am fost împins să fac o facultate, împins de societate, de familie sau să nu o fac, să fac o afacere, să mă căsătoresc, să mă despart. Bun. Dar ce ai făcut tu?

Poate politicienii nu-și pun întrebări niciodată, noi nu avem voie să uităm. Dacă uităm, suntem o societate din asta inerțială și manipulabilă.

Pâine și circ

– Păi, suntem o societate manipulabilă. Am arătat motivele.

– Dacă avem în prim-plan personaje de tipul ăsta. E ceva problematic cu noi, ne place „pâine și circ”. Asta e o schemă foarte veche dă-i poporului pâine ca să nu se revolte. I-ai dat pâine? Dă-i și circul și atunci totul devine o bășcălie generalizată.

Mergi prin piețe, faci miștocăreli cu băieții de la tarabă, te mai duci la un birt, mai bagi o glumiță, spui că de fapt toți suntem la fel. Deci votați-mă pe mine și atunci e o formă de manipulare prin uitare și o manipulare a celor care spun: toți sunt la fel, dar ăsta e simpatic.

Asta e un tip de judecată simplistă. Omul politic simpatic și alegătorii lui nu văd cu un pas înainte, n-au cum să conducă. Ei pot să simuleze mult timp până când ajung la un capăt.

„Noi ținem la spațiul nostru interior și ce e exterior nouă nu contează”

– Ești profesor universitar de filosofie. Ești prizonierul acestora. Ei ți-au „copiat” cariera. Au facultăți, au ajuns în fruntea țării.

– Sunt prizonierul lor? Oricine intră în jocul ăsta e prizonierul lor. Ce putem face? Să gândim critic. Societatea noastră va fi altfel dacă va fi o societate educată și atunci eu fac tot ce pot, oriunde pot vin cu acest virus bun, educațional, al gândirii critice, cu bune și rele.

Dar nici în zona politică, ca niciunde de fapt, nu putem generaliza. A gândi altfel, nu înseamnă a fi exclus. Am cunoscut și oameni politici care cresc în jurul lor niște insule de normalitate. Eu asta vreau. Nu vreau rachete spațiale.

Nu știu dacă te-ai uitat pe site-ul ăsta. „Lets make Romania great again”, care-i plin de fake-news-uri din-astea simpatice, că avem cea mai mare stație spațială, că avem cea mai mare catedrală, tot felul de bazaconii din astea care hrănesc orgoliul nostru național.

Nu suntem cei mai cei, dar nu suntem nici proștii lumii. Haideți să facem un spațiu normal, respirabil, în care să nu se întâmple toate grozăviile astea.

În trafic, de exemplu, e cel mai greu. Mă enervez în trafic, recunosc, cum mă urc în mașină, parcă mă cuplez la birjăreală, devin birjar și nu știu cum să mă stăpânesc. Este o stare de nervozitate pe care o am din lipsa respectării regulilor.

Am fost în Tokyo. Tokyo are cred 24 de milioane. E mai mare decât toată România. Toată România pusă în București. Nu există astfel de aglomerări de circulație.

Iarăși e un oraș foarte curat, nu există coșuri de gunoi. Ăsta e paradox. Oraș curat fără coșuri de gunoi. De ce? Păi tot din educație vine. Copiii de acolo. Ei sunt educați să-și facă ei curat. Ai pungulița ta, o duci și o arunci în niște locuri speciale. Deci nu au aceste coșuri de gunoi, n-am văzut aruncându-se țigări din mașină, gume de mestecat. Aici e o chestie foarte interesantă, că noi ținem la spațiul nostru interior și ce e exterior nouă nu contează. La bloc scuturăm lucrurile în afară, aia nu mai contează. Conserva, sticla, unde le aruncăm? Afară!

– N-avem proiecte, n-avem educație, n-avem reguli.

– Noi suntem într-o bârfă reală, din asta, permanent, parcă stăm la portiță cu babele, ia uite și pe ăla cum e îmbrăcat, ia uită-te la ăsta cum se îmbracă. Are amante, nu are amante, e pe motocicletă, e în metrou. Lucruri de tipul ăsta.

Da’, stai! Nu astea contează. Păi, să vedem ce propun ei, cu ce proiecte vin ei și după aceea să stăm să judecăm. Sunt viabile? Sunt implementabile? Doar ne vrăjesc?

„Asta e maimuțăreala reală a omului politic”

– Este omul politic un Mogli, din „Cartea junglei”? Sau Mogli e mai deștept decât omul politic?

– Mogli e un personaj foarte simplu, ca și ursul Baloo și pantera Bagheera. Eu pe Mogli îl folosesc ca pe un personaj literar complex, Cu toții îl știm, ne-a hrănit copilăria atât prin carte, cât prin desenele animate. Dar l-am folosit ca pe un caz de fake news științific.

De ce? Pentru că în cazul unor astfel de copii crescuți în comunități în care nu au expunere sociolingvistică, ei nu mai pot să dobândească limbajul. Ori Mogli avea 10-11 ani. Dacă nu ești expus până la 7-8 ani nu mai poți să înveți nicio limbă.

Ori la sfârșit, dacă-ți aduci aminte, în Cartea Junglei, el pleacă cu fata venită din sat cu ulciorul. Este îmbujorat, normal, intră într-o altă rețetă cognitivă și are alte alegeri. Dar vorbește cu ea. Ei, așa ceva nu se poate da. Adevărul literar este seducător și foarte bine construit. Adevărul științific e altul.

În clasa noastră politică îl avem și pe Șerkhan, îl avem și pe Bagheera, îl avem și pe Baloo, îl avem și pe Mogli, avem și elefanți și rinoceri. Tot acolo este și maimuțoiul care spunea că dacă ia focul devine și el om.

Da, asta e maimuțăreala reală a omului politic. El crede că dacă vine cu o spoială de cultură, cu o spoială de gândire critică, că și asta se poate mima, de ce nu?, devine moral și respectabil. Ne pare rău, nu devine. Dacă pui unei maimuțe focul în mâini, nu o face om. Ai nevoie de milioane de ani de decantare și existență. Și simplul foc nu face o maimuță homo sapiens.

Un om politic nu este un corupt, avid, orgolios. Este doar un corupt avid, orgolios, care nu e dedicat comunității. Dacă sunt opțiuni mai bune în această „Carte a Junglei” trebuie să alegem altfel. Alegerea este gândire.

Cum facem ca să gândim mai bine? În definitiv, gândirea e baza la toate acestea. Dacă gândim mai bine, poate reușim după aceea să și înțelegem mai bine mecanismele prin care putem să avem un om politic mai bun, prin care putem să avem un somn mai adânc și odihnitor, să mâncăm mai bine și eficient, să respirăm mai bine. Gândirea-i baza în toate.

Sorin Costreie este profesor de Filosofie la Universitatea București. President la UNICA – Network of Universities from the Capitals of Europe. A fost prorector al Universității din București.

Din seria ANUL ELECTORAL 2024: