​Pădurarii 2.0: Tehnologia, un aliat în lupta contra tăierilor ilegale și un sprijin în eforturile de regenerare a pădurii

Tehnologia de ultima oră – drone, sateliți, sisteme radar, senzori – ar putea contribui la salvarea și regenerarea pădurilor, de la protejarea lor de tăieri masive, identificarea posibilelor amenințări, până la izolarea și intervenția rapidă și eficientă în timpul incendiilor. Tehnologia este încă la început de drum, însă utilizarea ei a început deja în unele țări. Scopul este simplu: dezvoltarea unei metode „smart” de a proteja mediul, dar și de a asigura resurse lemnoase – încă necesare în economie -, pentru că viitorul umanității este strâns legat de existența pădurilor. Știința ar putea veni în ajutorul celor care luptă pentru regenerarea pădurilor, dar acest lucru este posibil doar cu investiții în cercetare și dezvoltare, echipamente și, ulterior, training pentru pădurari și alte forte de intervenție.

1. Dronele, paznicii pădurilor

Dronele reprezintă o soluție, deja utilizată în unele țări, pentru gestionarea pădurilor. Startup-uri precum BioCarbon Engineering (Marea Britanie), Corvus Monitoring sau Delta Drone (Franța) folosesc drone pentru a aduna date despre păduri, informații în baza cărora să se poată dezvolta ulterior servicii de teledetecție, de alertă de incendiu și planuri de regenerare a pădurii.

Dronele parcurg cu rapiditate suprafața pădurii, datele culese fiind net superioare celor colectate de personalul silvic dotat cu GPS.

BioCarbon Engineering, înființat de un fost inginer de la NASA, Lauren Fletcher, își propune să folosească drone pentru împăduriri masive, ținta fiind de 1 miliard de arbori pe an. Pașii de implementare sunt următorii:

• Cartare aeriană în 3D – Dronele sunt trimise în zone ce trebuie împădurite și colectează date pentru a creea modelul digital al terenului. 
• Realizarea planului de împădurire – După ce datele de la fața locului au fost analizate, este generat un plan de împădurire adecvat condițiilor locale. 
• Încărcarea dronelor cu semințe – Dronele, echipate cu sisteme de ghidaj și control, au în dotare mici canistre presurizate în care sunt introduse capsulele cu semințe germinate, puse într-un gel bogat în nutrienți. 
• Semănarea propriu-zisă – Dronele zboară la o înălțime de circa 1-2 metri, respectând traseele stabilite în planul de împădurire, și lansează capsulele (realizate dintr-un material biodegradabil). Acestea se sparg la impactul cu solul, permițând eliberarea semințelor. 
• Monitorizarea creșterii – După semănarea , dronele realizează zboruri la altitudine redusă pentru a analiza vitalitatea puieților. 

Un astfel de sistem de împădurire, denumit „silvicultură de precizie”, s-ar dovedi extrem de eficient. În ceea ce privește necesarul uman, la cârmă ar trebui să fie în jur de 2 operatori (o echipă) pentru 7-8 drone. Capacitatea de semănare este de aproximativ 10 capsule pe minut, adică circa 36 000 de viitori puieți pe zi. 100 de echipe care muncesc în acest ritm ar putea planta 1 miliard de copaci pe an, care ar acoperi o suprafață de aproximativ 500,000 ha.

BioCarbon Engineering

În România, în premieră, de la începutul acestui an, oficialii Direcției Silvice Suceava și Garda Forestieră Suceava au la dispoziție cinci drone pe care le vor putea folosi pentru combaterea tăierilor ilegale, depistarea și stingerea incendiilor forestiere, precum și pentru identificarea și monitorizarea zonelor afectate de calamități naturale, primite în cadrul unui proiect pilot înființat de Ministerul Mediului, scrieAgro-Business.

Potrivit sursei citate, gărzile Forestiere Suceava și Ploiești sunt primele gărzi din cele nouă existente la nivel național la care se testează utilitatea dronelor. Din păcate, împădurirea cu drone rămâne în România la nivel de science-fiction.

2. Supraveghere de pe orbită-Programul Copernicus

Dacă dronele acționează punctual, o supraveghere mai extinsă se poate face cu ajutorul sateliților. Aceștia ar putea furniza alerte rapide atunci când se produc tăieri masive, mai ales în zonele izolate, unde accesul specialiștilor este limitat. În momentul de față sateliții sunt folosiți pentru colectare de date, însă timpul de colectare a datelor a scăzut suficient de mult încât, în viitorul nu prea îndepărtat, să poată fi implementată și o astfel de funcție.

Programul european de mediu Copernicus folosește flota de sateliți Sentinel pentru a colecta date actuale și independente ale suprafeței terestre, inclusiv despre păduri. Constelațiile de sateliți lucrează împreună pentru a realiza o monitorizare aproape în timp real a schimbărilor pădurilor. Datele nu mai sunt actualizate la interval de câțiva ani sau luni, ci la interval de câteva zile.

Informațiile obținute astfel pot fi folosite pentru a identifica și reacționa la o acțiune de tăiere ilegală.

Sentinel 2

De asemenea, în baza acestor date, oamenii de știință au creat o hartă globală care cuantifică materialul lemnos din păduri-un element cheie, de altfel, pentru a putea înțelege ciclul de carbon și schimbările climatice. Datele colectate de Sentinels, împreună cu datele obținute de instrumente amplasate la sol și aeropurtate, sunt utilizate deproiectul SAPPHIRE(„Space Applications for Precision Plant Health Information, Response and Evaluation”), dezvoltat de agenția guvernamentală britanică Forest Research împreună cu firma Rezatec, pentru a evalua starea de sănătate a arborilor.

Harta pădurilor din statul mexican Chiapas, făcută în baza datelor obținute de sateliții Sentinels / Foto: ESA

3. CSI-ul pădurilor

În 2014, Comisia ONU pentru prevenirea Infracțiunilor și Justiție Criminală a declarat tăierile ilegale drept „infracțiune gravă”, ce merită un nivel de atenție egal cu cel acordat traficului de stupefiante. Infracțiunile variază de la operațiuni solitare de tăieri din zone protejate până la scheme complicate, transnaționale, ce recurg la identificarea eronată a transporturilor de material lemnos, evaziune fiscală și corupție.

Pe măsură ce metodele infractorilor devin mai sofisticate, și tehnologia folosită pentru prinderea lor se îmbunătățește.

Identificarea diferitelor tipuri de specii forestiere este un element principal în lupta împotriva tăierilor ilegale. Principala problemă a acestor tehnologii, la această oră, este lipsa unei baze de date extinse.

4. Aplicații pentru urmărirea transporturilor de material lemnos și sisteme de alertă – Radarul Pădurilor, Inspectorul Pădurii, TimFlow –

Până la analize genetice și împăduriri cu drone, există sisteme tehnice care încearcă să diminueze recoltările ilegale de masă lemnoasă. Radarul Pădurilor-un sistem „de urmărire a trasabilității masei lemnoase”-, aplicația „Inspectorul pădurii”, împreună cu platforma conexă „Inspectorul pădurii” și sistemul Timflow, sunt câteva astfel de exemple.

Radarul Păduriloreste un sistem de control pentru prevenirea tăierilor ilegale. Înainte să plece din pădure, fiecare transport de material lemnos trebuie înscris în sistemul informatic cu ajutorul unui telefon inteligent. Se specifică de unde pleacă, unde se duce, cantitatea de material lemnos etc. Sistemul emite un cod unic, iar apoi traseul materialului lemnos poate fi urmărit prin GPS. Dacă un transport de lemn nu are aceste date, nu poate fi primit în depozit. Orice om căruia i se pare ceva ciudat la un transport de material lemnos văzut pe stradă, poate apela 112, indicând numărul mașinii de transport, și cere verificarea transportului. În martie 2016, la un an și jumătate de la implementare, fuseseră înregistrate peste 25.000 de apeluri la 112 care raportau transporturi suspecte de material lemnos, dintre care 4.500 s-au dovedit că încalcă legea.

Aplicația gratuită„Inspectorul pădurii”, lansată în iulie 2016, permite cetățenilor să verifice folosind telefonul mobil dacă un transport de material lemnos este legal sau nu, introducând numărul de înmatriculare al mașinii care transportă materialul lemnos. Dacă transportul nu este găsit în sistem, există posibilitatea ca acesta să nu fie în conformitate cu prevederile legale, iar cetățeanul trebuie să sune la 112, iar Poliția și Gărzile forestiere vor opri transportul și vor verifica documentele însoțitoare.

Pentru a depista tăierile ilegale, Ministerul Mediului a lansat la finele anului trecut și portalulwww.inspectorulpadurii.ro. Acesta operează imagini din satelit pe care le suprapune în timp real pe hărți electronice, fiind posibilă astfel depistarea inclusiv a tăierilor ilegale, sistemul putând detecta până la câțiva arbori tăiați și zona în care s-au făcut tăierile, dar și a locului de unde se face transportul de material lemnos.

Portalul Inspectorul Pădurii / Foto: inspectorulpadurii.ro

În încercarea de a asigura transparența în lanțul de aprovizionare, Holzindustrie Schweighofer a lansat în aprilie 2017sistemul TimFlow de monitorizare prin GPS a transporturilorde buștean la fabricile companiei. Aplicația, deschisă publicului, permite de fapt urmărirea traseului materialului lemnos, scopul final fiind diminuarea riscului de achiziție a materialului lemnos cu proveniență îndoielnică și asigurarea unei industrii sustenabile de prelucrare a lemnului.

Astfel, fiecare camion care livrează buștean trebuie să fie echipat cu un dispozitiv GPS. Șoferul trebuie să fotografieze încărcătura de buștean la punctul de încărcare, iar atunci când camionul ajunge la fabrică, angajații verifică ruta transportului după datele GPS și compară fotografiile cu încărcătura livrată. Neregulile, precum devierile inexplicabile de la traseu ori discrepanțele dintre fotografii și încărcătura livrată, sunt investigate și, spun reprezentanții companiei, în cazul în care este necesar, sunt sesizate autoritățile. Aplicația este disponibilă și în limba engleză. Parcurile Naționale din România sunt marcate pe hartă sistemului de urmărire a transporturilor de material lemnos ca „zone de excludere”, iar disponibilitatea datelor pentru utilizatorii înregistrați a fost recent extinsă de la o lună la un an de zile.

În contextul unui sector și al unei industrii care prezintă provocări majore pentru toate părțile implicate, al utilizării unei resurse regenerabile importante, Proiectul Pădurea de Mâine își propune plantarea unui milion de puieți pe parcursul a cinci ani, pe suprafețe cu dificultăți de regenerare. Lucrările de întreținere și monitorizare vor continua timp de trei ani pentru a asigura atingerea obiectivului, respectiv instalarea cu succes a vegetației forestiere. Inițiativa „Pădurea de Mâine” vine în sprijinul proprietarilor privați de păduri care nu au resursele necesare pentru îngrijirea suprafețelor deținute.

Silvicultură înseamnă însă mult mai mult decât a planta puieți, a reîmpăduri și a contribui la ameliorarea cadrului legislativ care gestionează acest domeniu. „Pădurea de Mâine” este un proiect care-și propune, pe langă reîmpădurirea unor suprafețe cu probleme de regenerare, o contribuție semnificativă la o mai bună înțelegere a domeniului silvic de către publicul larg. Proiectul combină componența educațională cu experiență practică pe teren.

Proiectul „Pădurea de Mâine” este susținut de Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și de compania Holzindustrie Schweighofer, împreună cu alți parteneri.