Iodul se administrează doar în primele 4-6 ore de la un accident nuclear. Campania de informare începe astăzi
Ministerul Sănătății a demarat astăzi campania de informare cu privire la administrarea comprimatelor de iodură de potasiu. Ministerul Sănătății a elaborat Ghidul de Informare Generală care stabilește condițiile în care se administrează iodura de potasiu de 65 mg, dozele recomadate, cum și când se instituie tratamentul.
Call center deschis de luni până vineri
De asemenea, instituția condusă de Alexandru Rafila pune la dispoziție, începând de astăzi, un call center dedicat, unde personal de specialitate va răspunde întrebărilor primite.
Numărul de telefon este 021/317.40.06.
Programul call center-ului este:
- Luni-Joi: 8.30-16.30
- Vineri: 8.30-14.30
Cum se administrează iodul și care sunt dozele recomandate
Iodura de potasiu 65 mg se va administra EXCLUSIV la indicațiile autorităților și doar în caz de accident nuclear! Metodele de informare ale autorităților în caz de accident nuclear se vor face prin intermediul radio, TV, mass media sau/și chiar prin intermediul sirenelor de protecție civilă, se arată în ghidul elaborat de Ministerul Sănătății.
Comprimatul cu iodură de potasiu 65 mg se administrează pe cale orală și poate fi mestecat sau înghiţit.
Pentru administrare la copii cu vârsta sub 6 ani, doza poate fi zdrobită şi amestecată cu lapte, suc de fructe, miere sau iaurt.
În cazul administrării la sugari (cu vârsta sub 1 an), doza poate fi dizolvată în lapte, apă, suc de fructe, sau zdrobită şi amestecată cu lapte sau suc de fructe.
Doze recomandate:
- Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: 2 comprimate (echivalent cu 100 mg iod).
- Copii cu vârsta între 3-12 ani: 1 comprimat (echivalent cu 50 mg iod).
- Copii cu vârsta între 1 lună – 3 ani: ½ de comprimat (echivalent cu 25 mg iod).
- Nou-născuţi (cu vârsta până la 1 lună): ¼ de comprimat (echivalent cu 12,5 mg iod).
Iodul nu mai este eficient la 12 ore de la expunerea la radiații
În scopul de a realiza blocarea eficace a absorbţiei radioactive, iodura de potasiu trebuie să fie administrată cât mai curând posibil după expunerea la radiaţii. În cazul în care administrarea are loc la 4-6 ore după expunere, absorbţia este blocată doar în proporție de aproximativ 50%.
În cazul în care administrarea de iodură de potasiu are loc mai târziu de 12 ore după expunere, absorbția acesteia nu mai este semnificativă, deoarece iodul radioactiv a fost absorbit deja de către glanda tiroidă.
Durata tratamentului este limitată la o doză unică care va fi administrată sub controlul autorităţilor competente. Această doză va oferi protecţie pentru o expunere de până la 24 ore.
În cazul continuării expunerii la radiaţii radioactive, poate fi necesară administrarea unei noi doze în decursul a două zile.
Nou-născuţilor nu li se va administra mai mult de o doză.
Beneficiul potenţial al profilaxiei cu iod este cu atât mai mare cu cât vârsta este mai mică.
Riscul de cancer tiroidian per unitate de doză de iod radioactiv este mai mare la făt, nou-născut şi sugardecât la adult. Ca urmare, populaţia ţintă pentru administrarea iodului este reprezentată mai ales de persoanele cu vârsta sub 40 ani.
Nou-născuții prezintă un risc deosebit în cazul expunerii la iod radioactiv
Trebuie luat în considerare raportul beneficiu/risc al administrării iodurii de potasiu pentru fiecare grupă de vârstă. Femeile gravide, femeile care alăptează, nou-născuţii, sugarii şi copiii trebuie trataţi primii.
Nou-născuţii în primele zile de viaţă prezintă un risc deosebit în cazul expunerii la iod radioactiv şi de inhibare a funcţiei tiroidiene prin supraîncărcare cu iodură de potasiu. Proporţia captării iodului radioactiv este de 4 ori mai mare decât la alte grupe de vârstă. Hipotiroidismul tranzitoriu în această etapă precoce de dezvoltare a creierului poate determina pierderea capacităţii intelectuale. În cazul administrării de iod la nou-născuţi este obligatorie urmărirea atentă a funcţiei tiroidiene.
La nou-născuţii cărora li s-a administrat iodură de potasiu în primele săptămâni de viaţă trebuie să se monitorizeze valorile TSH şi, dacă este necesar, valorile T4; în caz de hipotiroidism, li se va administra terapie de substituţie.
La gravide, în cazul unui incident nuclear, utilizarea iodurii de potasiu în doza recomandată o perioadă scurtă de timp ca inhibitor tiroidian, este necesară pentru păstrarea funcţiei tiroidiene a mamei şi, începând din al doilea trimestru de sarcină, a fătului. Nu se administrează mai mult de 2 doze femeilor gravide. În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, o doză mare de iod poate determina inhibarea funcţiei tiroidiene a fătului cu apariţia guşei. În cazul administrării iodului femeilor gravide, sunt necesare monitorizarea ecocardiografică a fătului până la sfârşitul sarcinii şi screening de rutină în perioada neonatală. La gravidele cu hipertiroidism nu trebuie să se administreze iodură de potasiu datorită inhibiţiei tiroidei la făt.
Iodura se elimină în lapte. Tratamentul mamelor care alăptează trebuie să fie cât mai scurt posibil, în general, nedepăşind 2 doze. Nu se recomandă întreruperea alăptării.
Prezintă risc pacienţii cu tireotoxicoză trataţi medicamentos sau pacienţii cu antecedente de tireotoxicoză trataţi medicamentos cărora li s-a întrerupt tratamentul şi se află în stare de remisiune aparentă.
Hipertiroidismul indus de iod poate fi precipitat la pacienţii cu guşă nodulară asimptomatică sau boală Graves latentă, cărora nu li se administrează tratament.
De regulă, nu se recomandă profilaxia cu iodură de potasiu persoanelor cu vârsta de peste 40 de ani, cu excepţia cazurilor în care expunerea tiroidei la iod radioactiv prin inhalare, este de aproximativ 5 Gy. Riscul de cancer tiroidian este foarte mic la această grupă de vârstă, în timp ce incidenţa afectării tiroidiene este mai mare. Ca urmare, riscul de complicaţii tiroidiene induse de iod este mai mare la această grupă de vârstă.
Ce reacții adverse pot apărea în urma administrării iodului
Posibile reacții adverse:
- Reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate tranzitorii, edemul glandelor salivare, cefalee, bronhospasm, tulburări gastro-intestinale; acestea pot fi uşoare sau severe ca intensitate şi pot fi dependente de doză.
- Au fost raportate hipertiroidism, boli autoimune (Graves şi Hashimoto), guşă nodulară toxică şi hipotiroidism indus de iod. De asemenea, s-au raportat hiperactivitate tiroidiană, tiroidită, mărirea glandei tiroide cu sau fără dezvoltarea mixedemului. Administrarea continuă poate determina depresie, nervozitate, impotenţă sexuală şi insomnie.
Cine nu poate lua iod
Contraindicații la iodura de potasiu:
- Hipersensibilitate la iodură de potasiu sau la oricare dintre excipienţi;
- Dermatită herpetiformă;
- Vasculită cu valori mici ale complementului (afecţiuni autoimune foarte rare).
Rafila speră să poată distribui pastilele de iod prin medicii de familie, dar aceștia se opun
Pastilele de iod ar putea fi distribuite prin medicii de familie și prin farmacii, anunța ieri ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, care mai spunea că autoritățile vor pregăti cadrul legal pentru ca acestea să poată fi distribuite populației, dar numai după o campanie de informare.
89% dintre medicii de familie se declară împotriva distribuirii iodurii de potasiu prin cabinetele lor, arată un sondaj realizat săptămâna trecută de Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie.
Motivele? „Ar fi prejudiciată în mod semnificativ activitatea medicală propriu-zisă a medicilor prin aglomerația creată, prin partea birocratică aferentă distribuirii și prin nemulțumirile legate de faptul că doar anumite categorii de cetățeni beneficiază de astfel de medicație”, arată Societatea Națională de Medicina Familiei, într-o scrisoare transmisă ministrului Sănătății, Alexandru Rafila.
Principala temere a medicilor este aceea că vor trebui să împartă zilnic pastile la câteva zeci sau sute de persoane.
Întrebați cine ar trebui să distribuie pastilele, 36% au răspuns „farmaciile”, 36% „primăriile” și 28% „Inspectoratul pentru Situații de Urgență”.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro