Virusul respirator ce reprezintă principala cauză de spitalizare la copiii mai mici de un an
Sezonul infecțiilor respiratorii tocmai a început, iar infecțiile respiratorii severe determinate de virusul sincițial respirator (VSR) reprezintă un pericol real pentru copiii din categoriile vulnerabile. Virusul respirator sincițial este un virus implicat frecvent în infecții ale tractului respirator inferior atât la sugar, cât și la copilul mic. Infecțiile determinate de VSR reprezintă principala cauză de spitalizare la copiii sub un an.
În general, virusul sincițial respirator (VSR) provoacă simptome ușoare asemănătoare răcelii comune, însă copiii născuți prematur sau cu anumite probleme pulmonare sau cardiace prezintă un risc crescut de apariție a unei infecții severe care de cele mai multe ori necesită spitalizare, inclusiv în unități de terapie intensivă, și chiar oxigenoterapie.
Riscul de infecție cu VSR poate fi redus prin respectarea măsurilor de bază de igienă și control al răspândirii infecțiilor, completate de prevenția medicamentoasă.
Infecția cu virusul sincițial respirator, pericol în rândul copiilor născuți prematur
La debutul sezonului infectiilor virale, medicii specialiști atrag atenția asupra pericolului pe care-l presupune infecția cu virusul sincițial respirator (VSR) în rândul copiilor născuți prematur. Virusul sincițial respirator (VSR) este un virus frecvent întâlnit care se poate transmite ușor de la o persoană la alta.
La copii, VSR determină, în general, simptome ușoare și moderate, asemănătoare unei răceli. Însă la copiii născuți prematur sau cu anumite probleme pulmonare sau cardiace poate determina infecții respiratorii grave, care necesită spitalizare.
De aceea, sfatul specialiștilor este ca în perioada rece în care este probabilă epidemia de VSR, copiii cu risc înalt de infecție severă cu VSR să beneficieze de tratamentul care să-i protejeze.
Virusul sincițial respirator se transmite cu ușurință, prin strănut sau tuse, prin contactul direct între persoane sau utilizarea comună a recipientelor pentru băut/tacâmurilor etc., precum și prin contactul cu o suprafață pe care se regăsește virusul.
De exemplu, virusul poate supraviețui timp de 30 de minute sau mai mult pe mâinile nespălate și până la 6 ore pe suprafața jucăriilor, tastaturilor sau pe mânerele ușilor.
Care sunt simptomele infecției cu virusul sincițial respirator
La debut, simptomele infecției cu VSR pot fi asemănătoare cu cele ale unei răceli și pot include: febră ușoară, scurgere de secreții nazale, tuse uscată, durere în gât, durere de cap, ușoară.
În formele severe, infecția se poate răspândi la tractul respirator inferior, cauzând infecții grave cum sunt pneumonia sau bronșiolita. În aceste cazuri, simptomele pot include febră, dificultăți de respirație, respirație șuierătoare (wheezing), scăderea apetitului alimentar, iritabilitate sau oboseală neobișnuită și culoarea albăstruie a pielii.
„Pacienții cu boală congenitală de cord sunt expuși la infecția cu virusul sincițial respirator. În cazul lor, specialiștii pot amâna intervenția chirurgicală! Imunitatea este foarte vulnerabilă și în cazul copiilor care au până într-un an și suferă de alte afecțiuni, chiar dacă nu s-au născut prematur. Toți acești copii au indicație de imunizare împotriva VSR”, explică conf. dr. Cătălin-Gabriel Cîrstoveanu, medic primar neonatologie, șeful Secției de Terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul de Copii “Maria Sklodowska Curie” și vicepreședintele Asociația Română de Neonatologie.
Virusul sincițial respirator contaminează frecvent tractul respirator inferior, infecțiile determinate de acesta fiind principala cauză de spitalizare la copiii sub 1 an. O categorie deosebit de vulnerabilă sunt copiii născuți prematur (cei născuți înainte de 35 de săptămâni de sarcină sau mai puțin) cu vârsta de 6 luni sau mai puțin la începutul sezonului infecțios cu VSR. Conform Asociaţiei Prematurilor din România, anual, circa 18.000 de copii se nasc prematur în țara noastră, unul la fiecare 30 de minute.
De asemenea, complicații ale infecției cu VSR pot apărea și la sugarii sau copii mici (24 de luni sau mai puțin) care prezintă un anumit tip de afecțiune pulmonară cronică (displazie bronhopulmonară) sau anumite probleme cardiace congenitale.
„Copiii trebuie duși de urgență la medic când observăm simptome ca weezing, adică respirație șuierătoare, dacă cel mic este dispneic, începe să devină vânăt în jurul gurii sau la nivelul extremităților și se instalează febra. În prezent, există protocoale pe baza cărora putem evalua și identifica acei copii a căror viață este pusă în pericol”, declară prof. univ. dr. Anca-Doina Pleșca, medic primar pediatrie, neurologie pediatrică, pneumologie pediatrică, președintele Societății Române de Pediatrie.
Cum poate fi redus riscul de infectare cu virusul sincițial respirator
Riscul de infectare a copilului cu virusul sincițial respirator poate fi redus prin câteva metode simple de prevenție: spălarea frecventă a mâinilor și îndrumarea celor din jur să facă la fel, evitarea zonelor aglomerate și interacțiunea cu alți copii mici, în special cu cei care prezintă răceală sau febră, menținerea jucăriilor, hainelor și așternuturilor curate și evitarea fumatului în casă sau în apropierea copilului.
„Acest virus este un inamic redutabil pentru pacienții noștri, este extrem de contagios și nu oferă o imunitate de durată, ceea ce înseamnă că un copil se poate îmbolnăvi de 2-3 ori în același sezon. Infecțiile recidivante au și consecințe pe termen lung și din acest motiv trebuie să le acordăm o atenție deosebită. Aceste infecții pot fi ușoare la sugarii născuți la termen și la copiii sănătoși, însă pot fi grave, necesitând spitalizare, oxigen sau chiar internare la terapie intensivă la anumite categorii de copii vulnerabili. Aceste categorii sunt prematurii și cei cu greutate scăzută la naștere dar și cei cu afecțiuni cardiovasculare sau pulmonare”, explică dr. Adriana Dan, medic primar neonatologie, șef Secție Neonatologie, Spitalul Clinic Universitar București.
Epidemiile de VSR pot să apară oricând pe parcursul anului. De obicei, acestea au loc în lunile mai reci, de iarnă și durează în medie 5 – 6 luni. Sezonul infecțios cu VSR poate varia în funcție de regiune, în România acesta desfășurându-se din octombrie până în martie.
„28% dintre episoadele de infecție acută de tract respirator inferior, adică cele care afectează plămânul, sunt determinate de virusul sincițial respirator. Cea mai mare parte dintre sugari, aproximativ 80%, sunt afectați de infecții cu acest virus, însă până la vârsta de 2 ani toți copiii fac un episod cu acest virus. Este cea mai importantă cauză individuală de infecție de tract respirator inferior și etiologia pentru mai multe de jumătate de cazurile de pneumonie. Nu este un virus care să afecteze doar copiii, ci se întinde pe întreaga durată a vieții, însemnând spitalizare atât la vârste mici, cât și mai înaintate, ceea ce duce la afectare pulmonară și acutizări ale patologiilor cronice la vârstnici”, afirmă Dr. Sandra Alexiu, medic primar medicina de Familie, medic Instructor-formator, președintele Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov.
Pentru că pe 17 noiembrie este marcată Ziua Mondială a Prematurității, Corina Croitoru, membru fondator al Asociației Române pentru Nou-născuții Îndelung Spitalizați – ARNIS, transmite un mesaj despre ceea ce înseamnă speranța în viitor: “Aș vrea sa îi sărbătorim nu numai pe cei care au trecut cu bine prin aceasta experiență, dar mai ales pe copiii care încă se luptă cu riscurile și sechelele prematurității! Zi de zi, aceștia au nevoie de controale medicale, kinetoterapie, imunizări și vaccinări la zi, nutriție adecvată, stimulare cognitivă și bineînțeles au nevoie de multă dragoste din partea familiei. Cu toții – medici, părinți, asociații de părinți, companii și fiecare membru al societății civile – trebuie să ne unim forțele pentru creșterea calității vieții acestor copii vulnerabili.”
În prezent nu există un vaccin pentru acest virus, dar sunt disponibile medicamente care pot fi utile în cazul copiiilor predispuși la infecții grave cu VSR. Mămica și familia bebelușului vulnerabil sunt sfătuiți să păstreze constant legătura cu medicul. Acesta este în măsură să recomande conduita necesară și măsurile terapeutice care să îl protejeze pe cel mic în sezonul infecțios.
VEZI ȘI:
INTERVIURILE HotNews.ro