Vara în care Dumnezeu din Bradford a tulburat liniștea cosmică a Mangaliei

Mark era înalt, slăbănog, blond. Un galben nefiresc, genul de culoare pe care o pierd copiii înainte să devină șateni sau castanii și după care cotrobăie insistent părinții prin pozele de familie. Avea dinți mari, de rozător, și gropițe în colțul gurii, cireașa de pe tortul unui zâmbet cheeky, perfect. Era scos dintr-o matriță neverosimilă, idealul meu romantic la 15 ani. 

Dincolo de triada luminoasă blond–înalt–slab, avea accentul diavolului: britanic, din Bradford, nordul Angliei. Aveam nevoie de o pauză (tâmpă) după fiecare întrebare de-ale lui, cât să procesez conținutul, dincolo de forma perfectă. Efectul era mereu același: oase moi, mușchi de cârpă, mutilarea propriului vocabular în engleză, cu care, de altfel, defilam la olimpiade. În preajma lui se făcea pulbere. 

Aterizase la noi în Mangalia printr-un program caritabil cu școala lui, mediat de profesoara de franceză de la școala mea. Veniseră șapte elevi, de vârsta noastră, și un profesor. Fiind străini, aveau nevoie de traducători, așa că profesoara noastră ne-a propus acel job de vară mie, Adrianei și lui Anne-Marie, partenerele mele în plictiseala cotidiană. Când ți se ivește o șansă ca asta într-o gaură cosmică – așa cum e orașul în care am crescut –, spui da, dintr-o suflare.

În sfârșit, se întâmpla ceva în colțul nostru de lume, într-un oraș-stațiune care hăpăia fără să respire acțiunea din timpul verii, și-apoi lâncezea, indigest și cenușiu, trei anotimpuri.

A doua zi, la 4:00 după-amiaza eram pe plajă, la zece minute de casa mea. De fapt, la zece minute de casa oricăreia dintre noi. 

Erau gălăgioși, cu pielea foarte albă, un grup extraterestru aterizat în jurul unei prelate multicolore imense, pe care o fluturau în aer, strigând nume de culori. Câțiva se desprindeau de margine și alergau pe dedesubt, materialul imens cobora și îl prindea pe câte unul sub el. Am intrat direct în jocul ăsta după ce am schimbat câteva vorbe cu profesorul lor: un tip robust, cu ochelari și aer sobru, oarecum ridicol în contextul ăla. Printre noi alergau copii din cartierul sărac Barăci. 

Anne-Marie s-a îndrăgostit de Josh. Adriana s-a îndrăgostit și ea de Josh. Josh le plăcea pe amândouă. Eu nu mă săturam să îl privesc și să-l ascult pe Mark. 

Mark surfa cu nonșalanță valurile propriei carisme. Orice gest mărunt, fiecare sunet – o bucurie. Ne-a rupt pe loc inimile, mie și copilelor din Barăci. Eu le traduceam ce spunea el, ele i se adresau direct lui, în română, cu obidă, ca să-mi arate că n-au nevoie de serviciile mele. 

Ziua a continuat cu jocuri naive: pictam tatuaje pe piele, copiii se țineau scai după noi, șușoteau, le dădeau extratereștrilor porecle. La un moment dat, grupul a urcat pe faleza care începea să se anime. 

La începutul anilor 2000, când populația Mangaliei era mai numeroasă și mai tânără decât azi, faleza era loc de întâlnire pentru toată lumea. Fetele de vârsta mea defilau ciorchine, la braț, în crop tops neon, pantaloni evazați cu talia foarte joasă și adidași cu platforme printre cei în vârstă, proptiți inert pe zidurile promenadei, doar cu ochii aprinși de plăcerea bârfei.

Câțiva băieți din grup au început să cânte la chitară, ceilalți s-au strâns în jurul lor. Noi ne uitam de pe margine, lipite unele de altele, nădușite și surescitate. Sunau ca-n stele; băieții aveau voci calde – ca a lui Chris Martin –, fetele cântau foarte sus, dulce și răgușit. La un moment dat, una dintre ele a închis ochii și a ridicat ambele mâini în aer, a rămas cu ele acolo într-un dans bizar. Atunci am auzit versurile:

Lord I lift your name on high / Lord I love to sing your praises

Școala lui Mark din Marea Britanie nu era una oarecare (botezată Școala 5, ca a mea, de exemplu), ci se numea Bradford Christian School. Iar Mark venise să-mi vorbească despre Dumnezeu. 

Citește continuarea pe platforma editorială UNFINISHED LOVE STORIES.

Acest text face parte din proiectul UNFINISHED LOVE STORIES – o platformă editorială ce publică povești reale despre iubire în sens larg. În fiecare duminică dimineață, vei putea citi pe Hotnews.ro și pe unfinishedlove.ro o nouă poveste ce dă iubirii o nouă valență. Dacă ai și tu o întâmplare adevărată, unică și imperfectă, care explorează universul relațiilor contemporane, trimite-o către echipa editorială.

Articol scris de Elena Ștefan

Parteneriat media