Viață pe Venus? Nici gând! – Câteva studii pun la îndoială datele prezentate acum peste o lună și nu au descoperit nici gazul care a dat mari speranțe astrofizicienilor

Pe Venus ar putea exista o formă de viață, spuneau la mijloc de septembrie oameni de știință care au analizat un gaz din atmosfera planetei. Fosfina este gazul care, pur și simplu nu ar trebui să fie acolo, iar un scenariu era că o formă de viață simplă l-ar putea produce. Descoperirea a stârnit frenezie și controverse, dar acum câteva studii pun la îndoială procesarea datelor din studiul inițial și spun că nu au descoperit fosfină. Încă de la prezentarea primelor rezultate mulți cercetători spuneau că fosfina ar putea rezulta din procese atmosferice sau geologice pe care noi nu le putem explica fiindcă știm prea puține despre atmosfera venusiană.

Totul a pornit de la faptul că astronomii au detectat, cu telescoape puternice, un gaz numit fosfină în atmosfera groasă a planetei Venus. După o analiză intensă, unul dintre scenariile luate în calcul este că ceva care este acum în viață, probabil niște bacterii, ar reprezenta sursa acestei substanțe prezente în cantități mari în atmosfera densă de pe Venus.

Gazul extrem de toxic pur și simplu nu ar trebui să existe acolo, iar fosfina ar putea fi doar rezultatul unei forme de viață, în cazul în care o găsim pe o altă planetă. Fosfină a fost descoperită și pe Jupiter, însă acolo, din cauza condițiilor extreme – vânturi, furtuni puternice – fosfina se produce în mod natural. Pe Venus nu sunt condițiile de pe Jupiter, deci fosfina nu s-a format în aceleași condiții.

Mulți cercetători au pus la îndoială ipoteza și sugerau că acest gaz ar putea rezulta din procese atmosferice sau geologice pe care noi nu le putem explica fiindcă Venus rămâne un mister, mai ales că nicio sondă terestră nu poate rezista mai mult decât câteva secunde în atmosfera venusiană.

National Geographic citează mai multe studii care pun la îndoială descoperirea fosfinei și spun și că au fost erori în procesarea datelor în studiul inițial.

În trei studii care și-au propus să evalueze descoperirea anunțată la mijloc de septembrie se spune că nu a fost detectată fosfina, dar detectarea unui semnal estompat de la o anume moleculă de pe altă planetă este un proces complicat. Autorii studiului inițial spun că este absolut normal că alți oameni de știință le analizează rezultatele și le pun la îndoială.

Observațiile din studiul ce a stârnit un interes uriaș au fost făcute cu radiotelescopul Atacama Large Millimeter Array și concluzia a fost că în atmosfera lui Venus fosfina are o prezență de 5-20 părți/miliard. Deși pare puțin, vorbim de concentrații de mii de ori mai mari decât în atmosfera terestră.

Alți astrofizicieni spun că datele de la acest radiotelescop sunt complicat de analizat, fiindcă obiecte foarte strălucitoare precum Venus pot cauza probleme pentru radiotelescoape extrem de sensibile precum ALMA. Pentru a extrage un semnal din observațiile asupra lui Venus astronomii au trebuit să elimine ”zgomotul” radio produs de atmosfera terestră, de Venus și de echipamentele observatorului.

Mai mult, recent a fost detectată o eroare în sistemul de calibrare de la observatorul ALMA, eroare ce a produs în observații un spectru al Venus ”zgomotos”, ceea ce înseamnă că datele sunt confuze și complicat de analizat.

Concluzia este că mai multe date și mai multe analize sunt necesare pentru a clarifica misterul fosfinei. În plus, tot mai mulți au cerut să fie lansată o nouă misiune către Venus, fiind o planetă extrem de interesantă și relativ ușor de atins față de alte zone depărtate ale Căii Lactee.

De ce Venus este atât de specială?

Iată ce spune Neil DeGrasse Tyson (cunoscut pentru serialul Cosmos – Possible Worlds)

”S-a dovedit că Venus, numită astfel după zeița frumuseții și a iubirii, are o atmosferă densă, aproape opacă, alcătuită în principal din dioxid de carbon, și că are o presiune atmosferică de aproape o sută de ori mai mare decât cea de pe Pământ, la nivelul mării. Mai mult, temperatura de la suprafață se apropie de 500 de grade Celsius. Poți coace o pizza uriașă în 7 secunde, ținând-o pur și simplu în aerul de acolo.

Astfel de condiții extreme pun probleme explorărilor spațiale, fiindcă orice am trimite pe Venus o să fie zdrobit, topit sau vaporizat în câteva clipe. Dacă vrem să culegem date despre suprafața acestui loc abandonat trebuie să trimitem acolo un obiect rezistent la căldură sau unul extrem de rapid.

Nu este deloc accidental faptul că Venus este un loc atât de fierbinte. Are un efect de seră păcătos, indus de dioxidul de carbon din atmosferă, care captează energia infraroșie. Așa că, deși învelișul de nori al planetei reflectă cea mai mare parte a luminii vizibile primită de la Soare, rocile și solul de la suprafață absorb puținul care traversează învelișul. Apoi același teren radiază lumina vizibilă transformată în lumină infraroșie, care se acumulează continuu în atmosferă, creând astfel la un moment dat – și apoi menținând – un formidabil cuptor pentru pizza”.

Neil DeGrasse Tyson – Moartea într-o gaură neagră și alte dileme cosmice (Editura Trei, 2017)