VIDEO Cum este să îmbătrânești cu 20 de ani într-o singură zi. Experiment al unei apreciate jurnaliste

„A fost nevoie de două persoane ca să mă facă să mă simt ca o femeie de 80 de ani”, povestește jurnalista Amy Dockser Marcus, câștigătoare a Premiului Pulitzer, într-un reportaj publicat de The Wall Street Journal. La MIT AgeLab, care lucrează pentru a găsi modalități de a îmbunătăți viața vârstnicilor, o echipă de cercetători au ajutat-o să îmbrace costumul lor de simulare a vârstei. 

Au început cu o vestă cu greutăți de 7 kilograme, strângând curelele în jurul corpului, au adăugat mai multe greutăți la glezne și încheieturi, pentru a reproduce senzația de pierdere a masei musculare care însoțește îmbătrânirea. Peste greutăți, au venit cu un combinezon albastru, iar apoi cu un ham în jurul taliei și un sistem de corzi elastice atașat de diferite părți ale corpului, inclusiv în spatele gleznelor și pentru încheieturi. 

Acestea au scopul de a reduce capacitatea purtătorului de a-și întinde brațele în sus și de a-i scurta pasul. Piesa finală este un guler căptușit, cu scopul de a limita mișcările de întoarcere, în timp ce o pereche de ochelari este menită să încețoșeze vederea. Echilibrul este pus la încercare de o pereche de sandale căptușite cu spumă.

Proiectanții costumului de la prestigioasa universitate MIT numesc ținuta „Age Gain Now Empathy System” sau, pe scurt, Agnes. Versiunea originală a costumului dezvoltat de laboratorul din cadrul universității a fost concepută ca parte a unui exercițiu de formare pentru ingineri, designeri și specialiști în marketing de la un producător auto german. Aceștia erau interesați de ceea ce și-ar putea dori clienții mai în vârstă de la mașinile de lux. 

De-a lungul anilor, echipa MIT a adus modificări pentru a îmbunătăți acuratețea costumului în simularea îmbătrânirii. Costumul a fost purtat de directori, designeri, medici și de actorul Chris Hemsworth. 

Cum se comportă corpul în jurul vârstei de 80 de ani

Agnes este gândit să simuleze experiența unei persoane aflate în jurul vârstei de 80 de ani, care se confruntă cu mai multe afecțiuni netratate. Cei care vor să îl testeze pot opta și pentru  dopuri de urechi pentru a simula pierderea auzului, pe care unele studii o leagă de un risc crescut de demență la vârstnici, precum și de izolare socială. Jurnalista de la The Wall Street Journal a ales să sară peste această experiență, considerând că îi va fi destul de dificil oricum cu costumul.

Amy Dockser Marcus, o jurnalistă specializată îne probleme de sănătate și știință, spune că a devenit interesată de subiectul îmbătrânirii după ce, într-un moment de neatenție, a căzut într-o seară pe caldarâmul din fața unui restaurant.

„Incidentul m-a determinat să încep antrenamente de forță, în speranța de a-mi îmbunătăți echilibrul și de a preveni fracturile osoase în viitor. M-am întrebat dacă n-ar trebui să fac și mai mult”, explică Dockser Marcus, acum în vârstă de 60 de ani. Absolventă a Facultății de Medicină a Universității Harvard, ea a câștigat în 2005 Premiul Pulitzer pentru o serie de reportaje despre supraviețuitorii de cancer și despre provocările sociale, economice și de sănătate cu care s-au confruntat trăind cu boala.

14 secunde

„Petrecând o zi în costumul vârstei, speram să dobândesc o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă cu adevărat să îmbătrânești – și ce aș putea face să mă pregătesc. Activitățile cotidiene mi-au ridicat numeroase provocări”, afirmă ea și dă mai multe exemple:

• La supermarket, a avut dificultăți în a ajunge la produsele de pe rafturile cele mai înalte din cauza mișcărilor limitate ale brațelor. Statul pe vârfuri a ajutat-o să ajung la unele articole, amintindu-i de „importanța exercițiilor de întindere a mușchilor și de îmbunătățire a echilibrului”;
• Mănușile incluse în costum i-au îngreunat folosirea unui keypad. A ales greșit prețul pentru morcovii cumpărați și a văzut cum coada de la casa automată se lungise în timp ce făcea corecția. „M-am simțit inconfortabil știind că provoc întârzieri și mi-am promis să fiu mai răbdătoare când voi vedea pe cineva care are nevoie de mai mult timp”;
• Ochelarii pe care i-a purtat imitau vederea afectată care poate însoți îmbătrânirea, ceea ce a făcut-o să vadă în ceață bonul de cumpărături;
• În bucătăria AgeLab, și-a făcut o supă ramen. Însă din cauza ochelarilor a avut probleme să citească instrucțiunile privind cantitatea de apă necesară, „iar rezultatul nu a fost apetisant”; 
• Urcatul în metrou a necesitat concentrare, mai ales pentru a evita să se împiedice de spațiul dintre peron și tren. „Am călătorit după orele de vârf. Ar fi fost și mai dificil în timpul aglomerației, când oamenii se înghesuie să urce”.

Ea spune că, privind înapoi la ziua petrecută în costum, unele momente au impresionat-o mai mult decât altele. De exemplu, în drum spre supermarket, a ezitat să traverseze strada când a văzut semnul de mers pentru pietoni clipind, cu numărătoarea inversă a timpului rămas.

„Când m-am uitat în stânga – întorcând tot corpul, nu doar gâtul, din cauza gulerinei care simula compresia coloanei cervicale – am văzut traficul intens. Mașinile erau încolonate așteptând ca semaforul să devină verde și mi-am imaginat nerăbdarea șoferilor. Alți pietoni se grăbeau pe lângă mine să traverseze. Nu am vrut să risc”, povestește ea despre cele 14 secunde în care a avut timp să traverseze.

Specialiștii spun că deciziile luate la bătrânețe poartă o povară cognitivă

Joseph Coughlin, fondatorul și directorul AgeLab, subliniază că astfel de decizii precum cea a traversatului străzii vin pentru vârstnici și cu o încărcătură cognitivă semnificativă.

Dr. Alvaro Pascual-Leone, neurolog și director al unui centru din Boston de cercetare a îmbătrânirii, afirmă la rândul său că o astfel de decizie ar fi fost și mai dificilă pentru jurnalistă, dacă ar fi fost cu adevărat vârstnică. 

„E una să ai experiența unui corp bătrân cu un creier tânăr. Este mult mai epuizant cu un creier bătrân”, afirmă specialistul. „Când îmbătrânești, nu doar corpul tău se schimbă, ci și creierul”, subliniază el.

Brad Manor, un alt specialist consultat de The Wall Street Journal, afirmă că mersul devine mai degrabă o sarcină cognitivă pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Cercetătorii au constatat că majoritatea căzăturilor au loc la vârstnici atunci când merg și sunt distrași de sarcini mentale precum cititul semnelor, vorbitul sau visatul cu ochii deschiși.

Manor afirmă că pentru pacienții care doresc să își îmbunătățească echilibrul sunt recomandate activități care necesită colaborarea minții și a corpului, precum yoga sau ping-pong. Dansul este o altă activitate sugerată, cu beneficiul suplimentar al interacțiunii sociale când e vorba de dansurile de societate. 

Contează și modul în care privim îmbătrânirea

Jurnalista de la WSJ afirmă, în schimb că, pe tot parcursul zilei pe care a petrecut-o ca „Agnes” s-a gândit la o conversație pe care a avut-o la un moment dat cu o altă specialistă – Becca Levy, profesoară de psihologie la Universitatea Yale. Ea studiază modul în care percepțiile despre îmbătrânire influențează sănătatea oamenilor.

Levy a realizat studii pe persoane vârstnice care primeau teste de memorie. Cu 10 minute înainte de a susține testele, unora li s-au afișat pe ecranul computerului cuvinte asociate cu imagini pozitive ale bătrâneții, precum „înțelept” și „erudit”. 

Altora li s-au arătat cuvinte negative, precum „senil” sau „confuz”. Persoanele expuse la cuvintele pozitive au avut performanțe mai bune la testele de memorie decât cele care au văzut cuvintele negative.

Ea subliniază că îmbătrânirea nu este doar biologică, ci și o experiență culturală și socială, care poate fi modelată de felul în care cineva gândește despre a fi bătrân.